•  Diana Boghiu
•  Savu Popa
•  Maria Sava
•   Lucian Scurtu


sus

Diana Boghiu

 

 

Geometrism mahonic

14 ianuarie 2015 a fost ziua în care am privit pragul ca pe un obiect al
artelor
l-am privit cu aceeași rãbdare cu care soarele usucã rana
l-am amânat în gând cu ochiul zilei de mâine
printr-o fereastrã fãrã casã

l-am absorbit cu aceeași sete cu care cerul absoarbe întrebãrile despre 
cer.

De la structuralism la formalism mã încercau toate sentimentele de
admirație fațã de acest nucleu
din care au rãsãrit salcâmii și cerbii
vibraționismul viorii și
țesãtura muzicalã
brusc bucata de lemn a încetat sã mai fie o bucatã de lemn
în ea se concentra universul
începea și se termina cvadratura cercului

 

Peripheral vision

dintr-o perspectivã aerianã mi-ai aruncat câteva cuvinte despre
desincronizarea macilor în horã
abrutizarea artei și
îndobitocirea unei nopți de varã
eu nu ți le-am primit nu îmbrãțișam decât pofta de cunoaștere și
decantarea substanței epice care
s-a fãcut încet s-a fãcut inert s-a fãcut sigur s-a fãcut
fãrã vreo pierdere a contactului
cu esența

într-o perspectivã perifericã mi-l imaginam pe Iona. Îl amânam cu ochiul
cu mâna cu gândul așa cum
amânam cãderea din semiton în semiton
”trãim într-o zi de azi” mi-ai zis
când doar Berlioz și lacurile noaptea știu cum
se câștigã echilibrul
fluiditatea
glisarea”

nimic nu mai are același sens de când
punerea pe a devenit impunere

 

Linotip

Între noi nu e doar o distanțã simplã dintre o femeie simplã ºi un bãrbat
simplu
între noi sunt fructe ºi flori
Fata cu cercelul de perlã și Cumințenia pãmântului
cerul  invariabil
realul asimilat și starea mobilã a pleiadelor
straturi de piele și limbi înotând în miere
între noi sunt franțe și italii
amintiri despre viitor
accesul continuu la setea de mare
firul ariadnic care se tocește pe sine pânã la
dedal
gânduri matinale vibrante și discuri de vinil

între noi
sunt versurile astea care
se scriu singure

 

***

Mã ridic deasupra timpului
pe vârfuri mã ridic deasupra timpului
retroactiv
dau în cerul vecinului
evolutiv
ca într-o curte

 

Regula de aur

E marți și paralelismul razelor de soare aproape cã usturã
îmi amintesc cum obeliscurile se țineau de mânã rugându-se la ziua de
ieri
blestemând  în cor mâinele
mâinele din mine era nerãbdãtor sã nascã flori și sã nascã flori și nu
înțelegea de ce
viitorului i se pune botnițã
zeii și oamenii trãiau în simbiozã
îmi amintesc cum tu nu erai încã
eu te-așteptam culegând grânele aceluiași pãmânt pe care-l dãdeam
dracului cã nu te naște mai repede
într-un sistem metric se derulau toate mecanismele
toate sub același soare
e marți și paralelismul razelor de soare aproape cã usturã 

 

Comentarii cititori
sus

Savu Popa

 

 

***

M-am apucat sã ºterg praful de pe blidele din hol. Blide de Horezu, altele adunate de prin Ocna. ªtergând ultimul blid am avut o senzaþie unicã: erau desenaþi doi bãtrânei, un el, o ea, îmbrãcaþi româneºte, simpli, apropiaþi, deasupra lor un soare precum un pumn de cenuºã decoloratã. Pãtrunsesem dincolo de porþelan, le ºtergeam feþele obosite.

 

Desfaci un kiwi

Deschizi chiuveta, umpli un pahar
ªi simþi cã apa de la oraº are acelaºi
Gust ca cea de la Ocna.

Parcã în ea s-au spãlat
Douã mâini uscate, iar uscãciunea lor
Era mai palidã ca rugina.

Deschizi ziarul ºi dai peste un reportaj:
În vremea comunismului, un om a vrut
Sã dãrâme Coloana Infinitului, din Tg. Jiu.
Incomoda partidul.

Îþi aminteºti apoi, un episod vesel, erai mic, mama ta te lua ºi în fiecare zi, când termina de dat meditaþiile, te ducea pe strada Bãilor, sã vezi berzele, care se adunau în Ocna, în acel loc, pe coºul de fum al vilei Vulkan. Te opreai vizavi, cu trenuleþul în mânã, privind minute în ºir. Nu ºtiai ce e aia praºtie, dar ºtiai cã dupã ce vor demola vila, cu mulþi ani în urmã, berzele vor zbura în locul unde a fost coºul de fum ºi în zbor se vor odihni. Mai târziu, în clasa a opta, când ai fost în excursie ºi ai vãzut prima datã coloana, îþi vei aminti de casa Vulkan. Apoi vei fi sigur cã undeva, în anii care urmeazã vei visa un cuib de berze africane pe coloana infinitului.

Treci mai departe, prin camera cu miros de lemn vechi,
Urechile tale aud dintr- o datã mai multe zgomote: basuri 
Rãguºite, ruginite ale singurãtãþii cartierului, igrasiei.

Ce- þi mai rãmâne de fãcut: te duci în bucãtãrie,
aprinzi lumina, izbucneºte ca un cheag de sânge explodând
în creier.

Îþi desfaci un kiwi, atingerea cojii îþi provoacã
Liniºtea dinaintea furtunii,
Reintrarea în normal.

 

***

Tatã, unii cred cã s-a scris prea mult despre ploaie, fug de ploaie ºi la propriu ºi la figurat, mai ales în texte, parcã fug de un câine care, deºi are botniþa, tot sare la tine. E rea, umedã, laºã, parºivã, lipicioasã ca un melc, virginã, duhneºte a femeie fãrã bãrbat, ploaia asta. Dar acest text va fi despre ploaie. Veselia ploii, nesiguranþa ei, mirosul ei de pãmânt, de mormânt, de pãianjen. Cum se joacã ea. Dur, melancolic, danseazã ca Parov Stelar în videoclipul piesei pe care o ador. Acest text este despre ploaie. Despre ploaia simplã, despre cuvintele ploii. Apa ploii nu e apã. Apa ploii e sudoare. Cealaltã sudoare. Apa ploii e sudoarea unui om gânditor, singur, care va tãcea, cândva în noapte ºi va aºtepta urmãtorul tren. Ascultând cu sufletul la gurã pulsul întunericului. Despre ploaie. Nu îmi pasã, nu ºtiu cum sunt alþii, dar eu spun cã ploaia ar face mult bine, tatã. Mi-ar plãcea sã alerg prin ploaie ºi sã înot în Ocniþa sau Brâncoveanu, când plouã.
O definiþie a ploii, doar atât mã voi strãdui sã scriu ºi eu. O definiþie a mea. Ploaia este mai întâi stare, tatã, e ca atunci când te pui în pat ºi îþi simþi vocea ºi gâtul umed, cearºaful, o batistã mult mai mare, umedã care te învãluie matern.

 

***

Ea nu înþelegea un lucru simplu. O îndrãgeam ºi mai tare pentru asta. Nu o puteam convinge cã pentru a scrie poezie trebuia sã am singurãtatea insectei dupã închiderea insectarului, singurãtatea conþinutului de sulf faþã de cea a carbonului, dintr-o patã de motorinã lãsatã pe asfalt.

 

Proza unei zile oarecare

Pe cerul Ocnei, curat ca o lacrimã iscatã
De tãierea unei cepe,
Niºte vulturi se rotesc precum
Acele unui ceasornic cu bateria  pe sfârºite.

Sfârºite. E cald afarã, atât cât este ºi într-o canã de ceai,
Încãlzitã pe calorifer.

Calorifer. Din sufragerie, la televizor, un supererou al zilelor noastre
Îi vorbea unui personaj negativ ca ºi când, în poveste,
Scufiþa roºie ar certa lupul cã joacã prea prost
Rolul bunicuþei.

Rolul. Îmi caut foaia ruptã dintr-un carnet,
Pe care scrisesem ieri câteva rânduri.

Rânduri. Nu o gãsesc nicãieri.
S-ar putea sã fie ceva despre poezia tranzitivã a încãlzirii globale.
Palmele îmi sunt la fel de uscate precum cojile unui fruct
Lãsat în camera ta, ca sã disparã mirosul îndelungat de þigãri.

Þigãri. În timp ce mã opresc la geam, încetez a mai clipi din ochi.

Ochi. Douã macarale s-au oprit în faþa ferestrei mele,
Erau precum cele douã semne de întrebare puse
La începutul ºi sfârºitul
Unei întrebãri în limba spaniolã.

Întrebãri. Când pe stradã, cuiva i se rupsese sacoºa ºi a început sã râdã,
A rãsãrit soarele,
În timp ce în curtea mea, peste melci, încã mai ploua.

Ploua Când te-am întrebat ce faci, tu mi-ai spus cã bine,
Eºti acasã ºi te uiþi la televizor.

Bine. De fapt, doream sã ºtiu cum mai eºti, dacã ai mai progresat.
Sau mai vrei sã te joci cu mine de-a lupul ºi scufiþa roºie.
Care pe care.

 

Poemul tatãlui (Ciorbã de cãrãmizi)

Erai mic, îþi plãcea sã te joci cu sora ta pe strada Strigoiþei. Strada nu era asfaltatã, treceau doar cãruþele spre câmp. Niciodatã nu a trecut vreo maºinã pe acolo. Strada asta începea unde se termina strada ta. Se povestea cã acolo, noaptea, strigoii veneau din câmp, din cimitirul catolic vechi, mai stãteau de vorbã ca niºte pensionari în parc, mai adunau câte un pai cãzut din cãruþe ºi îl bãgau în gurã, în locul þigãrilor Carpaþi. Ne mai povesteai cã în fundul grãdinii tale, locuiau douã femei cu minþile rãtãcite. Uneia îi ziceau Lichioasa, dupã o prãjiturã numitã lichie. Stãteau într-o casã veche, acoperitã de cel mai mare tei, care a existat vreodatã în Ocna, ca un schelet prãfuit. Ele umblau cu haine rupte ºi tot timpul luau bucãþi de cãrãmidã, le duceau în bucãtãrie, le fierbeau în oala de pe plitã ºi fãceau un fel de ciorbã. Tot timpul, ieºea un fum gros din bucãtãria lor de varã, ca dintr-o locomotivã micã. Ciorbã cu gust de pietre, de cãrãmizi. O datã, ai vrut sã intri la ele în curte, dar te-a fugãrit un câine mare, negru, jerpelit. Mirosea peste tot a praf. Vara mirosea a lucruri vechi.

 

***

Propun un joc. Sã facem rost de un zar, unul colorat, poate fi din vatã, zãpadã. Sã dãm cu zarul. Eu astãzi vreau sã fie luni, dau cu zarul, nu îmi iese. Va rãmâne ziua de sâmbãtã. Tu vrei poate sã inversãm rolurile, eu, tatãl, tu, fiul, atunci, dacã zarul este din zãpadã, s-ar scurge printre degete. Apoi ne vom dori sã mergem într-o dimineaþã pânã în fundul grãdinii, sã ajungem la acel zid care desparte proprietatea noastrã de vale. Pe acel zid sã ne apucãm sã desenãm. Cum vede fiecare singurãtatea. Eu o sã desenez o naturã moartã: un pix fãrã cernealã, pe masã, alãturi de douã mâini sprijinind un cap. Atât. Tu, poate vei desena un model de pe vreun blid de Horezu, acela în care un cocoº a încremenit privindu-ne. Cui îi va ieºi cea mai simpaticã, mai copilãreascã reprezentare a singurãtãþii, acela are voie sã dea cu zarul primul. Pânã atunci dau cu zarul: sã vãd Ocna, noaptea din elicopter, atunci viezurii trec dintr-o grãdinã în alta, ochii le sclipesc de nesomn.

(Savu Popa este câștigãtorul Premiului Tradem, în cadrul Concursului Național de Poezie "Traian Demetrescu" - 2016, ediția a XXXVIII-a

 

Comentarii cititori
sus

Maria Sava

 

 

despre viaþã ºi moarte cu aceeaºi seninãtate

 

"Dã, Doamne, fiecãrui a sa moarte,
 ceea ce se iscã din viaþa-n care
 de sens, iubire, chin avut-a parte"
(R. M. Rilke)

 

odatã,
povesteºte pribeagul,
am vãzut câinii turmei plângând
era ziua în care pãstorul îºi pãrãsea turma
pentru totdeauna
pe chipul de culoarea pergamentului
lacrimi amare brazde tãiau
asemeni firului de apã stins în oaza de tainã
ºi câinii lui,
câinii lacrimilor,
lingeau cu duioºie faþa pustiitã
în ochii lor câineºti, adânci, înþelepþi
ºi plini de credinþã
sclipeau diamantin sub razele de lunã
grele ºi rotunde lacrimi...
deasupra cãtunului trist
se vãlurea somnolent cerul tomnatic
lãsând în urmã o noapte jilavã ºi neagrã...
turmele s-au risipit
peste câmpurile moi de udealã
câinii lacrimilor s-au fãcut câinii nimãnui
rãzleþindu-se  de turmã  
iar oamenii au început sã-i batã cu pietre
ºi sã-i alunge
cã prea urlau a pustiu
ºi pãstorul se fãcu Îngerul Azrail...
zbura... zbura... ca o molie grasã
pierzându-se-n noapte...

... tãcu pribeagul.
înãlþând cãtre tânãrul soare al dimineþii
privirile reci ºi lãptoase
ºopti pentru sine:
„în lume, doar moartea e una singurã” 

 

Comentarii cititori
sus

 Lucian Scurtu

 

 

"Lucian Scurtu este un poet format la ºcoala grupãrii literare studenþeºti Pavel Dan, în jurul cãreia care s-a structurat în anii 70-80 un remarcabil mediu fertil literar.

Deºi discret, cele cinci volume de poezie ale sale, apãrute fãrã excepþie la editura  Biblioteca Revistei Familia (Lucian Mãrturisitorul, 1996, Avatarurile Faraonului Gregor Samsa, 2001, Bestiarul de Fonta, 2004, Regnul ascuns, 2008,  Mâna Siamezã, 2012) nu au fost ocolite de premii literare prestigioase: premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor Filiala Arad, 2004 ºi 2012; Marele premiu George Coºbuc ºi al Uniunii Scriitorilor Bistriþa, 2001, º.a..

Cel despre care criticul Mircea A Diaconu observa cã „aparenta  sa solemnitate” constituie „deopotrivã pozã ºi adevãr existenþial” ºi pe care Gheorghe Grigurcu îl califica drept „un poet absolut remarcabil, cu o creaþie ce emoþioneazã chiar prin fuga sa de orice emoþie explicitã” scrie o poezie care impresioneazã nu atât prin textura sa specialã, minuþios ºlefuitã, ci mai ales printr-o autenticã vibraþie metafizicã ce conferã poemelor o arhitecturã cu totul aparte, de edificii paradoxale, mai mari pe dinãuntru decât pe dinafarã. (Horia Dulvac)

 

               Scara depravaților

„Spune-mi ceva care sã mã facã sã nu te uit!”, i-am spus
într-o zi care nu a intrat niciodatã în istorie,
„fã ceva ieșit din comun, care sã mã facã sã ard!”, mi-a spus
într-o zi de noiembrie, când pe scara depravaților cobora o singurã furnicã,
„când am urcat ți-am fost fiu, când cobor îți sunt tatã!”,
îngânã miratã din odaia de alãturi (acolo se aude nașterea unui popor nou,
din pânza cãmãșii mele îi voi face scutec și steag),
drept mulțumire în ziua aceea am deshumat un cadavru drag,
în loc de oseminte am dat peste o grãmãjoarã de nisip rece,
am privit-o mirat, așa cum ai privi îndelung o cruce pe care
în loc de nume scrie „necunoscut”,
iar în spatele acelui necunoscut sã fii chiar tu așa cum ești mereu,
descendentul deviant al familiei.

 

               În sfântul an al blajinilor

Slãbirea credinþei în zei a fost evidentã în ultimele zile
când în orice vietate se întrevede o formã mascatã a diavolului,
ca ºi cum urâtul va domina în curând lumea posedând-o
cu o voluptate atroce, nimicind-o din temelii
când ea mi-a fãcut cu mâna din tren iar eu o priveam
cum se îndepãrta ºi deodatã am vãzut ºi alte mâini
fãcând cu mâna celor rãmaºi pe peron,
eu, în naivitatea mea am crezut cã doar mie mi se fac
acele ciudate semne ºi am fost fericit în ziua aceea,
copleºit de darurile nemeritate,
„nu cred în vorbele tale mironosite!”a spus ea mai târziu
în dreptul spitalului municipal când tocurile femeilor
se afundau în asfaltul fierbinte lãsând o mulþime de gropiþe
în urma lor,
dar eu ºtiam numai ºi numai gropiþele ei, numai pe ale ei
le urmãream ca un parºiv ordinar ce sunt, numai într-ale ei
doream sã mã prãbuºesc, sã fiu îngropat de viu,
prin urmare ºtiam unde merge, ce face, unde ºi de ce plânge.
Astãzi zeii cred tot mai puþin în oameni ºi tot mai mult
în micile vietãþi (creatorul îºi neagã creaþia, ºi invers),
„disperarea se hrãneºte ºi cu mici amãnunte, uitate detalii,
alambicate sofisme, acum, în sfântul an al blajinilor”,
ºopteºte ea cãutând pe cer apusul, arãtându-l cu degetul,
fãcându-i cu mâna,
în timp ce eu îi arunc ca un nebun rujul în valuri
ºi marea toatã se înroºeºte de rușine.

 

               Exitus

Târziu, cu genele obosite, suflu în lumânare,
preț de câteva secunde din ea se ridicã spre tavan
un fum albicios, tot mai subțire, pânã dispare,
fumul acesta este viața flãcãrii de dupã moartea ei,
verosimilã dovadã cã existã viațã și dupã moarte!”,
îmi spune ea culegând câteva scame de pe covor,
eu caut sã privesc viața de dupã moarte așa cum se cuvine,
ca dupã un vis, ca pe o înviere, dar ea, învierea s-a stins de mult prin odaie,
nici flacãrã, nici fum, nici scrum, nici mormânt, așa cã nu o cred,
ceva viațã înainte de moartea noastrã s-ar putea sã mai existe,
dar foarte puținã !”, îi rãspund privind-o cum se pierde definitiv
în întuneric.

 

               Abrupt, în ființã  

Rãtãcitul care trece pe strada meșteșugarilor sunt eu, omul fãrã amintiri
(m-am nãscut cu imaginea țãrânii care sunt,
am murit cu imaginea nou-nãscutului care am fost,
din ce a rãmas putrezesc),
în capãtul strãzii nu-mi amintesc strada pe care am trecut,
blocurile, oamenii pe care i-am întâlnit, pe care i-am iubit,
nu-mi amintesc nimic despre mine și lumea mea,
semn al degenerãrii cortegiului din care face parte un singur om: eu,
„dar ce îl înnebunește pe omul acela?”, mã întreabã ea în timp ce
înainteazã prin mers, târâre și zbor alãturi de obiecte neutre,
(uneori, prin venele ei curge un sânge atât de albastru
 încât ea este foarte albastrã, pot vedea prin ea ciocârlia)

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey