•  Luca Cipolla
•  Franciscus Georgius


sus

Luca Cipolla

  

 

L'ancora

Se la tua mano mi guidasse,
non sarei più legato
a quest' àncora
come bimbo mai nato.
Timidi i poeti
e in questo mondo
son pesci braccati
che dall'acqua fissano la lenza.
oh, se la tua mano mi guidasse
lascerei queste mie impronte sulla sabbia
sì da non recarne subito traccia
e mi lascerei portare
dove l'orzo fonde il suo oro
nella parvenza ineffabile
che mescola un nido al suo cielo
e lega l'edera al muro
perché il tuo corpo non ha voce
e quella voce non ha suono
per un cuore che non regge
la forza di un amore senza fine.
Se solo la tua mano mi guidasse
ed io la sentissi..

 

Ancora

De m-ar cãlãuzi mâna ta,
n-aº mai fi legat
de ancora asta
ca un copil nenãscut.
Timizi poeții
ºi în lumea asta
sunt peºti hãituiți
ce din apã fixeazã undița.
o, de m-ar cãlãuzi mâna ta
mi-aº lãsa amprentele astea pe nisip
ca sã nu prezint imediat urme
ºi m-aº lãsa sã mã duc
unde orzul topeºte aurul lui
într-o aparențã inefabilã
care amestecã un cuib la cerul lui
ºi leagã iedera de zid
fiindcã trupul tãu n-are glas
ºi glasul ãla n-are sunet
pentru o inimã ce nu poate rezista
la forța unei iubiri fãrã sfârºit.
O, de m-ar cãlãuzi mâna ta
ºi eu aº simți-o.

 

Luna nuova

Manto che rivesti la pianura,
ricamo d’infinite notti a sognare,
una laguna, spirto di ninfe,
quale arcano mistero disseti.
Non hai parole, solo versi,
strumento di vita,
grano di sabbia fine
che urla al vento la sua presenza.
Sposa dell'incanto, candida,
ora al cielo
ti lasci nuda,
sola a pensare.
La tua purezza
monda il mio sentire
e m'eclisso,
un’alba senz'accenti
che cerca il suo cammino.

 

Lunã nouã

Mantie ce îmbraci câmpia,
broderie a infinitelor nopți unde am visat,
o lagunã, duhul nimfelor,
la ce mister tainic îi potoleºti setea.
N-ai cuvinte, numai versuri,
instrument de viațã,
fir mãrunt de nisip
care urlã cãtre vânt prezența lui.
Mireasã a încântãrii, candidã,
acum pe cer
te laºi goalã,
singurã cu gândurile tale.
Puritatea ta
curãțã simțurile mele
ºi mã eclipsez,
un rãsãrit fãrã accente
care cautã drumul lui.

 

Espansione (la porta di Varanasi)

Quiete sulle rive del sacro fiume,
una ferita invoca
l'alba
tra le nebbie della coscienza;
è così filmica
la prima ora dell'infanzia,
eterea zattera,
velata conoscenza,
un poeta mancato
direbbe "un nuovo sforzo",
mai verrà premiato.
L'incenso brucia,
polvere di sandalo,
l'acqua è un mantra
che affoga l'ego
e lo spegne
come carogna su pira di legno -
ci lega un amore inatteso,
liberi d'esser malinconici
senza giudizio alcuno,
liberi da materia,
non più il bene e non il male
ove qui sa di rame
persino un sacro fiume.

 

Expansiune (poarta Varanasiului)

Liniºte pe malurile sfântului fluviu,
o ranã invocã
zorile
printre negurile conștiinței;
atât de filmicã este
prima orã a copilãriei,
plutã etericã,
cunoaºtere voalatã,
un poet ratat
ar zice “un nou efort”,
niciodatã nu va fi premiat.
Tãmâia arde,
pulbere de santal,
apa e o mantra
care îneacã egoul
ºi-l stinge
ca hoit pe un rug de lemne -
ne leagã o iubire neaºteptatã,
liberi de a fi melancolici
fãrã nici o judecatã,
liberi din materie,
nu mai binele nici rãul 
când aici miroase a aramã
chiar ºi un fluviu sfânt.  

 

La pieve

Pallide e sfumate primavere,
un nido di cicogna
ai bordi della pieve...
E' l'immoto seguitare,
distanze... tempi,
oh, che cavalcare!
Maglie di vinti
su spalle da vincitori,
quota di sapere
che ancor lontano 
non ci spinge.
Sei ciò che sei
e non ho freni, no,
non so di rimedi ulteriori
al tuo volere
ma per un istante
da quest'abito malconcio
possa io sentire
la pavida brezza
d'un luglio macchiato
sui lidi salmastri
del vecchio Ticino.

 

Pieva

Palide ºi nuanțate primãveri,
un cuib de barzã
pe marginea pievei...
E nemiºcata desfãºurare,
distanțe... timpuri,
o, ce cavalcadã!
Tricouri ale învinºilor
pe umerii învingãtorilor,
cotã a ºtiinței  
ce încã departe
nu ne împinge.
Eºti ceea ce eºti
ºi n-am frâne, nu,
nu ºtiu despre remedii ulterioare
la voința ta
dar pentru un moment
de pe haina aceasta zdrențuitã
sã pot eu simți
briza sfioasã
a unui iulie pãtat
pe malurile salmastre
ale vechiului Ticino. 

 

Comentarii cititori
sus

Franciscus Georgius

 

Despre calculul erorilor

 

O parte dintre calculatoarele personale incorporeazã (încã) un dispozitiv mecanic, capabil sã stocheze cantitãþi imense de date. Lumea i-a uitat vechea denumire, de „disc Winchester” (o referire directã la celebra carabinã cu care americanii au cucerit Vestul). Acum i se spune, chiar ºi în româneºte, harddisk (DEX 2009), iar Albert Fert ºi Peter Grünberg, cei care au fãcut posibilã apariþia acestuia, au fost rãsplãtiþi cu Premiul Nobel pentru Fizicã pe anul 2007. Discul magnetic turnat dintr-un aliaj special este închis într-o incintã vidatã ºi se roteºte cu o vitezã de turbinã supersonicã. Cum reuºeºte sã rãmânã funcþional vreme atât de îndelungatã? Secretul stã în lagãre, care cuprind fiecare câte o picãturã dintr-un lichid de culoarea ºi consistenþa smoalei topite, numit ferofluid. Practic, este o emulsie de fier coloidal în ulei. Obþinerea lui cere multã atenþie ºi rãbdare, dar meritã efortul, deoarece rezultatele aplicaþiilor întrec orice aºteptare. Lagãrele cu ferofluid permit tancurilor sã treacã direct prin albia unui râu fãrã ca apa sã pãtrundã în interior ºi sã înece echipajul.

Ioan HrincaLa începutul anilor '80, ferofluidele erau o raritate în România. Printre puþinii cercetãtori porniþi sã le studieze calitãþile s-a numãrat ºi Ioan Hrianca de la Universitatea de Vest dinTimiºoara. În anul I, domnul profesor preda cursul de electricitate ºi, totodatã, îi îndruma pe studenþi la lucrãrile de laborator. În perioada respectivã, timpul liber al cadrelor didactice era drastic limitat de ºedinþele de învãþãmânt politic, astfel încât cercetarea se fãcea semiclandestin, pe apucate, folosindu-se orice interval de timp liber, uneori chiar în pauzele dintre activitatea a douã grupe de învãþãcei.

Pentru neofiþi, o serie de experimente erau axate pe determinarea sarcinii elementare, celebrul „e-” al electronului. La lucrarea cu metoda Millikan (Premiul Nobel pentru Fizicã pe anul 1923), participa obligatoriu un fumãtor, care sufla microparticule de fum între plãcile unui condensator. Oare azi, dupã promulgarea legii antifumat, cum se descurcã studenþii? Sã reþinem, este vorba despre cea mai precisã modalitate de mãsurare a lui „e-”.

Noi aveam de fãcut aceeaºi determinare, dar cu o metodã de la începutul secolului al XIX-lea, prin electrolizã. Teoretic, se trece un curent electric continuu între doi electrozi scufundaþi într-o baie cu soluþie de sulfat de cupru (piatrã vânãtã) ºi se mãsoarã cantitatea de cupru depusã pe catod. Deºi dãdea rezultate grosiere, se studia ºi acest procedeu, deoarece are nenumãrate aplicaþii în industrie, de la extragerea hidrogenului din apã pânã la obþinerea aluminiului pur.

Noi am dat de greu încã de la început: dupã ce am uscat electrozii cu „phoenul” Electro-Argeº, i-am cântãrit cu precizie, i-am plasat în cuvã, am înhãþat pâlnia de sticlã ºi am încercat sã turnãm „zeama bordelezã” în vas. Ne-am poticnit aici, deoarece soluþia refuza sã se scurgã prin gâtul pâlniei. În plus, suprafaþa lichidului se acoperise cu ceva negru, lucios ºi greþos. Foarte ciudat! L-am chemat pe domnul profesor, care a aruncat o privire, apoi a exclamat cu o mimicã de om disperat ºi multã durere în glas: „Fe-ro-flu-i-dul meu!”

A apucat pâlnia ºi ne-a arãtat cã gâtul ei conþinuse o micã fiolã cu minunatul ºi rarissimul lichid. Când grupa dinainte a plecat, profesorul nostru a profitat de rãgazul liber ºi a continuat studiul neobiºnuitei substanþe. A uitat cã, în asemenea momente de realã plãcere, timpul trece mai repede. Când a auzit cã venim, a plasat-o în primul loc aflat la îndemânã, ales astfel încât sã împiedice vãrsarea conþinutului. Cum fiola era micã ºi nu prea plinã, noi am ignorat-o ºi ne-am dat seama de existenþa ei abia când am realizat cã a obturat canalul pâlniei.

Poanta este cã, din câte ºtim, noi am fost singura echipã de laborator din istoria facultãþii care a obþinut fix valoarea de 1,602 • 10-19 C prin metoda electrolizei. În mod obiºnuit, ceilalþi obþinuserã un spectru larg de valori cuprinse între 1,4 ºi 2,2 • 10-19 C. Când s-a dus buhul pãþaniei cu ferofluidul, cârcotaºii chiar ne-au acuzat de manipularea rezultatelor din tabelul de mãsurãtori. Nici vorbã! Dupã ce ne-am întristat fãrã voie îndrumãtorul, evident cã am lucrat ca la carte. Ne-am explicat inedita „potrivealã” prin contaminarea vasului cu ferofluid, fãrã sã înþelegem mecanismul apariþiei unei excepþii de la regulã atât de precis determinate. Pentru cã tot ceea ce ºtiinþa nu poate explica la un moment dat cuprinde o caracteristicã magicã, ne-am fãcut cruce ºi am scuipat în sân.

ªtiinþa se strãduieºte sã fie cât mai exactã în formulãri, foloseºte notaþii simbolice pentru descrieri, astfel încât sã rezulte definiri cât mai concrete. „Legile fizicii trebuie sã aibã o frumuseþe matematicã”, a opinat Albert Einstein, unul dintre adepþii determinismului total. Dar, prin firea lor, toþi oamenii sunt supuºi greºelilor. Marii savanþi fac ºi ei erori, însã, spre lauda lor, ei greºesc cu mult mai multã precizie.

Comentarii cititori
sus
Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey