•  Artã - 'hipercarne', Virgilius Moldovan
•  Școala de Varã de la Telciu
•  Jazz - J(H)AZZ DE NECAZ !
•  Jazz - Scrisoare Deschisã


sus

Marius Dobrin

 

Oglindã, oglinjoarã

 

Înainte de vernisaj, din imaginile promo ale expoziþiei hipercarne, cu lucrãri semnate de Virgilius Moldovan, unii au receptat o re-chestionare a 'frumosului'. De aici, discuþii. Pentru alþii a fost impactul cu o dozã de fabulos. Aºa cum se vede în clipul alãturat, ca ºi cum se întredeschide o fereastrã spre un tãrâm magic.

O datã stârnitã curiozitatea, am cãutat referinþe. În plinã varã, la Muzeul de Artã din Cluj i-a fost organizatã sculptorului o altã expoziþie, intitulatã Cazul vocativ, mizând pe semnificaþia acestei categorii gramaticale, vocativa care acum „demascã adevãrurile incomode ale existenþei umane”. În spaþiul liber al curþii interioare 'desantul' lucrãrilor de anvergurã au avut chiar rolul din titlu.

hipercarne1Dacã la Cluj Turbulentul a fost plasat direct pe trotuar, provocator, la Craiova contactul cu lumea imaginatã de Virgilius Moldovan vine la limita porticului unde, maiestuos, Cetãþeanul este totodatã simbol pentru titlul expoziþiei dar ºi personaj ce pare a domina nu doar spaþiul muzeului ci bunã parte de oraº. Un oraº în care dã buzna ºi se acomodeazã lesne, ca într-un mediu din acelaºi aluat.

Selecþia ºi poziþionarea lucrãrilor sub titlul hipercarne se dovedeºte un act creator. Se reasambleazã obiectele într-un traseu oarecum labirintic, cu noduri de semnificaþie, potenþând de fiecare datã forma care dã ideea de generic.

Laura Þiparu, din postura de curator, scrie în elegantul catalog realizat de Kopacz Kund: „hipercarne - Acel avatar al cãrnii, specific unui final de civilizaþie. Ea se caracterizeazã printr-o continuã preocupare de a dibui noi ºi perverse modalitãþi de a sumbina ºi încãleca spiritul, de a-ºi instaura supremaþia asupra fiinþei, pânã când, cu veselã inconºtienþã, o striveºte definitiv sub propria greutate.”

Volumul celor mai multe dintre lucrãri este cel care, desigur, se impune la prima vedere. Corpuri care au depãºit cu mult dimensiunile unei norme, oricum generoase. Corpuri recognoscibile, însã, în cotidian, doar cã aici apar în toatã nuditatea lor. Ceea ce evitãm sã vedem în mod curent. Fie sã ascundem, când suntem posesorii unui asemenea trup, fiind sã întoarcem privirea sau sã rãmânem la un strat superficial când suntem în faþa altora. Adesea exacerbarea de volum e o mãrturie a unui stil de viaþã ºi taman asta deranjeazã. De cele mai multe ori este o consecinþã a avansãrii în vârstã, o fireascã degradare biologicã. Oricum ar fi, pudoarea la care apelãm mereu este, acum, datã la o parte.

Îl citez mai întâi pe Julien Caragea: „Inubliabile personajele lui planturoase, reprezentând triumful, dar ºi derizoriul cãrnii, o jovialitate infernalã, o promiscuitate cu veleitãþi de magie, o scandaloasã complicitate, un grotesc carnavalesc însã ºi lipsit de orice îngãduinþã faþã de natura umanã. Pe care nu le-am mai întâlnit ailleurs.” 

hipercarne0Îmi pare cã impactul puternic al acestor lucrãri cu personaje reprezentate în dimensiuni amplificate þine în special de evidenþierea unor detalii pe care acum nu ai cum sã le mai ignori. Cute ale cãrnii abundente, semne ale vârstei avansate ori ale atâtor variaþiuni epidermice. Tulburãtoar aspectul personajelor Alter-Ego, cu carnea flascã ºi coloritul, respectiv moliciunea de contrast. Degete, unghii, buze sau organe sexuale, toate astea sar în calea privitorului ºi-l provoacã la o reacþie, la o autoevaluare ºi la raportarea, din acest punct de vedere faþã de ceilalþi.

Pe undeva, pe asta mizeazã ºi artistul, care declarã în interviul acordat Laurei Tiparu:

„Reacþia pe care o aºtept e sa punã mâinile la ochi, apoi sã le îndepãrteze scurt, dupã care sã le punã din nou ºi tot aºa pânã când reuºeºte în sfârºit sã le þinã în buzunare. Mã bucurã ºi când vãd cã unul sau altul nu reuºeºte sã se abþinã ºi pune mâna pe lucrare.”

Modul în care sunt dispuse aceste lucrãri realizate din silicon ºi rãºinã, cu douã excepþii (teracotã & bronz, respectiv bronz & piatrã), este o certã reuºitã curatorialã.

hipercarne-capeteFiecare încãpere este sub semnul unei idei. Topografia clãdirii are ºi un segment labirintic, are ºi douã linii lungi. Acestea sunt valorificate prin vizibilitatea unor lucrãri plasate la câte un capãt, atrãgând privirea de la distanþã. Având chiar un sens prin aceasta. Prima linie are la orizont emblema unui Babel ºi te poartã în camera dialogului, cu postura complementarã a douã cupluri de capete. Cele mici, faþã în faþã, cu limbi reptiliene, ilustreazã perfect discuþiile aprinse, mai degrabã nesfârºite decât finalizate cu o concluzie. Cele mari, capete colosale, sunt unul în spatele celuilalt, aproape ºi, totuºi, departe unul de altul prin refuzul unui dialog. ªi acesta fiind un caz larg rãspândit în lume noastrã. Ambele situaþii sunt din sfera lipsei de comunicare, o cauzã dramaticã a atâtor neîmpliniri. Iar lucrarea aproape deuºade ieºire din aceastã încãpere, un simbol al consecinþelor acelei sincope de dialog, este un cap strivit de o palmã hotãrâtã în acþiunea ei.

hipercarne4Deja de aici te simþi 'agãþat' de un personaj de dincolo, întrezãrit la început prin spaþiul de trecere. Este Rembrandt. Cu o trimitere la autoportretul de apostol. Cu o privire pãtrunzãtoare, de un magnetism aparte. De altfel Virgilius Moldovan are darul de a crea asemenea priviri ale personajelor sale, oferind astfel un moment de captivitate creatoare prin inducerea în privitor a tot felul de senzaþii gravitând în jurul temei dar ºi cu nebãnuite traiectorii. Rembrandt este dublat în semnificaþii ºi de ludic. Pentru cã artistul i-a adãugat sub fund un element de balizare, conic, interpretabil în mai multe feluri, inclusiv ca o paralelã la erecþia personajului. Ludicul este definitoriu pentru sala aceasta în care mai apar doi copii. Unul, mofturos, refuzând supa luiCampbell. O referinþã ºi la Andy Warhol dar ºi la unul dintre sloganurile firmei alimentare: „Made for real, Real life!” Celãlalt copil a fost ingenios plasat pe o banchetã a muzeului, aidoma unuia real care e la vârsta zbenguitului, ce n-ar sta o clipã locului. Aºa cum l-a surprins artistul, pare a fi gata de zbor, nu doar de o tumbã.

hipercarne5Sala 'Adam ºi Eva' este, prin construcþie, una de tranzit, cu un aer mult mai intim. Curatoriatul a alãturat doua lucrãri: Iris (ca Eva), cu capul uºor întors, cu o expresie de zâmbet ciudat, timiditate ºi incongruenþã, ºi Erezia (un Adam). Adamicul personaj este într-o dublã ipostazã: victimã a unei mutilãri comandate (în stil interlop) dar ºi ca erou de mitologie, atâta timp cât el rupe în douã ºarpele ispititor.

Sala cea mai largã, salon de dans al unui palat ce se respectã, este rezervatã unei singure lucrãri, Alter ego, un superb grup statuar în postura unui dans. Personajul dublat este feminin dar de o feminitate ce ºi-a mai pierdut din trãsãturi în urma înaintãrii în vârstã.   

hipercrne6Un singur picior pe podea ºi o piruetã, una dintre priviri spre tavan, o mânã întinsã parcã spre destin, amintind, cumva, de celebra apropiere a degetelor din fresca lui Michelangelo. Dar de impact covârºitor este gestul de susþinere cu mâna cuprinzând carnea flascã a partenerei.

Dincolo de coloane, câteva vitrine împodobite cu o serie de artefacte selectate cu grijã pentru  corelaþia cu lucrarea lui Virgilius Moldovan.

E vorba de dans dar, la o privire mai atentã, Alter-ego e ºi lupta omului cu sine însuºi. Este ipostaza unei piruete a unui personaj care se sprijinã pe un singur picior, în fluxul vieþii, care se susþine pe sine, fie ºi numai dacã vezi surplusul de carne moale prins cu nãdejde de o mânã.

Acest flux al vieþii e în siajul unui flux al timpului istoric ºi pe aaxa interioarã a palatului ajungem în sala ideilor politice.

Evident cã mãrimea exacerbatã a Vânãtorului de iepuri capteazã atenþia de departe. Mai ales cã are chipul celui mai diabolic personaj din istoria modernã. Dacã faci abstracþie de chip, este un trup normal, curat. Tot rãul este localizat în cap. ªi încã expresia chipului e mai degrabã neutrã. Ar fi o ilustrare a unei expresii pe marginea cãreia a glosat Bogdan Ghiu: „banalitatea banalitãþii rãului”.

hipercarneIar 'rãul' este nu doar referenþiat prin chipul recognoscibil al personajului cât ºi prin simbolistica iepurelui pe care-l þine într-o mânã. Vânãtorul de iepuri a fost, de fapt, un vânãtor de oameni, în primul rând de evrei. ªi avem ilustrarea mecanismului propagandei acelui regim de grea amintire.

Alãturi, reprezentat doar prin cap, un lider nord-coreean, cu un zâmbet larg, hipnotizator, cu un gest omenesc, al chiºtocului pãstrat între degete. Zâmbetul acela, o mixturã de obicei asiatic, de cinism ºi de falsa colocvialitate a unui activist comunist.

Alãturi de aceste douã figuri, expresii ale totalitarismului, mica sculpturã intitulatã Dictatorul este discretã. Cu trãsãturi prea puþin distincte, din materiale clasice, bronz ºi piatrã, pare mai degrabã inofensivã în raport cu toxicele alãturate.

hipercarne7În faþa tuturor, prãvãlit, Filosoful. Acoperindu-ºi un ochi cu palma, poate spre mai dreapta percepþie, poate din suferinþã, rãsturnat pe podea, cu un picior ridicat din acea dinamicã a miºcãrii, este un om „sub vremi” ºi, totodatã, ultimul reper al gândirii.

Avem, poate, o înfrângere a raþionalului sub asaltul iraþionalului. Dar, ieºind din expoziþie, gândurile încep a se decanta.

Emilian ªtefârþã vorbeºte de „anti-elogiul fiinþei umane”, având ca referinþã arta antichitãþii. ªi trebuie sã accepte cã acum, ceea ce vedem „chiar dacã nu ne încântã, ne emoþioneazã, chiar dacã nu glorificã, afirmã.”

De fapt lucrãrile din hipercarne reprezintã oglinda pe care nu o poþi ignora, pe care nu o poþi mitui, cea care te aratã aºa cum eºti ºi care îþi aratã lumea în care te miºti. Oglinda ºtie cã omul cautã sã cosmetizeze, cautã sã transforme spre ceea ce i se pare a fi convenabil. Doar cã acum avem a ne supune oglinzii ºi, surprinzãtor, avem a descoperi cã, de fapt, frumosul e mai bogat în instanþe decât credeam.

Mihaela Velea scrie în catalogul expoziþiei:
„În mod paradoxal, deºi practicã una dintre cele mai clasicizate forme de sculpturã, arta sa intrigã ºi scandalizeazã tocmai prin naturalism.”

ªi puncteazã: „[...] ceea ce conteazã în apropierea de arta lui Virgilius Moldovan este chiar proximitatea fizicã. [...] toate acele detalii inestetice, ce erup pe trupurile personajelor, nu sunt doar o coajã superficialã, de care ne vom vindeca la ieºirea din expoziþie, ci un constant memento cã degradarea fiinþei umane este ireversibila.”

 

Comentarii cititori
sus

Valer Simion Cosma

 

 

Școala de Varã de la Telciu

 

scoala de vara telciuPovestea cu Telciu a început în 2012, cînd am organizat o conferințã internaționalã acolo. Au urmat alte 5 ediții, sub titulatura Telciu Summer Conferences/Conferințele de varã de la Telciu. Începînd cu ediția de anul trecut, mi s-a alãturat în organizare Manuela Boatcã, de la Universitatea din Freiburg, Germania. Implicarea dumneaei a determinat și virarea înspre gîndirea și practica decoloniale. În contextul ãsta mi-a trãznit sã organizez și o școalã de varã. Mai precis, la ediția de anul trecut a conferințelor a venit ceva lume sã asiste la conferințe și sã participe la discuții, majoritatea fiind foarte încîntați de cele petrecute la Telciu. Așa cã am avut o discuție preliminarã cu Ovidiu Țichindeleanu, Manuela Boatcã și Matei Costinescu. Ce a urmat, s-a putut vedea în varã.

Dupã ce n-am pupat bani de la AFCN, ne-am repliat pe bugetul primit de la primãria comunei Telciu și de la Biblioteca Județeanã Bistrița-Nãsãud. La prima ediție am avut în jur de 50 de participanți, majoritatea pe întreaga duratã, alții doar pentru cîteva zile. Au fost zece cursuri pe teme legate de lumea țãrãneascã, globalitatea muncii, arta în postsocialism, inventarea tradițiilor etc. susținute de Madina Tlostanova (Suedia), Manuela Boatcã (Germania), Ovidiu Țichindeleanu (Moldova), Vintilã Mihãilescu, Cãlin Goina, Aurelian Giugãl, David Schwartz și Matei Costinescu din România. Au fost și sesiuni de prezentãri de proiecte din partea cursanților prezenți, precum și interminabile discuții, atît în cadru formal, în cadrul cursurilor, cît și dupã, la terasele din sat.

scoala de vara telciuAu fost și trei seri cu proiecții de filme artistice și documentare (Crulic. Drumul spre dincolo; Aferim și Aici, adicã acolo), în aer liber, urmate de discuții cu localnicii prezenți. Vasile Ernu și-a lansat Sectanții la biblioteca Liceului Tehnologic din localitate, iar în fosta discotecã a Barului Hovrea „s-a dat teatru politic” – Sub Pãmânt. Valea Jiului în tranziție, în regia lui David Schwartz. Au mai fost drumeții exploratorii prin sat și prin Munții Țibleșului, însoțite de mese prin gosopodãriile localnicilor. În tot acest timp, elevii gimnaziului din localitate au avut parte de un atelier de teatru Forum susținut de Claudiu Lorand Maxim și Ani Mãrincean de la Asociația Reciproca din Cluj.  Mai multe despre programul primei ediții gãsiți pe pagina Centrului pentru Studierea Modernitãții și a Lumii Rurale: http://www.centrulpentrustudiereamodernitatiisialumiirurale.ro/program-2016

Prin școala asta de varã cred cã se creazã, în primul rând, o punte între sat și oraș, între mediul academic și lumea satului contemporan. Și Telciu evidențiazã din plin ceea ce s-a petrecut cu satul autohton în postsocialism: migrație, împuținarea locurilor de muncã etc. Una dintre coordonatele esențiale ale acestui proiect este contactul cu localnicii – pe cît posibil  - și trãitul (chiar dacã pentru o perioadã foarte scurtã) în comunitatea gazdã. Proiecțiile de filme, spectacolul de teatru, atelierul de teatru, au fost gîndite în așa fel încît sã faciliteze întîlnirea dintre localnici și cursanți, dintre elevii din localitate și o lume la care ei nu au acces în restul anului. Un alt aspect care, consider eu, particularizeazã acest proiect, îl reprezintã partea financiarã. În contextul domniei austeritãții și al lipsurilor de care se lovesc majoritatea studenților, aceastã școalã de varã este croitã în așa fel încît sã fie accesibilã cît mai multora.

scoala de vara telciuE plinã Europa de școli de varã, inclusiv școli de varã decoloniale, cu taxe de înscriere prohibitive, încît mã întreb dacã nu cumva astfel de preocupãri intelectual-academice ajung sã fie capriciul unei minoritãți înstãrite sau a „genialilor” care au parte de ceva burse sau granturi. De aia cred cã e important ca un astfel de proiect, mai ales cã se revendicã de la gîndirea decolonialã, sã fie accesibil și sã scoatã mediul universitar din izolare. Fãrã a cãdea în reverie pãșunist-sãmãnãtoristã, consider cã una dintre fracturile care traverseazã societatea româneascã este cea dintre mediul rural și mediul urban intelectualizat. La o scarã mai mare, cred cã o bunã parte din lumea care se învîrte prin universitãți și institute de cercetare  a ajuns prizoniera propriului univers și limbaj. De aia o astfel de ieșire poate produce o breșã. Cel puțin temporarã.

Dincolo de feedback-ul primit de la participanți – pozitiv în cea mai mare parte, cel mai tare mã bucur sã constat cã acest proiect a fost asumat de o bunã parte din telceni, fiind perceput ca un eveniment al lor și dorind sã se implice tot mai mult. Dacã la prima ediție a fost nevoie de eforturi pentru a convinge localnici sã cazeze cursanți sau invitați, pentru ediția viitoare multã lume și-a anunțat disponibilitatea sã ajute cu cazarea și sã organizeze mese în gospodãriile proprii.

Pentru anul viitor avem în plan sã ne întindem pe mai multe zile și sã diversificãm activitãțile. Nu pot sã dau încã detaliile despre cursuri, pot spune doar cã o parte dintre cei care au susținut cursuri la ediția din acest an și-au anunțat dorința de a veni și la ediția urmãtoare. O sã avem o serie de workshop-uri legate de satul postsocialist și necazurile care prãpãdesc agricultura și producția de alimente. Vor fi douã spectacole de teatru, unul dintre ele fiind De Vânzare/For Sale, regizat de Gianina Cãrbunariu. Gianina o sã susținã și un atelier pe durata școlii de varã. Atelierul de teatru Forum o sã fie și anul viitor, însã extins la mai multe grupe de copii și destinat și copiilor care vor însoți pãrinți la aceastã școalã de varã. Vor fi patru zile de proiecții de filme, trei în Telciu și una la Bichigiu – sat ce ține de comuna Telciu.  În februarie plãnuim sã lansãm anunțul pentru cei care vor sã aplice la cea de-a 6-ediție a Conferințelor de varã de la Telciu, iar în martie-aprilie intenționãm sã lansãm conținutul celei de-a doua ediții a școlii de varã și anunțul pentru înscrieri. 

 

Comentarii cititori
sus

Alexandru ªipa

 

J(H)AZZ DE NECAZ !
(Ce m-amuzã/nu m-amuzã în jazz-ul românesc !)

 

cartea*De aceastã datã mã opresc la cartea MOªU (Florian Lungu în dialog cu Doru Ionescu) - Editura Casa de pariuri literare (2016) ºi în primul rînd la copertã.

Din titlu înþelegem cã Florian Lungu îi ia interviu lui Doru Ionescu ºi nu invers… iar textul ne relevã mai degrabã un interviu decît un dialog… Nu ?

Apoi mã opresc acum doar la pagina 98 unde (evident, nu Doru Ionescu ci) Florian Lungu scrie: „Cu o singurã excepþie, sunt prietenul apropiat al tuturor organizatorilor de festivaluri…”

Dupã care urmeazã un ºir de nume (39) care, unele au organizat, iar altele mai organizeazã evenimente/festivaluri de jazz.

Nu pot sã nu mã întreb: oare care o fi acea „excepție”, din moment ce pe aceastã listã nu figureazã organizatorii/festivalurile de la Sângeorz Bãi (Roland Szekely), Miercurea Ciuc (Nora Szilagyi), Sighiºoara (blues-Aurel Haþiegan), Suceava (blues-Bobi Stroe), Ploieºti (Lucian Sabados, înainte de a pleca la Brãila), Braºov (actual), Timiºoara (actual - Tako Norbert), Jazz in the Park (Alin Vaida). Eu, care am organizat 15 ediþii la Braºov, 4 la Costineºti, 4 la Bucureºti-jazz ºi alte 4 de blues ? Mare dilemã !

*Recent, la sfîrºitul lunii noiembrie, a avut loc Timiºoara Jazz Festival (altul, firesc, decît cel din varã... adicã organizat de altã echipã...). Cu acest prilej au fost decernate, pentru prima oarã, Premiile jazz-ului bãnãþean (muzicienilor din zona respectivã)... Dupã principiul "Azi în Timiºoara, mâine'n toatã þara", aºteptãm reacþia/replica altor privincii/oraºe precum Cluj, Iaºi ºi Capitala... deocamdatã...

---

P.S.  Referitor la scrisoarea deschisã prezentatã alãturat:

Oare cîþi dintre membrii juriului, inclusiv preºedintele de juriu, au competenþã, prestigiu, autoritate ºi credibilitate jazz-isticã ? Dar dintre organizatorii acestui festival-concurs ? (De exemplu, se ºtie cã Mihai Creþu e prezent în juriu ºi pe scenã, cu un recital la fiecare ediþie, doar datoritã faptului cã e nepotul lui Johnny Rãducanu? Iar Doru "Rocker" Ionescu mi-a declarat ferm, cu puþin timp în urmã, în aceastã toamnã: „Eu n-am nici o treabã cu jazz-ul"... Dupã acest festival-concurs Doru Ionescu mi-a zis: „Eu m-am dus la acest eveniment cu o echipã de filmare de la TVR pentru un reportaj ºi, cînd am sosit acolo, am aflat, mi s-a comunicat, cã sînt ºi în juriu"...)

 

Comentarii cititori
sus

Scrisoare Deschisã cãtre Organizatorii Festivalului Internaþional de Jazz
"Johnny Rãducanu"

 

Exprimându-ne respectul ºi aprecierea pentru acest festival, dorim sã semnalãm nereguli în privinþa respectãrii Regulamentului de Participare ºi Premiere.

Dupã cum scrie în Regulamentul publicat pe siteul oficial al Festivalului (www.johnnyraducanu.ro), existã 3 secþiuni de înscriere în cadrul concursului:

1. SOLIST VOCAL / SOLIST INSTRUMENTAL

2. FORMAÞII

3. COMPOZIÞIE

Prin rãspunsul organizatorilor la întrebarea adresatã prin email:

"Pentru recitalul de concurs, vocalistele trebuie sã vinã alãturi de formaþia proprie pentru acompaniament, sau este obligatoriu sã cânte cu o formaþie pusã la dispoziþie de festival?", este confirmat faptul cã participantul care doreºte sã se înscrie la secþiunea de SOLIST VOCAL, va fi acompaniat de formaþia pusã la dispoziþie de cãtre Festival În cazul în care Solistul Vocal preferã acompaniamentul personal, se va înscrie la secþiunea FORMAÞIE (Rãspunsul organizatorilor: "Cântaþi ca solistã cu acompaniamentul nostru (Andrei Tudor ºi bandul sãu) sau cu acompaniamentul dvoastrã, caz în care sunteþi un band ºi eventualul premiu se împarte la tot bandul") .

jazzConcluzionãm cã Premiul pentru "Cel mai bun solist vocal" nu poate fi acordat decât unui candidat al secþiunii de SOLIST VOCAL, aºa cum Premiul "Pentru cel mai bun solist instrumentist" nu poate fi acordat decât unui candidat al secþiunii "SOLIST INSTRUMENTIST".

Premiile ce pot fi primite de secþiunea FORMAÞIE sunt toate premiile în afarã de "Cel mai bun Solist Vocal" ºi "Premiul pentru cel mai bun Solist Instrumentist", aºa cum participanþii la secþiunile de SOLIªTI pot primi orice premiu în afarã de cel pentru "Cea mai bunã formaþie".

Încãlcând Regulamentul Concursului, Juriul a acordat Premiul de "Cel mai bun Solist Vocal" drei Krisztina Koszorus, care a participat în secþiunea FORMAÞIE, sub numele "Koszorus Krisztina & Szasz Csaba". Practic, întreaga secþiune de SOLIST VOCAL nu a fost premiatã.

Considerãm cã decizia lipsitã de eticã a juriului în acest caz a fost o lipsã de respect la adresa participanþilor din secþiunea SOLIST VOCAL.

Membrii ce au constituit Juriul nu au fost cunoscuþi în mod public în prealabil, fiind prezentaþi abia în momentul începerii concursului. Acest lucru permite schimbarea neanunþatã a componenþei juriului.

Menþionãm faptul cã domnul Mircea Tiberian nu a putut fi prezent la desfãºurarea festivalului, deci nu a contribuit sub nici o formã la decizia de jurizare a acestui concurs .

openPentru a nu încuraja astfel de nereguli, solicitãm revizuirea ºi clarificarea Regulamentului. Profesionalismul Organizatorilor ºi al Juriului nu ar trebui sa fie îndoielnic.

 

Elisabeta Campau Firtescu vocalist / competitor

Liliya Ilieva vocalist / competitor

Diana Miron vocalist / competitor

Sian Brie guitarist Alex Simu composer/ musician/professor/ jury member past editions 2013, 2014, 2015

Bogdan Nicodim musician / pianist

Laurentiu Cotac double bassist

Harvis Cuni Padron trumpeter

AG Weinberger muzician/ producator/compozitor/membru al juriului 20132014

Alexandru Olteanu musician/ pianist

Oskar Stenmark trumpet player,New York City

Andreas Aron bass player

Mario Firtescu music producer

Andra Maria vocalist

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey