•  Corneliu Bãlan
•  Magda Bistriceanu
•  Nicoleta Dabija
•  Dan Dãnilã
•  Mariana Dobricã
•  Adela Efrim
•  Gela Enea
•  Rãzvan Matei
•  Mircea Pricãjan
•  Lorena Stuparu
•  Andreea Tudor


sus

 

 

Visezi?

Comentarii cititori
sus

Corneliu Bãlan

 

 

Folosirea viselor în literaturã

 

Probabil cã visul este prima ºi cea mai utilizatã metodã de a introduce intriga în literaturã – aceasta deoarece, nu întîmplãtor, literatura are nevoie de un ingredient esenþial, imaginaþia, iar în timpul somnului creierul are o capacitate uimitoare de a face asociaþii din cele mai neaºteptate. Fabuloasa vitezã de derulare a viselor ºi calitatea lor esteticã (pentru cã visul este cu precãdere o exprimare în imagini) a intrigat dintotdeauna curiozitatea omului. Visele ne pot uimi, ne pot amuza, ne pot oferi fantezii sexuale, ne pot îngrozi, ºi, uneori, experienþa este atît de palpitantã cã unora le poate provoca chiar moartea.

În Biblie sînt menþionate ºi explicate deseori vise – visul (sau viziunea) fiind unica formã de comunicare directã cu Dumnezeu. O interpretare exactã este, de obicei, de importanþã covîrºitoare. Cum va fi de exemplu “pontul” care îl face pe Noe sã-ºi construiascã arca pentru preîntîmpinarea potopului.

Într-una dintre cele mai vechi creaþii literare ale umanitãþii, Epopeea lui Ghilgameº, menþionarea unui vis este modalitatea de a-l pune în scenã pe Enkidu, cel creat din argilã pentru a-l înfrunta pe Ghilgameº:

Ridicându-se din pat, Ghilgameº îºi povesteºte visul
ºi-i vorbeºte de el mamei sale:
– “Mama, în noaptea asta am avut un vis:
se fãcea cã erau stele pe cer;
cã un bolovan, din bolta cereascã, ceva a cãzut lângã mine.
Am vrut sã-l ridic, era mai puternic decât mine;
Am vrut sã-l rãstorn, n-am putut sã-l clintesc din loc.
(…)
Mama lui Ghilgameº, înþeleaptã ºi atotºtiutoare,
îi spune:
Stelele cerului sunt tovarãºii tãi.

Ceea ce a picat lângã tine, ca un bolovan cãzut de pe boltã, care, când ai vrut sã-l ridici, era mai puternic decât tine, când ai vrut sã-l rãstorni, n-ai putut sã-l clinteºti din loc, pe care l-ai aºezat la picioarele mele ca sã-l fac deopotrivã cu tine, ºi ca pe o nevastã cu mângâieri îl acopereai, este o fiinþã puternicã, un tovar㺠care-ºi ocroteºte prietenul,

este cel mai puternic din þarã, e tãria însãºi; forþa sa e asemeni unui bolovan cãzut de pe boltã. Iar faptul cã l-ai acoperit cu mângâieri ca pe o nevastã înseamnã cã nu te va pãrãsi niciodatã. Acesta este tâlcul visului tãu!”

Poemul abundã ºi în continuare de vise prevestitoare: Ghilgameº are unul înainte de confruntarea cu monstrul Humbaba, apoi Enkidu va fi cel care va visa cã el sau Ghilgameº urmeazã sã moarã.

În poemul epic Iliada, gãsim din nou mult întîlnita declanºare a unui ºir de evenimente datoritã unui vis prin care Zeus îl convinge pe Agamemnon sã atace Troia.

În scrierile vechi întotdeauna însã folosirea visului e repetatã stil ºablon: acesta este trimis de divinitate, este interpretat ºi cauzeazã derularea unor evenimente – de cele mai multe ori corectitudinea interpretãrii visului fiind confirmatã în momentul deznodãmîntului.
Ce modificãri apar în literatura modernã ºi cum este folosit oniricul de cãtre scriitorii mai apropiaþi zilelor noastre? Folosirea modernã a viselor aduce cu ea riscul descrierii unei atmosfere suprarealiste de o complexitate sau de o simbolisticã inaccesibilã cititorului, iar asta deoarece cititorul nu are întotdeauna aceeaºi încãrcãturã emoþionalã (fobii, experienþã, nivel de cunoaºtere etc.) cu a scriitorului. De multe ori visele nu au nici o logicã. Alteori au o logicã ascunsã, cunoscutã doar celui care-l trãieºte. Sîntem cu toþii nebuni în timpul somnului. Dacã am face în timpul zilei ceea ce visãm noaptea, dacã am avea viziunile ºi delirurile din vise, am fi paranoici ºi schizofrenici. Am avut întotdeauna impresia cã nebunii suferã în starea de veghe ceea ce noi suferim în timpul coºmarurilor. – este un citat de Ernesto Sabato care se potriveºte foarte bine aici.

Iatã un exemplu de situaþie care nu are logicã decît pentru cel care o viseazã, cum voi descrie în continuare. Am visat mai demult o rudã îndepãrtatã, o femeie care se afla la mare. În visul meu femeia se promena pe falezã ºi de o parte ºi de alta se gãseau restaurante ºi gherete cu artizanate. De ea se þinea scai un copil foarte mic, pãrea cã numai ce învãþase sã meargã. Ea pretindea cã nu-l cunoaºte. Puºtiul era ud, murdar ºi îi curgea nasul. Era evident cã acel copil se þinea doar de ea ºi era la fel de evident cã femeii nu-i convenea penibilul situaþiei. La un moment dat, aceasta se înfurie, se rãsuceºte brusc, îl înhaþã pe copil, ºi-l aºeazã într-un ghiveci cu flori. Imediat, totul se calmeazã ca prin farmec.

Incredibil e detaliul ºtiut numai de mine ºi anume cã bãiatul femeii respective ar fi fost “copil din flori”. Dintr-odatã, o acþiune complet aberantã ºi inexplicabilã (punerea unui copil într-un ghiveci cu flori) devine o legãturã cognitivã de “confirmare”: copilul este pus în ghiveci deoarece creierul catalogheazã informaþia “din flori” în acelaºi loc cu ghivecele ºi florile ☺ Cu alte cuvinte, în vis paternitatea copilului e sub semnul întrebãrii, dar devine o întrebare amuzantã, fãrã sens în lumea realã.

Revenind la cãrþile moderne, un exemplu binecunoscut este Alice în Þara minunilor de Lewis Carrol. Lewis Carrol, la fel ca ºi Sabato, citat mai devreme, a terminat facultatea de matematicã, (iar Sabato a fost doctor în matematicã). Dacã nu am citit cartea, ºtim cu toþii filmul de desene animate. Dacã nu ºtim nici mãcar filmul… e grav ☺

Carrol spune o versiune a “Þãrii minunilor” fetiþelor unui amic, iar una dintre ele (care se numea chiar Alice), impresionatã, cere atît de insistent ca povestea sã fie scrisã pe hîrtie încît în cele din urmã povestitorul acceptã sfatul. Restul e istorie. 150 de ai mai tîrziu, Alice a fost tradusã în peste o sutã de limbi ºi rãmîne ºi acum una dintre cele mai citite poveºti pentru copii.
Iatã cum aratã primul paragraf: “Alice începuse sã se simtã foarte obositã stând pe bancã lângã sora ei ºi neavând nimic de fãcut, trase cu ochiul o datã sau de douã ori la cartea pe care sora ei o citea, dar care nu avea poze sau dialoguri. ªi care e rostul unei cãrþi, se gândi Alice, fãrã poze sau dialoguri? Apoi continuã sã reflecteze , pentru sine, (atât cât putea , pentru cã acea zi fierbinte o fãcea sã se simtã foarte somnoroasã ºi proastã), dacã plãcerea de a împleti o coroniþã din margarete meritã efortul de a se apleca ºi de a culege margaretele, când, repede, un Iepure Alb cu ochii roz trecu foarte aproape de ea.”
Urmeazã fuga dupã iepure, cãderea “jos, tot mai jos” într-un puþ tot mai adînc, “parcã spre centrul Pãmîntului”, o cãdere abisalã, în timpul cãreia Alice se întreabã “Se va termina oare vreodatã cãderea asta?” ºi aºa mai departe. În cazul de faþã autorul nu gãseºte necesar sã explice întîmplãrile (în fapt visele) prin care trece Alice ºi care sînt care mai de care mai ciudate. Farmecul provine tocmai din neînþelesul ºi bizarul situaþiilor – de multe ori amuzante sau palpitante.

Dupã mine, aceasta este singura abordare posibilã a viselor în creaþia literarã: împletirea oniricului în realitatea de zi cu zi datã fãrã a da nici o explicaþie. O face magistral Kafka (Metamorfoza) ºi îi calcã foarte bine pe urme Haruki Murakami (În cãutarea oii fantastice).

Totuºi, oricine se aflã în cãutarea unui public larg, îºi asumã cred un mare risc prin folosirea din abundenþã a viselor în scriere. Dupã cum probabil ºtim cu toþii, visele altora pot fi groaznic de plictisitoare, chiar ºi cînd acele persoane îþi sînt rude sau prieteni. Visele pot fi neinteresante. Felul cum sînt povestite poate fi banal. Lecturarea unui jurnal de vise are potenþialul de a deveni o mare plictisealã – în afara cazului în care eºti foarte interesat de subiect.

Într-adevãr în ce mã priveºte am o obsesie pentru vise, îmi place sã le ascult pe ale altora, am citit ºi bloguri despre vise. Am experimentat de cîteva ori vise lucide, am gãsit ºi citit Explorînd lumea viselor lucide de Stephan LaBerge. La vremea respectivã mã impulsiona faptul cã voiam sã “gãsesc” o continuare cît de cît fireascã la ce scriam (pentru a scrie ficþiune bazatã pe vis) încît practic de cîteva ori am reuºit cumva sã cer viselor sã o ia într-o anumitã direcþie. Senzaþia este incredibilã. Partea frumoasã e cînd ai acolo trei-patru personaje ºi cînd chiar se întîmplã ceva, are loc un dialog, o situaþie (de obicei bizarã). Partea groaznicã e cînd te trezeºti din somn în mijlocul nopþii sã notezi niºte idei. Partea ºi mai groznicã e cînd citeºti de dimineaþã trei-patru propoziþii scrise de tine ºi par scrise de un strãin – cuvintele nu-þi spun nimic. (vezi Anexa)

Frumuseþea, repet, e cînd redai visul fãrã sã-l explici, fãrã sã spui cã e vis. Chiar dacã tu te pricepi sã explici visul pentru cã ai citit, sã spunem, Freud Despre Vise sau alte cãrþi de specialitate, ideea este sã-þi stãpîneºti pornirea de a interpreta (invers decît se procedeazã în Ghilgameº ☺). Merge o datã, de douã ori, dupã care, explicaþiile plictisesc.

Cred cã un impact maxim, se poate obþine numai atunci cînd ne gîndim foarte bine în prealabil de ce acel vis pe care vrem sã-l transcriem pe hîrtie a fost atît de deosebit. Trebuie sã redescoperim emoþia sau frica sau jena pe care am experimentat-o atunci în timpul somnului, cu cea mai mare exactitate, utilizînd un limbaj literar adecvat ºi astfel sã invocãm aceeaºi emoþie de bazã (în vis de cele mai multe ori avem de-a face cu emoþii/frici primordiale) sau stare conflictualã. Emoþiile, preocupãrile, temerile ºi bucuriile care înconjoarã visul pot fi cred eu integrate relativ uºor într-o poveste scurtã, explorînd impactul emoþiei asupra relaþiilor inter-umane.

Este mult mai uºor sã înþelegem o fricã acutã de a consuma o bãuturã violet pe care o primim din mîna unui necunoscut care seamãnã cu un fost bãtãuº din ºcoala generalã decît ar fi sã înþelegem de ce un om cu cap de ºarpe trece prin faþa balconului ºi ne dã bunã ziua.

Rememorarea ºi descifrarea viselor este, cred, echivalentã cu o autocontemplare a fiinþei ce eºti, mai exact a acelei pãrþi din tine pe care nici tu n-o cunoºti prea bine. Un prieten îmi povestea urmãtorul vis. Mergea noaptea pe o stradã ºi pe un gang lateral observã un bãrbat, poziþionat cu spatele spre el, care viola o femeie. Este ºocat, speriat, oripilat, are impulsul natural de a sãri în ajutorul fetei, aºa cã pãtrunde în gangul întunecos. Violatorul, în continuare cu spatele, se aflã în timpul actului… Amicul se gãseºte acum chiar lîngã cuplu, pregãtit sã intervinã, dar cînd îl atinge pe bãrbat pe umãr, spre surpriza lui, vede cã faþa violatorului este de fapt faþa lui!

Nu ºtiu dacã el s-a înþeles mai bine dupã visul acesta. Probabil cã da, mai ales cã eu i l-am explicat. ☺

Sînt interesat de vise ºi dintr-un alt motiv. Doresc sã experimentez pe mine dacã pot gãsi o corelaþie între derularea evenimentelor dintr-un vis cu ce va avea loc mai tîrziu în viaþa de zi cu zi. Am avut numai trei vise premonitorii, ºi cu toate cã toate trei au fost legate de evenimente deosebit de importante (primul, accident “la limitã”, apoi ceva legat de naºterea unui copil ºi a treia oarã de îmbolnãvirea unei rude apropiate) nu pot exclude posibilitatea unei coincidenþe – o minte analiticã poate argumenta cã un numãr de trei evenimente reprezintã o bazã de date neglijabilã ☺.

Dintr-un dicþionar explicativ mai vechi aflu cã visul este o activitate psihicã nedirijatã care se manifestã în fazele mai puþin profunde ale somnului. Este într-un fel ceea ce încerc eu prin scris: sã prelungesc cît mai mult aceasta stare de visare (acum parþial dirijatã) ºi dupã trezire. ªtiu, se poate argumenta cã este un mod destul de tîmpit de a-þi consuma viaþa, dar rãspund parafrazînd un vers celebru: “O fi numai literaturã, dar sã dea naiba dacã nu-mi place!” (“it’s only rock’n’roll but I like it! ☺  )

 

Anexa

“Alaltaieri am avut un vis mai lung. Lucram în construcþii, intru într-un fel de atelier mecanic unde suprafaþa de lucru era o placã de rocã albã. În timpul procesului, dinþii unor roþi ating ºi macinã piatra asta. Din cînd în cînd, o pulbere albã se rãspîndea prin atelier. Roþile astea erau o parte foarte importantã a visului, formau un angrenaj complex ºi ce era ºi mai ciudat e faptul cã îºi schimbau diametrul în timp ce coborau spre suprafaþa de lucru astfel încît nici una nu ateriza vreodatþ în afara bancului de lucru.

- Ce n-aþi mai vãzut? Asta este “zãpada þiganilor” ” explicã unul, ºi în vis þiganii chiar foloseau pulberea asta pe post de zãpadã. Absurd.

Cum spuneam, visul a fost lung ºi în ultima parte mã duceam la un bar aflat chiar în atelier ºi ceream un suc. Barmanul îmi dã paharul în care se afla deja un pai. Cînd încerc sã sorb, observ cã paiul este prea subþire, ºi nu pot sã trag. Mã chinui ºi mã chinui, mai ales cã mi-era groaznic de poftã ºi nu reuºesc decît sã-mi pierd suflul. Atunci mã trezesc gîfîind, cu o sete groaznicã. M-am dus la bucãtãrie, am bãut un pahar pe nerãsuflate, apoi am luat o foaie de hîrtie pe care am scris patru propoziþii-sintezã care aveau rolul de a-mi reaminti detaliile visului, dupã trezire.

Dimineaþa citesc biletul:
– Zãpada Þiganilor
– Phil Collins
– Rotativa cu trei roþi plan paralele care în timp ce tãiau îºi schimbau diametrul astfel încît întotdeauna aterizau pe suprafaþa mesei de lucru.
– “Pãi dacã ºeful rãmîne dupã angajat, atunci ºeful intrã-n magazin”

Prima ºi a treia mi-au reamintit ceva într-adevãr. Linia doi, mi-a reamintit cã pe tot timpul visului în atelier se auzea o melodie de Phil Collins. Nu aveam idee care anume (Just another day in paradise?) dar totuºi ce ciudat sã descopãr cã în vis funcþioneazã ºi partea cu auzul!

Linia patru, nu-mi aminteºte absolut nimic, parcã a fost scrisã de altã persoanã.

Tot ce pot sã dezleg e cã angrenajul de roþi simbolizeazã obsesia ºi nemulþumirea mea cã nu pot sã ies din monotonie ºi mai ales mersul la servici, în fiecare zi la fel de la 9-5. 

 

Comentarii cititori
sus

Magda Bistriceanu

 

 

Frumoasa din Pãdurea Adormitã

 

A fost odatã ca niciodatã, cã de n-ar fi nu s-ar povesti, și așa mai departe.

Rezumând, cã nu e timp de atâtea povești, dupã ce a trezit-o cu un sãrut pãtimaș, prințul a dus-o pe Frumoasa din Pãdurea Adormitã la el acasã. Au fãcut un banchet de pominã, au-încãlecat-pe-o-lingurã-scurtã-sã-trãiascã-cine-ascultã și a doua zi, pentru cã era luni, el s-a dus la serviciu, iar ea a rãmas acasã cu mama soacrã.

Când prințul venea acasã, noaptea târziu, Frumoasa din Pãdurea Adormitã îl aștepta cu farfuria de mâncare aburindã și zâmbetul ei cel mai fermecãtor. Îl sorbea din priviri in timp ce el sorbea ciorba și aștepta pânã ce soacra meargea la culcare ca sã-și tragã scaunul mai aproape și sã-i arate tivul de la furou sau chiar sã-l mângâie un pic pe picior. Când prințul termina de mâncat, se uitau la televizor și, câteodata, din fericire, el nu adormea dupã primul minut.

Pe mãsurã ce trecea vremea, statul la televizor se scurta, furoul se vedea din ce în ce mai puțin, prințului îi creștea burta și Frumoasa din Pãdurea Adormitã gãtea tot mai multe dulciuri pe care nimeni în afarã de ea nu le mânca. Dupã câțiva ani, mama soacrã și-a avertizat odrasla cã nevastã-sa s-a lenevit prea mult: nu curãța casa, nu spãla, nu cãlca, nu se pieptãna și nu se plângea. Stãtea toatã ziua în pat, cãscând și mâncând tot ce gãsea la îndemânã.

Pânã la urmã, într-o bunã zi (deși așa, mai urâțicã, cu mâzgã și miros de toamnã), nici țipetele soacrei, nici întrebãrile retorice ale soțului nu au mai putut rezolva nimic: Frumoasa din Pãdurea Adormitã adormise din nou. Și zic gurile rele cã nimeni, dar chiar nimeni, nu a fost în stare sã-și aducã aminte ce naiba o trezise prima oarã.

Cine știe dacã și acum mai doarme încã, visând un alt prinț, care sã știe s-o trezeascã, dar mai ales s-o ținã treazã. Și-am încãlecat pe-o șa, și v-am spus povestea așa.

 

Comentarii cititori
sus

Nicoleta Dabija

 

 

Fata galbenã. Un vis

 

Când s-a nãscut ea, toamna îºi îmbrãcase deja paltonul, îºi potrivise pãlãria, îºi trãsese cizmele ºi se pregãtea sã iasã pe uºã. Dar, ca o îndrãgostitã, s-ar fi dus ºi nu s-ar mai fi dat dusã. Cu privirea înapoi, amâna. Parcã aºtepta ceva. Fusese o toamnã lungã aurie. Frunzele îºi fãcuserã de cap ºi îºi luaserã revanºa trãind câteva zile în plus. Galbenul din toamna aceea nu avea cum sã ºi-l aminteascã fetiþa, însã el se cuibãrise înlãuntrul ei, ca un soare alungat din lume, o datã pentru o viaþã.

I-a crescut în suflet galbenul ca o iederã. Copiii veneau ºi o ameninþau cã i-au furat galbenul, degeaba-l cautã. Florile pentru ea erau mereu galbene. Cei cãrora galbenul le era nesuferit îi cedau pe nesimþite. Vedeai discret la gâtul fetelor câte o eºarfã în care galbenul îºi fãcea loc ca un pui abia scos din incubator în cãutarea unui grãunte. Oamenii îºi vopseau casele în galben. Tot mai mulþi. Moda absorbea galbenul ca pe o culoare de rezistenþã, tocmai galbenul care a þinut aºa de puþin capul de afiº al vitrinelor de altãdatã. I se îngãlbeneau prietenii, ca sã-i fie mai buni prieteni. Dumnezeu însuºi nu mai avea încotro ºi-ºi fãcea toamnele lungi ºi galbene, de parcã copacii nu mai aveau tot atâtea frunze câte ar fi trebuit, sau toamna le fãcea sã se înmulþeascã, apoi sã moarã greu, pentru ea.

Camera ei era galbenã. Galben era stiloul cu care scria în jurnal, galbene coperþile jurnalului ºi foile lui îngãlbenite. Unghiile, în vârful stiloului, strãluceau ºi ele galbene. Galbene i se fãceau tot mai multe haine, pantofii ºi bijuteriile. Visele îi erau galbene, câmpuri intense de floarea-soarelui ºi de grâu copt. Se apãra de ploaie cu o umbrelã galbenã ºi de soare cu o pãlãrie galbenã, de frig cu mãnuºi galbene, de vânt cu un pardesiu galben. Cobora dimineaþa în papuci galbeni, iar seara îmbrãca pijamale galbene. Dormea în cearºafuri galbene, galbenã îi era ºi ceaºca de cafea din care sorbea licoarea de dimineaþã.

Noaptea ei era galbenã, poate de aceea adormea fericitã ºi nu-i era fricã de întuneric. Când iubea, sentimentul ei fãcea totul galben, iubitul devenea galben, galbene îi erau extazele toate, ca niºte fluturi galbeni izgoniþi din trup. Suferinþele, ºi ele, galbene îi erau, sclipind de înþelegere ºi bunãtate. Oamenii îi reproºau cã nu suferã, cã pe ea nu o doare, dar pe ea o durea galben, iar galbenul nu e negru sã te întunece ºi sã te urâþeascã. Galbenul e frumos, zâmbeºte.

Poeziile pe care le scria îi erau colorate. În galben, fireºte. Poetul de care era legatã ca de un frate mai mare tot galbenul îl iubea ºi ce minunate mimoze înfloreau în ferestrele lui de februarie... Dumnezeu þinea soarele orbitor în braþe sã nu vadã muritorii cã el însuºi nu mai era decât o mimosa pudica ce se retrãgea la fiecare atingere de rugãciune. ªi totuºi ochii fetei, în care singurã nu se putea privi fãrã rãceala oglinzii, ascundeau un bob de negru, ca un animal mic ºi la pândã, în adâncul galbenului. Nu apucase nici ea sã-ºi dea seama cã-l poartã, de cât timp sau pentru ce.

 

Comentarii cititori
sus

Dan Dãnilã

 

 

Exil

Cu spaimã în fața paharului cu fierturã de cucutã
ai jurat cã nu te vei opri în prezentul meschin, 
cã vei pãrãsi vechea cetate – femeia infidelã
care te obosește și te adoarme ca sã te contemple
ca pe un mort iar dimineața descoperi desenele
vrãjilor ei pe brațe și piept, ai cearcãne albastre
de parcã te-a supt vampirul mare din pampas –
a plecat iar cuvântul acela nespus este melcul 
care nu se va mai trezi în nici o primãvarã,
e coaja albã care-i închide spirala înghețatã

Precum somnul în zãpadã, insinuarea unui vis
în fibrele trupului cu dulci ace de gheațã:
povestea timpului revolut, spusã cu teamã,
ultimul oftat ține cât odiseea sau drumul uitat
al lui Ghilgameș-omul – aurora borealã iarãși
își taie venele peste tine, învelindu-te strâns
ca pe o gogoașã de mãtase neagrã, de neprețuit,
pãstratã pentru a doua depãnare a firului 
pe un alt miez, pe sosia mumificatã cu grijã. 

 

Comentarii cititori
sus

Mariana Dobricã

 

 

În vis

 

(fiindcã uneori avem nevoie de oameni care sã ne învețe sã visãm)

Se numea Femeia-fãrã-Vise, deci acesta nu era visul ei, era în visul altcuiva, habar nu avea ce cãuta în el, cum ajunsese în patul din visul acela, într-o dimineațã fumurie, se ridicã, trupul ei fragil era la fel de fumuriu ca și dimineața, luã pe ea o cãmașã albastrã bãrbãteascã aruncatã pe covor, se privi într-o oglindã ovalã, pe chipul ei nu se desena nicio întrebare, dimineața deveni și ea ovalã, avea unghiile de la picioare roșii, râse, nici mãcar în vis nu și-ar fi fãcut unghiile roșii, nu în visul ei (dacã ar fi visat), nu în realitatea ei, însã acum chiar nu era în visul ei, dar al cui? (iatã întrebarea desenându-se), se întoarse, privi patul, cearșaful șifonat, o mânã rãspundea la întrebare, o mânã prelungã și bronzatã, da, acum câteva nopți fusese la mare, pe o plajã pustie, mâna desenase valuri, vânt, soare, pescãruși, scoici, dar acum era într-un alt episod, se trezea obositã de atâta trãit prin visele altuia,  prinse mâna aceea în mâna ei micã, o întoarse, avea liniile din palmã încurcate, încercã sã le descurce, dar nu reuși, în a ei deveniserã ghem, și înțelese cã aceea era mâna Visãtorului, care visa în toate limbile pãmântului, care visa colorat sau doar alb-negru, care visa cu ochii deschiși câteodatã și care noaptea trecutã o visase iar pe ea, nu știa dacã vrea sã fie în acele vise, ar fi vrut doar sã doarmã, dar ce dorea ea nu prea avea legãturã cu ce visa Visãtorul, noaptea acelei dimineți fumurii fusese o noapte de dragoste, nu a dragostei propriu-zise, ci a cuvintelor de dragoste, pe care ea se încãpãțâna sã nu le rosteascã, îi era teamã de ele, cuvintele odatã spuse schimbã întotdeauna ceva, unii spun cã zboarã, poate de aceea Visãtorul începuse sã le scrie pe corpul ei, cele mai frumoase cuvinte de dragoste, cele mai tandre, și atunci învãțase cã și cel mai trist, banal sau vulgar cuvânt poate fi de dragoste, nu le scria cu cernealã, ci cu o substanțã argintie, care îi ardea pielea, nu era mercur, acela nu arde, ci otrãvește, parcã așa spusese profa când studiase sistemul periodic al elementelor, nu era prea sigurã, nu îi plãcuse niciodatã chimia, Visãtorul scrisese toatã noaptea cuvinte, iar din rãnile ei izbucneau fluturi, o speriau fluturii, de unde știa Visãtorul de spaimele ei, poate îi spusese ea vreodatã, într-o realitate comunã, fluturi mari, noptatici, care i se încâlceau în pãr, mâine  se va duce la coafor și se va tunde, ca sã scape de ei, sã nu mai audã foșnetul aripilor de mãtase, spre dimineațã pielea ei devenise argintie de atâtea cuvinte de dragoste, caligrafiate cu migalã, unele în limbi moarte, nu avea de gând sã învețe sanscrita, uitase și latina, dar simțea cã acele cuvinte strãine ei erau tot de dragoste, poate cele mai frumoase, fiindcã sentimentul de iubire era altfel atunci, la începutul timpurilor, dar lumea evoluase/ involuase, și sentimentele odatã cu ea, deveniserã prea sofisticate, postmoderniste sau naiba mai știe cum, totuși era atât de strãlucitor-argintie spre sfârșitul nopții, încât îi era teamã sã se priveascã, nu putea suporta atâta sclipire, și se dusese la baie și se spãlase, ștersese cu buretele toate acele cuvinte frumoase, vedea cum cad la picioarele ei silabele, literele și se duc odatã cu apa, rãmãsese doar oja aceea roșie pe unghiile de la picioare, era încã în vis, nu putuse nici sã șteargã de sub sânul stâng Casiopeea, acele cinci stele mici în formã de W, pe care i le arãtase un alt visãtor într-o noapte din adolescența ei, dar acela visa stele, nu pe ea, și iar se întrebã cine era Visãtorul de acum, cui îi spusese aceastã poveste cu stele, pielea ei a devenit fumurie ca și dimineața, s-a întors în patul acela, cu cearșaf boțit și a așteptat tãcut, cu mâna în mâna Visãtorului sã sune ceasul orei 7, ceasul realitãții, întrebându-se totuși dacã ea era visatã în visul acela cu cuvinte de dragoste sau dacã ea visa cã este visatã de Visãtor, pe care îl va întâlni poate chiar azi, în realitatea cu ploaie, cu frunze încã verzi, pe stradã, îl va recunoaște dupã mâna care îi va da telefonul cãzut din geantã, ea îi va mulțumi grãbit, va ezita o clipã atunci când îi va observa liniile încurcate din palmã, îi va privi uimitã chipul familiar, iar el îi va spune cã voise doar sã o învețe sã viseze.

 

Comentarii cititori
sus

Adela Efrim

 

 

Paºii ei de somnambulã

întâlnirea lor ar fi fost incendiarã
ca o scânteiere lungã în urma unui scurtcircuit
el ar fi vorbit scurt ºi nepretenþios
în acel loc unde ar fi ales sã se întâlneascã
ochii lui nu cred cã fi flatat-o îndeajuns
tot reci i s-ar fi pãrut
oricât de mult ºi-ar fi exersat bunãvoinþa de a se despovãra
de prejudecata cã albastrul privirii lui
ar fi putut încinge portocaliul bluzei
ce ea ar fi ales sã o poarte în acea zi ploioasã
iar el ar fi gãsit-o prea gri
chiar incomodã, nicidecum atrãgãtoare
o vreme ce i-ar fi nãmolit blugii
poate sufletul, ar fi zis ea contrariatã
cu o fervoare ce ar fi fãcut-o irezistibilã
de-a dreptul pasionalã
dacã paºii ei de somnambulã
nu s-ar fi lovit de piciorul patului
trezind-o din nebunia
ce ar fi avut sã o facã
dacã visul acela ar fi continuat

 

Iubire probabilã

ne vom iubi 
fãrã leac
ne vom pierde capul pe o muchie de mare
înverșunatã
tu vei face bezele ți le vei pune în pãr
eu îți voi cãuta capul în nori
sãrutarile
glorioase vor aprinde felinare pentru cei orbi
îmbrãțișãrile
învolburate vor limpezi amurguri prea pline de ieri
prevestesc
în urma mea
doi îndrãgostiți iubirea probabilã
iar eu pâș pâș merg pe vârfuri
de teama furtunii
ce m-ar obliga sã scot umbrela
uitatã
într-un cer de fistic

 

În mijlocul camerei

trag aer în piept îmi þin respiraþia pânã fac ocolul trupului tãu cu privirea
îmi þin ochii închiºi independent de gura ce nu conteneºte sã caute
cuvintele
se rãsfaþã la ureche când ascultã o mãruntã escapadã
mâinile pândesc pe propria rãspundere
atingerea pianului încâlcit în toatã aceastã întâmplare
care
se închide în mine tocmai in mijlocul
camerei

 

Certitudini

despre nopþile de fãcut dragoste s-a mai scris
ca ºi despre nopþile de dupã nopþile de fãcut dragoste s-a mai scris
nu cred cã s-a scris atât de mult despre nopþile dinaintea nopþilor de fãcut dragoste
dar
cum sunt sigurã cã nu-i cine ºtie ce grozãvie sã scrii tocmai despre asta
îmi ºterg ochelarii ºi privesc totul
cu mai mare
indulgenþã

 

Neglijenþã

azi pe la prânz i-a scãpat pe gresie un zâmbet
eu îl priveam
lucea
gresia era netedã
faþa avea riduri
nu ºtiam dacã e nevoie sã pun aspiratorul
ºi atunci
m-a strâns tare
ºoptindu-mi uºor
uºor
pe acela îl vom lãsa acolo
sã-þi sãrute tãlpile
gata de orice
strigãt 

 

Comentarii cititori
sus

Gela Enea

 

 

Fascinația mãrii

                                                          

La 18 ani marea te primește necondiționat, ai cel mai frumos trup din lume, gata de mângâierea fiecãrui val... ai cele mai puternice brațe, gata sã înfrunte talazuri înalte și, pe nisipul fierbinte, urmele tale se lasã acoperite de alte urme, pentru cã aventura se desfãșoarã în doi...

La 18 ani, am venit prima oarã la mare, dar nu oriunde, ci într-un colț de rai adevãrat, la Gura Portiței, dupã o scurtã cãlãtorie cu Antaresul, pornind din Jurilovca, satul unde am fãcut, la gazda noastrã de câteva zile, baie turceascã (de aburi, bineînțeles).

La Gura  Portiței, pe vremea aceea, nu exista decât un restaurant, Albatrosul, douã-trei chioșcuri cu diverse și cãsuțe acoperite cu stuf, însã majoritatea turiștilor avea corturi.

Așa am cunoscut fascinația mãrii, așa am trãit-o eu, întâia oarã, contemplându-i infinitul albastru din gura unui cort de douã persoane.

Și fiecare rãsãrit de soare îl primeam direct în piept, întotdeauna, la 5 dimineața, pe plaja încã rãcoroasã, ascultam cum se spãrgeau valurile de țãrm sau se tânguia vreun pescãruș singuratic. Noaptea ne aruncam în valuri, se aprindeau licuricii de apã în jur, pãream escortați de pâlpâiri micuțe, care se întretãiau, apoi brusc se stingeau, doar brațele noastre continuau sã taie marea, în lung și în lat, pânã oboseam și ne lãsam pe spate, vâslind arar spre țãrm.

La Gura Portiței am învãțat pe viu ce-i aceea o cherhana, de unde luam adevãratele hamsii și, în bunãtatea lor lipoveneascã, pescarii ne aruncau în sacoșe câte-un nisetru sã gustãm și noi delicatesele mãrii.

Din anul acela n-am  mai vãzut Gura Portiței niciodatã, o fi acum o stațiune modernã, cu hoteluri, cu restaurante, cu plajã privatã, nu vreau  sã știu, eu pãstrez amintirile acelui loc neaglomerat, cu un peisaj semisãlbatic, unde marea stãpânea și te stãpânea,  precum o zeitate tutelarã.

Acolo am fãcut un legãmânt, sã vin în fiecare an la mare, s-o vãd, sã-i simt valurile cum alunecã peste mine, mai calde, mai reci, mai învolburate sau calme.

Și mi-am ținut acest legãmânt, am vãzut marea, nu doar Marea Neagrã, am vãzut Marea Adriaticã, are apa rece și teribil de limpede, parcã izvorând direct din stâncile calcaroase, cu plaja acoperitã de pietricele mãrunte, încât masajul tãlpilor este asigurat non-stop, am vãzut Marea Mediteranã și ce croaziere, doamne, pe valurile ei, trecând din Marmaris în Rodhos, am vãzut Marea Caspicã și Marea Moartã, adevãrat cã moartã, dar ce nãmol, ce efect de liniștire asupra trupului încordat, asupra sufletului rãtãcit prin pãdurea întrebãrilor fãrã rãspuns, am vãzut, bineînțeles, Marea Neagrã: la Saturn, la Mangalia, unde „7 zile, 7 nopți” însemna o desfãșurare de spectacole grozave prin firescul și muzica bunã, de pe scena aceea plutitoare, misterios luminatã și frenetic aplaudatã, am vãzut Marea Neagrã la Mamaia și mi-am imaginat Occidentul  (era înainte de 1989) ca la Melody Bar, dans din buric, pene colorate și pe Dan Spãtaru, cu „Drumurile noastre toate”...

Acum e din ce în ce mai greu sã-mi țin legãmântul,  multe promisiuni lãsãm neonorate, poate cã nu din vina noastrã, așa se potrivesc lucrurile, suntem excluși fãrã niciun semn prealabil de la festin, însã luãm cu noi  patria tuturor amintirilor, ne retragem acolo zi de zi...

Patria amintirilor mele începe din primii ani de viațã, dar adevãrata semnificație a fericirii, culese moment cu moment, am descifrat-o trãind fascinația mãrii, la Gura  Portiței...

Visam... aveam doar 18 ani!...

 

Comentarii cititori
sus

Rãzvan Matei              

 

 

Moghioroº 2586 BP

 

Mami, mami, hai ºi la gogoºi…” strigã piciul cãutând nedumerit mica tarabã de unde cu un leu puteai sã îþi astâmperi foamea. “S-a desfiinþat chioºcul” îi explicã maicã-sa privind zecile de cabane de lemn, acum dezafectate, în care de doi-trei ani îºi fãcuserã apariþia micii comersanþi. “Pãi de ce s-a desfiinþat?” insistã baieþelul… “S-a supãrat nenea Moghioroº, ãla cu caii?” ºi nu se lãsa dus de pe trotuarul unde încã se mai vedeau urmele unei civilizaþii de înaintea ultimelor alegeri locale…“Ce cai, ce zici acolo?” ºi urmãrea cum muncitorii, pãziþi de poliþiºti locali, penetrau cu un gard metalic un petic de pãmânt înconjurat de beton. I se pãrea cã ºtie acel gard, ochii minþii îi arãtau cã a mai fost acolo demult, când ea nici nu era mamicã… “Mi-a spus Tataiu’ cã Piaþa se numeºte aºa dupã un nene comunist care, supãrat pe cai cã mãnâncã coarnele  vacilor, a dat ordin sã fie omorâþi …” L-a smucit puþin de mânã, nu tare, doar cât sã-l facã sã o priveascã în ochi: “Tataiu’ îþi spune toate prostiile… acum Piaþa se numeºte Celibidache…” nu apucã sã mai spunã nimic, sunetul ascuþit al unei freze care fãcea cicatrici pe asfalt o reduse la tãcere. Abandonã. Amuzatã de vorbele copilului îºi reaminti cum la TV o blondã, tânãrã speranþã în ale politicii, întrebatã ce ºtie despre Moghioroº explica doct despre rolul lui în miºcarea de la 1848.

Era cald, prea mult soare ºi umbrele din jurul ei o umpleau de lehamite. Tocurile i se înfundau uºor în asfalt ºi un radio o încuraja subversiv “eroinaa meaa”. Era timpul unei diversiuni: “Hristule, nu vrei sã bem un suc? Uite, terasa asta e deschisã!” Puþin mai lucidã se întreba dacã nu cumva locul este lângã o fostã toaletã publicã transformatã acum în birou administrativ. Terasa era inauguratã de vreo trei ani, dar de atunci tot închisã a fost. Probabil cioace între politicienii locali. Clopotul Bisericii aflatã la câþiva metri de terasã, în sincronicitate cu tânguirile frezei, începu sã-ºi cânte îndemnul la mulþumire cãtre Domnul. Pe aºa cãldurã, înconjuratã de muncitori ºi poliþiºti comunitari, femeia se simþea pe cale sã renunþe la lupta de astãzi. Dispariþia peste noapte a micilor comercianþi unde învãþase ce, unde, la ce preþ gãseºte câte ceva îi crea un disconfort ºi presimþea cã vor fi implicaþii în modestul ei buget. Deja mintea-i calculase cã în locul leului rezervat pentru gogoaºa copilului, a cheltuit de 12-13 ori mai mult… Banii deveniserã o problemã de când Evlampie, într-o crizã acutã de principialita, a decis sã-ºi abandoneze cariera bine plãtitã înainte de se lãsa înghiþit de Sistem. De atunci trecuse aproape un an ºi, ciudat, cu toate cã la primele interviuri angajatorii erau încântaþi de competenþele lui, nu mai reveneau cu o ofertã ºi chiar evitau sã îi rãspundã la mesaje. A înþeles cã doar afarã putea scãpa. De ºase luni se stabilise în Olanda, la Haga. Era un fel de om bun la toate într-un hotel de trei stele din Scheveningen. 

Comanda a venit repede ºi dupã ce a bãut cam jumãtate din sticla de Fanta, Hristu o privi ºtrengãreºte ºi ºopti “Sã ºtii cã mie nu îmi era sete, ci foame. Vroiam gogoaºã ºi aici au mici. Tataiu’ mi-a spus ºi de Celibidache. Cã el fãcea muzicã, îl ascultau oamenii ºi animalele. ªi caii. Cã avea un beþiºor fermecat, când miºca din el se auzea muzicã ºi toþi caii îl urmau. Aºa au scãpat câþiva cãluþi. Moghioroº s-a supãrat ºi - ca sã nu fie împuºcat - Celibidache a rãmas toatã viaþa în Nemþia”. I-a comandat ºi mici. Erau singurii muºterii ºi se bucurau de toatã atenþia chelnerului. “ªi acum care e numele Pieþei? Cine, când ºi de ce l-a schimbat?” Chelnerul, care pânã atunci ascultase atent spusele copilului, veni mai aproape pãrând preocupat doar de curãþatul meselor. “Tu mami, aveai trei ani când l-au împuºcat pe Ceauºescu. Atunci oamenii au dãrâmat ºi statuia lui Moghioroº. O vreme, Piaþa a fost a nimãnui. Când Celibidache a venit în România, i-au dat-o lui.

Vorbea cu Evlampie în fiecare searã. Pe Skype. Ea ºtia Scheveningen-ul numai de pe Google Maps ºi Street View. Aveau deja o listã cu tot ce vor vizita când or sã se revadã. Primul-Hotel Bilderberg, apoi Pier – faimoasa promenadã, pinguinii de la Sea Life, pe plajã - Gulliver cu liliputanii ºi neapãrat Muzeul Beelden aan Zee. Visau ºi ei. Le fãcea bine o clipã de visare. Cu ce trimitea Evlampie ºi cu salariul ei de tehnician dentar reuºiserã sã se descurce. “Mami, mie mi-e dor de tati. Hai sã-l vedem astãzi!” ºi Filoftia simþea cã dorinþa copilului nu accepta un refuz “Îl vedem disearã, pe laptop” îi aruncã rãspunsul ºi ea intrase în visul ei, se vedea la Otopeni, apoi pe Schiphol, el nu putea sã o aºtepte cã lucra - dar ea a învãþat traseul, în ce tren trebuie sã urce, cât costã OV chip-ul ºi cã din Häag Centraal trebuie sã meargã cu tramvaiul 1 fix 12 staþii pânã la hotelul Albion.

Vreau sã-l ating pe tati!” þipã Hristu ºi nervos, se ridicã de la masã fugind cãtre biroul unde se plãtesc amenzi. S-a ridicat ºi ea, lãsã 15 lei sub sticla de Fanta ºi când se apropie de poartã simþi o mânã care o trãgea înapoi. “Iertati-mã, doamnã… vroiam sã vã mulþumesc cã ne-aþi trecut pragul. E o zi mare pentru noi: de trei ani ne chinuim sã deschidem. Astãzi am reuºit! Aº vrea sã împart cu dumneavoastrã norocul primit. Þineþi aceastã portocalã, atenþie la sincronicitate ºi nu uitaþi sã spuneþi KORTING de trei ori.” Rãtutitã, Filofteia se grãbi spre clãdirea unde Hristu dispãruse. Uºa nu se deschidea ºi disperatã, începu sã o loveascã cu pumnii. Când urechile îi percepurã dãngãnit de clopot, muºcãturi de frezã în asfalt ºi pe cei de la Police cântând Syncronicity urlã “KORTING – KORTING – KORTING”. Dincolo de uºã, atotºtiutoare acum, se trezi în Scheveningen lângã statuia lui Gulliver: vezi aici.

 

Comentarii cititori
sus

Mircea Pricãjan

 

 

Visez la când o sã-mi recapãt visele

 

Sunt câteva clipe, le am acum mãcar pe acelea, când încã mai întrevãd ceva din lumea, cu faptele ei misterioase, pe care o las în urmã. O senzație, un abur vag colorat, poate conturul palid al unei scene, apoi ochiul obturatorului se închide definitiv, puntea este trasã și castelul rãmâne izolat de orice încercare a mea de a-l pãtrunde. Cu timpul, m-am obișnuit, am învãțat cã renunțarea e singurul mod în care-mi pot exercita dominața asupra a ceea ce-mi scapã orice-aș face. Pierd o jumãtate de viațã, trãiesc amputat, fãrã ajutorul acesta fantastic din care mulți se inspirã cu nerușinare. Sunt copilul cãruia i se refuzã poate cel mai de preț dar.

Dacã a fost odatã altfel, am uitat. Eram prea mic, lumea adevãratã era oricum la fel de necuprinsã ca lumea din vis. Nu exista o granițã de trecut; nu una foarte evidentã, în orice caz. De când mi-am lãmurit mecanismele realitãții, însã, m-am trezit cu adevãrat, iar incursiunile pe tãrâm oniric rãmân rezervate unei pãrți a creierului meu la care n-am acces în mod conștient. Când deschid ochii într-o lume, îi închid în cealaltã.

Visez totuși cã-ntr-o zi, poate la bãtrânețe, în acel amurg atât de ușor de confundat cu rãsãritul, granița se va estompa din nou. Visez, mai îndrãzneț, c-am sã recuperez tot ce-am pierdut în anii ãștia: mã voi cufunda într-o stupoare binemeritatã, voi retrãi netrãitul și mã voi bucura ca un copil, amintindu-mi visele-n același ritm cu care realitatea se va șterge. Puntea o sã coboare și-n castelul viselor o sã-mi fac intrarea ca un rege izgonit.

 

Comentarii cititori
sus

Lorena Stuparu

 

 

O micã iluzie

 

„Cea mai sigurã acþiune împotriva morþii este visul de noapte”.
Când am citit/auzit pentru prima datã aceste cuvinte scrise de Nichita Stãnescu, mi-au plãcut mult sunetul lor ºi „trâmbele de vedenii” care puteau fi zãrite dincolo de acestea.
Iar dupã mulþi ani pot sã vãd în acest (uni)vers o afirmaþie cât se poate de logicã ºi… ontologicã (fiindcã pânã la urmã ontologicul ne omoarã).
Ca sã mã explic, nu spun decât atât: întâlnirile devenite imposibile în realitate, sunt cât se poate de reale în vis.
Visul este singura experienþã accesibilã (pentru mine, cel puþin) prin care se ating lumea de aici ºi lumea de dincolo, singura experienþã care mi-i aduce aproape „pipãibili cu mâna” pe cei dragi care i-au trecut pragul.
Visul acesta de noapte, greu de realitate, poate fi povestit în prozã, arãtând în detaliu cum circulã prin vene, prin þesuturi, prin oase, cum este primit de toate pãrþile componente, cum în timpul transfuziei blând-îngrijoratã începi conversaþia cu ei, cu aceia pe care nu-i mai poþi atinge decât la graniþa dintre adormire  ºi intrarea propriu-zisã în somnul cu vise de noapte.
Uneori, când te trezeºti, viaþa îþi pare un coºmar despre care spui, invers, când te reîntorci în somn: Ce bine cã nu a fost decât un vis! 

 

Comentarii cititori
sus

Andreea Tudor

 

 

Timp înflorit

 

... „Iarna, de gerul cel amarnic, trãznea grinda în odãi, crâșcau lemnele și pietrele, vântul lãtra prin gardurile și ramurile ninse; ar fi voit sã doarmã, sã viseze, dar gerul îi îngheța pleoapele și-i pãinjinea ochii. Surtucul lui pe lângã acestea era mai mult urzealã decât bãtãturã, ros pe margini, fudul la coate, de râdea pare cã și vântul în urma lui.
Oamenii cãscau ironic gura când îl vedeau... Și-n asemenea momente, în lungile și friguroasele nopți de iarnã, crede cineva cum cã el, redus pânã la culmea mizeriei, devenea trist?
Așa era elementul sãu. O lume întreagã de închipuiri umoristice îi umpleau creierii, care mai de care mai bizare și mai cu neputințã.”(Mihai Eminescu - Sãrmanul Dionis)

Visarea lui Dionis nu era timp pierdut.
În situații de viațã atât de greu de imaginat, mai ales pentru un adolescent de doar 18 ani, timpul pare cã înflorește prin vis, prin purtarea tânãrului neinițiat cãtre înțelegere și înțelepciune, prin explorarea timpului și spațiului, prin reîntoarcere la sine, în pofida sãrãciei groaznice de care era încolțit.
Fragment dur, dar paradoxal, care parcã aduce luminã (în toate sensurile acestui cuvânt), un fragment (literar vorbind, pentru cã îl privesc ca pe o frânturã de viațã) cu un impact puternic emoțional, transformator, ca întreg romanul, de altfel și de o viziune complexã.

Îmi amintesc cã eram în școala gimnazialã, nu mai știu sigur în ce clasã, și profesorul de românã își lansase recent o carte de poezie. Câteva exemplare ni le-a adus apoi în clasã, ne-a prezentat cartea și i-am spus cã vreau sã o cumpãr. M-am dus lângã el la catedrã, a deschis cartea și m-a întrebat ce sã scrie în autograf?Pentru Andreea care va deveni un cunoscut jurnalist?
Era așa de importantã întrebarea pentru vârsta aceea și cumva parcã mã luase prea repede, încât timoratã fiind ,am rãspuns cel mai probabil automat: „Da!”
Nu fusese un rãspuns gândit, în realitate nu-mi stabilisem încã nimic. Nu speram sã ajung jurnalist și nu visam la asta, seara când puneam capul pe pernã.
Pe carte a rãmas însã scris rãspunsul copilului de clasa a șasea sau a șaptea, care mai târziu a tot deschis cartea de poezie, sperând sã descifreze un limbaj nou.

Mai târziu, la facultate, în perioada de practicã, am plecat pe teren cu doi angajați ai unei televiziuni din oraș.
Am fost în diferite locuri, unde ori erau conferințe, ori se luau interviuri. Plecai dintr-un loc în altul pentru a culege informații, pentru a te reîntoarce în redacție cu noutãți pe care trebuia sã le redactezi spre a le prezenta mai departe telespectatorilor.
Era frig, iar cei doi nu dispuneau de vreun vehicul, ci se descurcau cum puteau.
Îmi amintesc de fuga dintr-un loc în altul, evenimentele, oamenii, agitația îmi dãduserã atunci o stare ciudatã și la scurtã vreme am început sã mã eschivez.
I-am spus fetei (reporterei) cã nu mi se pare productiv sã batã drumurile ca sã încropeascã câteva știri, fãrã sã aibã nici un fel de sprijin. Pleca alãturi de colegul ei cameraman.
Ea mi-a rãspuns: „Ãsta-i și farmecul!”
Nu i-am auzit sã se plângã, reușeau zilnic sã meargã pe teren la evenimente și nu se cramponau de impedimente.
Era ceea ce aleseserã sã facã, și poate visul lor.

Nu susțin cã cineva ar trebui sã-ți serveascã ceva pe tavã. Nu era pentru mine, însã rolul experienței în viața mea poate nu a venit întâmplãtor.
Visele mele (nu îmi place sã spun visurile) s-au transformat, pe rând, unul câte unul, odatã cu mine.
Cred cã ele depind și de vârstã, și de context, și de influențe.
Visez la evoluția mea în plan personal, profesional, visez la o casã nouã, sã cãlãtoresc în Europa, la prieteni cu care sã mã distrez mai mult, mai aventuros, la o familie, la o grãdinã frumoasã, la sãrbãtori liniștite petrecute în tihnã, visez la echilibrul meu(interior) și al celorlalți.
Unele le-am abandonat, le-am reprimat sau le-am uitat. Pentru cã nu am avut destulã încredere în mine sau în cei alãturi de care am fost, pentru cã poate la un moment dat m-am simțit copleșitã, pentru cã nu le-am hrãnit cu mai multã încredere pentru curgerea lor fireascã, altele le-am uitat tocmai pentru cã poate nu erau pentru mine.
Visele sunt putere și esența a ceea ce trãim, dar nu paralel și nici atașați sau agãțați de rezultatele lor.

„Pe o vreme vã puteți schimba firile - tu poți sã dai umbrei tale toatã firea ta trecãtoare de azi, cã-ți dã ție firea ei cea vecinicã, și ca umbrã înzestratã cu vecinicie capeți chiar o bucatã din atotputernicia lui Dumnezeu pe care el le-a rostit la facerea lumei, formule pe care le ai toate scrise în cartea ce ți-am împrumutat-o.
- Meștere Ruben, oare când voi ajunge sã pricep adâncimea ta?
- Adâncimea mea tu o ai în tine, numai încã nedescoperitã.
Tu ești ca o vioarã în care sunt închise toate cântãrile, numai ele trebuie trezite de-o mânã mãiastrã, și mâna ce te va trezi înãuntrul tãu sunt eu.
- Dacã în aceastã sarã aș încerca sã mã duc într-un spațiu zidit cu totul dupã voia mea...?
- Vei putea-o... cãci îl ai în tine, în sufletul tãu nemuritor, nesfârșit în adâncimea lui.”(Mihai Eminescu - Sãrmanul Dionis)

Dacã sufletu-i veșnic și visele noastre la fel, ele se pot împlini oricând este timpul potrivit.
Se vorbește adesea despre o așteptare obositoare, care te sleiește de puteri, sau care îți furã bucuria împlinirii lui, atunci când vine târziu. (În Viața pe un peron a lui Octavian Paler, de exemplu)
Nu cu naivitate, sper ca totul sã vinã nu prea târziu, nici prea devreme. Și nu spun din dorința de a încheia optimist articolul meu.
... „În faptã lumea-i visul sufletului nostru. Nu existã nici timp, nici spațiu - ele sânt numai în sufletul nostru.
Trecut și viitor e asemene, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouã.”(Mihai Eminescu - Sãrmanul Dionis)

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey