•  Mariana Dobricã
•  Ioana Geacãr
•  Toma Grigorie
•  Nicolae Mihai
•  Adina Mocanu
•  Xavier Montoliu-Pauli
•  Sever Negrescu
•  Florin Oncescu
•  Mia Popa
•  Edgar Straehle
•  Lorena Stuparu


sus

 

 

Libertatea

 

(În comunism ºi în postcomunism, în Est ºi în Vest, în teorie ºi în practicã, a þãrilor ºi a indivizilor – orice abordare e la „libera” alegere”)

 

Comentarii cititori
sus

Mariana Dobricã

 

 

Gâlcevi narative

 

Mã tot întreb cum s-a ajuns aici. Desigur cã e ºi vina mea, înþeleg foarte bine asta, nu am vrut sã fiu un narator omniscient, am intenþionat sã pãstrez intimitatea personajelor mele, într-o mãsurã mai mare sau mai micã, mi-a displãcut acea poziþie demiurgicã, a celui care ºtie totul despre universul sãu diegetic...
Dar, ca ºi în realitate, atunci când liniile nu sunt clar demarcate, se creeazã disfuncþionalitãþi.

Încep sã regret uºurinþa cu care am renunþat la poziþia mea privilegiatã, în raport cu celelalte instanþe narative, pentru a instaura o democraþie prost înþeleasã de acestea. Pentru cã, simþind dulcele gust al libertãþii, ele refuzã acum cu obstinaþie sã se supunã unor reguli care, de bine, de rãu, asigurau o coerenþã ºi o stabilitate textului  pe care voiam sã-l creez.

Las deoparte autorul care, fiinþã în carne ºi oase, duce o viaþã normalã într-o realitate care îi place sau nu. ªi el mã lasã în pace pe mine, narator care mi-am asumat o anumitã perspectivã, sã mã descurc cum pot prin hãþiºul acesta de circumstanþe, idei, mesaje pe care  încerc sã-l conturez, sã-i dau o formã.

Las deoparte ºi cititorul, pentru cã, fãrã a-l ignora (trebuie sã þin cont ºi de aºteptãrile lui), acesta va interveni mai târziu totuºi, când textul va ajunge sub ochii lui. Abia atunci se va produce comunicarea ºi eventual feedbackul, nu are rost sã anticipez acum, pentru cã am o problemã mult mai importantã: relaþia mea cu personajele.

De ce? Pentru cã în numele acestei democratizãri postmoderniste a raporturilor dintre noi, ele au început sã aibã pãreri, altele decât ale mele, vor sã acþioneze potrivit acestora, sã se miºte prin text aºa cum vor. Încerc sã le disciplinez, sã le fac sã înþeleagã cã nu pot funcþiona dupã regulile lor, ci dupã ale mele (eu sunt în fond ordonatorul acestei lumi), dar continuã sã murmure, sã protesteze, sã mã bârfeascã prin subsoluri de paginã.

κi cautã aliaþi ºi, uneori, surprinzãtor, chiar îºi gãsesc. De pildã, acel editor, nemulþumit de prozele mele, care le cântã în strunã, nepãsându-i de mesajul pe care eu aº vrea sã îl transmit. Din postura pe care i-o asigurã acest statut (ºtie mai bine ce se vinde, ce se cere, e în contact permanent cu lumea celor care scriu, dar ºi cu a celor care citesc), simte nevoia sã intervinã în textele mele, pentru cã ori sunt prea scurte, ori sunt prea lungi, ori sunt prea subiective, ori sunt prea sofisticate, ori au prea multe dialoguri, ori nu au deloc, ori... Aº putea sã-i fac pe plac, pentru cã, de formaþie filologicã fiind, pot sã jonglez într-o oarecare mãsurã cu imaginile ºi cuvintele, dar ceea ce aº scrie nu mi-ar aparþine ºi nu m-ar defini.

Nemulþumirile personajelor mele? Câte nu sunt? Le plasez în medii care nu le plac, le acord statut preferenþial – de ce sã fie doar unele principale, sau reprezentabile ale punctului de vedere auctorial, sau exponenþiale? –, le îndepãrtez prea mult de modele (acele persoane pe care autorul poate le întâlneºte în viaþa de zi cu zi), le atribui gânduri ºi sentimente pe care nu le vor...

Ele doresc doar sã fie vizibile, cât mai  colorate, nu înþeleg rolul unui personaj secundar sau doar episodic în economia operei. Din acest motiv, vor tot mai multe pagini în care sã descriu cu lux de amãnunte detalii fizice sau vestimentare – de ce oare nu înþeleg cã cititorul este mai atras de rochia scurtã a unei femei sau de sânii ei decât de ce gândeºte ea, doar trãim într-o lume care pune atâta preþ pe imagine?; de ce sã creez personaje dilematice sau fantaste, aplecate peste întrebãrile lor, analizându-ºi raporturile lor cu lumea, pe cine cred cã intereseazã toate aceste personaje-idei?

Din cauza acestor nemulþumiri textul se naºte greu, îndãrãtnicia cu care personajele îºi apãrã punctele de vedere îmi poticneºte scrisul, o simt pulsând în degetele mele care se opresc involuntar pe tastatura calculatorului. Dar, mai cedând eu ºi adãugându-le pe ici, pe colo câte o podoabã stilisticã, mai acceptând ele câte o pretenþie  a mea, ajungem în final la un compromis (deºi le mai aud reproºurile ºoptite sau scrâºnetul din dinþi, când le izolez într-un colþ de paginã sau le schiþez doar în câteva sintagme).

Dupã ultimul punct pus, textul se poate înfãþiºa în faþa cititorului, nou-nouþ... De aceastã ultimã instanþã ar trebui sã mã tem de fapt cel mai mult, pentru cã ea este cea care stabileºte în fond valoarea textului meu. Mã întorc la ipostaza de autor (un nume scris în subsolul paginii), încercând sã-i acord totuºi puþin credit acelui narator în permanentã gâlceavã cu personajele sale. Are nevoie de asta...

Comentarii cititori
sus

Ioana Geacãr

 

 

Libertatea de azi e aºa excesivã, aºa permisivã, abuzivã, parcã ne-am fi mutat din realitate în artã, în tot e exagerare.
Libertatea de azi este libertatea de a face cât mai mult, dupã muncã treci la altã muncã, apoi la alta.
Libertatea de azi e ºi o libertate consumistã, acaparezi, aduni, strângi în jurul tãu obiecte. Obiectele înlocuiesc prezenþele umane, aºa singurãtatea ta e anesteziatã.
Libertatea  de azi însã e plinã de constrângeri, de multe ori de autoconstrângeri.
Ca sã nu poþi fi fericit.

Comentarii cititori
sus

Toma Grigorie

 

 

Age libertate Decembri utere!

 

Toate libertãþile sociale luate la un loc: individualã, de conºtiinþã, de gândire, a cuvântului nu fac doi bani dacã în sinea ta nu te simþi liber pe deplin, constrâns doar de legile Naturii, adicã ale lui Dumnezeu.
Gândirile noastre sunt libere – Liberae sunt nostre cogitations – constatase Cicero (în Pro Milone) apãrându-l pe Milo acuzat pe nedrept de uciderea lui Clodius. Adicã suntem liberi sã ne putem închipui orice numai dacã nu ne îngrãdim gândurile sau dacã nu suntem înlãnþuiþi de restricþii impuse din afarã, cu scopuri obscure.

În toatã istoria omenirii, un rol definitoriu pentru libertatea individualã l-a avut justiþia (din latinescul iustitia, -ae = dreptate, echitate).
Nu în van luptã de veacuri societatea umanã pentru independenþa justiþiei. În acest sens este plauzibilã afirmaþia scriitorului francez Jules Renard cã libertatea are limitele pe care i le impune justiþia (La liberté a les limites que lui impose la justice).
O justiþie strâmbã sau oarbã, aºa cum a fost încrustatã negativ, în codul etic de-a lungul vremii, nu va oferi posibilitatea indivizilor sociali sã se manifeste liber, sã-ºi afirme gândurile în cuvintele proprii, fãrã infestarea lor cu interese coagulate profitabil la nivelul puterii politice.

O coincidenþã fortuitã ne oferã oportunitatea de a face o apropiere a libertãþii noastre, câºtigate cu sacrificii umane supreme în Decembrie 1989, de libertatea tradiþionalã a sclavilor romani de a putea sã-ºi critice stãpânii în aceastã lunã de sfârºit a anului, fãrã sã fie pedepsiþi.
Horaþiu îi îndemna pe cei de jos sã se foloseascã de libertatea lui Decembrie (Age, libertate Decembri utere!) ºi sã-ºi exprime liber opinile, doleanþele, plângerile cu acest unic prilej.
Noi, românii, ne-am autoiluzionat cã de acum încolo (adicã din Decembrie ’89) vom fi liberi sã trãim sã gândim, sã creãm ºi sã acþionãm dupã cum ne dicteazã conºtiinþa eliberatã de limitele dogmei comuniste. Aceste privilegii s-au impus doar în parte.

Am asistat la tot felul de false libertãþi clamate de noua societate, dar mai ales de noua/veche autocraþie neocomunistã pseudodemocraticã.
Pe lângã puterea politicã provenitã din eºalonul doi sau trei al vechii oligarhii ceauºiste, ºi mulþi dintre noi am înþeles greºit cã acum putem sã ne exibãm necontrolat toate frustrãrile din timpul totalitarismului: am dat frâu liber minciunii (în presã, la tribuna din Parlament sau oriunde), înºelãciunii pentru parvenirea fãrã scrupule pe seama avuþiei naþionale rãmase de izbeliºte; bunul obºtesc fiind al poporului, adicã al nostru, am devalizat bãncile, am fraudat intreprinderile ºi instituþiile de stat pânã la falimentare ca sã le cumpãrãm pe nimic, am distrus baza materialã a agriculturii colectivizate crezând-o comunistã ºi vinovatã de pauperizarea ºi distrugerea satului românesc etc.

Am eludat legea sau am pervertit-o în interesul de grup ºi de partid, pentru crearea noii oligarhii capitaliste din foºtii activiºti nomenklaturiºti ºi securiºti etc.
N-am ºtiut sã îmbinãm armonios guvernarea ºi libertatea, precum ne spune Tacit (în Agricola) cã ar fi procedat Cezar: Nec non Caesar res olim dissociabiles miscuit: primatum et libertatem. (Cezar, odinioarã, a ºtiut sã îmbine lucruri care nu merg împreunã: cârmuirea ºi libertatea).

Multe n-am ºtiut sau, mai bine zis, n-am vrut sã le ºtim, aºa cum a dovedit-o democraþia noastrã originalã în cele douã decenii postdecembriste.
Puterea nouã a crezut cã ne poate subjuga din nou prin comunismul cu faþã umanã, neºtiind de fapt cã nu existã forþã umanã care sã înrobeascã ºi sã întemniþeze cu adevãrat alt om, dupã cum constatã Unamuno (în Vida de Don Quijote y Sancho): No haz fuerza que pueda esclaviazar y enjaular de veras a otro ombre.)

Ni s-a cerut demagogic sã întreprindem noi, boborul, acte morale în toate acþiunile noastre, dar sã nu-i imitãm pe ei, pe noii potentaþi: sã nu facem ce face popa, adicã! Pentru cã ei au imunitate parlamentarã care-i scuteºte , carevasãzicã!, de respectarea legii ºi le dã dreptul ºi libertatea de a-ºi umple fãrã pãs buzunarele ºi conturile din avutul prostimii tot mai scãpãtatã.
Ei au ignorat faptul cã nu existã act moral, dacã acesta nu este liber, aºa cum reiese din cuvintele lui Seneca (Epistolae ad Lucilium): Non potest honestum esse guod non est liberum.

Ei, fariseii noii democraþii româneºti, ne sfideazã ºi nu recunosc faptul cã libertatea noastrã e iluzorie din moment ce sãrãcia se adânceºte continuu. Perfizi pânã dincolo de limite, ei ne îndeamnã sã credem cã nu ne îngrãdesc libertatea nici cu salarii ºi pensii indecente; nici cu injustiþii rezolvate uneori numai de tribunalul european; nici cu infrastructura moºtenitã de la cel mai iubit ºi încremenitã în proiect; nici cu pauperizarea noastrã a celor mulþi, generalã ºi continuã, în decalaj þipãtor faþã de îmbogãþirea frauduloasã ºi rapidã a celor de la putere ºi a acoliþilor lor; nici cu îngrijirea sãnãtãþii în condiþii mizere ºi în mare parte din buzunarul propriu; nici cu alungarea din cetate a cãrþii, a artei, a culturii în general, a ignorãrii educaþiei ºcolare de toate gradele etc.

Revenind la înþelepciunea marilor gânditori ai lumii, poate îi vor crede pe ei, le amintim alte aserþiuni ale lui Seneca din Epistolae ad Lucilium: Quae sit libertas quaeris? Nulli rei servire, nulli necesittati nulis casibus, fortunam in aequum deducere. (Întrebi ce e libertatea? A nu fi sclavul niciunui lucru, niciunei necesitãþi, niciunor întâmplãri, a face sã se aplece soarta spre dreptate.)

Sã înþelegem de aici cã noii noºtri potentaþi postdecembriºti nu sunt liberi, ci sunt robiþi, sunt sclavi, dupã vorba lui Seneca, lucrurilor, averilor, acumulãrilor nesãbuite pe seama bogãþiei naþionale pe care s-au înstãpânit fãrã drept de apel; puterii nelimitate ºi imunitãþii discreþionare în faþa legii, nesimþirii crase ºi minciunii fabuloase.

Mai putem vorbi de libertate în aceste condiþii de subordonare ºi apãsare a independenþei cvasi totale, sociale ºi politice a þãrii sub cizma unor foºti care au devenit noi decidenþi ai soartei acestui popor dornic de emancipare realã ºi statornicã?

Putem numai dacã acceptãm cã ºi înfrângerea este apanajul libertãþii, aºa dupã cum condiderã Beckett în Aºteptându-l pe Godot sau Lawrence în ªapte stâlpi ai înþelepciunii, dar ºi Nicolae Balotã care îi aprobã (în Aºteptarea lui Beckett, în Rl, nr. 24/2007). Adicã singura libertate datã omului e înfrângerea, iar onoarea aparþine învinsului ºi mai puþin învingãtorului.

Oare trebuie sã-l aºteptãm ºi noi pe Godot, care nu va veni niciodatã?

 

(Text apãrut și în revista Ramuri ºi în volumul Marile întâmplãri ale omului)

 

Comentarii cititori
sus

Nicolae Mihai

Cercetãtor ºt. III dr.
Academia Românã
Institutul de Cercetãri Socio-Umane
„C.S. Nicolãescu-Plopºor”, Craiova

 

Câteva reflecþii despre libertate, istorie ºi corectitudine istoricã,
pornind de la un caz recent

 

Cu scuzele de rigoare cã nu am putut sã iau astãzi parte la întâlnirea pe marginea unei teme pe care o cred foarte actualã ºi cu mulþumirile de rigoare faþã de dl. Cornel Mihai Ungureanu care a acceptat, cu deosebitã amabilitate, sã dea citire acestor mici reflecþii, aº dori sã vã aduc în atenþie importanþa libertãþii de gândire.

ªi am sã plec de la un fapt concret, pe care, probabil, mulþi dintre Dumneavoastrã îl cunoaºteþi, recenta lege 217/2015, aºa numita „lege antilegionarã”. Nu am sã analizez toate nuanþele ei, au fost destule voci care s-au exprimat public, de la poziþia Academiei Române, care nu include legionarismul alãturi de nazism ºi fascism (ºi argumente existã, cel mai interesant fiind chiar decizia Tribunalului de la Nürnberg, din 1945, care nu a inclus Miºcarea Legionarã în rândul miºcãrilor de extremã dreapta din Europa, condamnate pentru crime contra umanitãþii, crime de rãzboi, colaboraþionism), pânã la Magda Ursache care a dat o replicã acidã ºi bine fundamentatã.

Dar am sã insist asupra unui element, asupra cãruia, ca istoric, mi se pare important sã-l avem bine în vedere. Este o lege „liberticidã” nu doar pentru cã încalcã un elementar drept cetãþenesc, dar ºi pentru cã îi impune specialistului, recte istoricului, ce are voie sã spunã ºi ce nu despre un eveniment istoric. Ceea ce este interesant în actualul context, ºi nu doar în spaþiul românesc, este modul în care funcþioneazã relaþia dintre memorie ºi istorie în societatea actualã. Pentru cei care l-aþi citit pe George Orwell, cu siguranþã vã aduceþi aminte cã, la un moment dat, afirma în celebrul sãu roman 1984: „Cel care controleazã trecutul are controlul viitorului, iar cel care controleazã prezentul are controlul trecutului”. Ce ne spune Orwell? Cã una dintre mizele reprezentãrii trecutului este strâns legatã de raportul dintre adevãr ºi libertate. ªi avem un pertinent exemplu în anul 2005, când un grup de prestigioºi istorici francezi ºi-au raliat rapid nu mai puþin de 700 de colegi de breaslã, adoptând o declaraþie comunã de renunþare la legile memoriale (Franþa avea patru în acel moment) ºi o declaraþie de profesie care ar merita cunoscutã de fiecare istoric care se respectã. Reacþia lor era motivatã mai ales de anularea libertãþii istoricului, obligat de acum încolo sã se autocenzureze, sub ameninþarea sancþiunilor, sã fie foarte atent la ceea ce spune sau scrie. Ori aici suntem în faþa unei întrebãri pertinente si pentru situaþia de la noi: de ce trebuie ca statul sã intervinã pentru a statua prin lege un adevãr istoric? Nu cumva încalcã o libertate fundamentalã? Nu pune sub semnul întrebãrii demersurile istoricilor, statutul lor, nu marcheazã cumva o neîncredere faþã de ei, faþã de serviciile lor aduse societãþii? Istoricii francezi, care au semnat în 2005, petiþia „Libertate pentru istorici” (http://www.liberation.fr/societe/2005/12/13/liberte-pour-l-histoire_541669) o spun foarte clar: „istoria nu este un obiect juridic. Într-un stat liber, nu revine nici Parlamentului, nici autoritãþii juridice, sã defineascã adevãrul istoric. Politica Statului, chiar dacã animatã de cele mai bune intenþii, nu este politica istoriei”.

Prin urmare, apropo de modul în care se vor la noi rezolvate chestiunile de politicã memorialã, nu aº anula libertatea istoricilor în virtutea corectitudinii politice. Dacã ei se vor autocenzura ºi mai mult, vom avea tot mai puþine de ºtiut.

Sigur cã  subiectul relaþiei dintre memorie ºi istorie nu este unul uºor, astãzi când istoricii remarcã cã presiunea memoriei este foarte puternicã, cã existã memorii traumatizante ale unui secol XX în care Europa a devenit un „tãrâm al morþii” (Timothy Snyder). Dar nu putem nega nici un fenomen semnalat corect de Jean Sévillia, când se referã la pericolul unei amnezii colective „care tinde sã îngroape istoria noastrã sau din care nu reþinem decât episoade selecþionate ºi interpretate conform modei la zi”.

Ca istoric sunt obligat sã iau atitudine faþã de orice încãlcare a libertãþii mele, ca simplu cetãþean ºi ca umil slujitor al muzei Clio.

 

Comentarii cititori
sus

Adina Mocanu

 

Suntem liberi cu adevãrat?

 

De cele mai multe ori considerãm libertatea într-o relație direct proportionalã cu bunurile materiale pe care le posedãm, cu statutul social pe care îl avem, cu spaþiul și contextul în care ne desfãșuram activitatea cotidianã sau cu timpul pe care îl avem la dispoziþie. Niciodatã nu am crezut cã sunt liberã în totalitate (ce însemnã asta?), dar tot timpul încerc sã fac o legãturã între mine și celalalt, între mine și societatea în care îmi desfãșor activitatea. Ideea de libertate pentru mine e gradualã și se schimbã în funcție de dorința mea de acceptare sau nu a unor convenții sociale și de participarea mea în comunitate. Fiecare individ își imagineazã libertatea în funcție de paremetrii pe care îi cunoaște și la care se raporteazã. Libertatea e subiectivã în opinia mea, și niciodatã aceeași, chiar dacã existã dorințe comune sau plãceri comune. Societatea actualã gândește indivizii în binarisme (alb/negru, bine/rãu, urât/frumos, femeie/bãrbat etc.), iar lucrul acesta definește, categorizeazã și influențeazã deciziile fiecãrui subiect de a se conforma sau nu la anumite forme de organizare. Libertatea e așa cum fiecare și-o creeazã și o înțelege, nu existã o formã comunã de a înțelege libertatea pentru cã nu suntem indivizi uniformi și nici roboți, ci subiecți care adoptã anumite stiluri de viațã în funcție de contextul în care ne desfãșurãm. De cele mai multe ori, ne construim spațiile în care ne iluzionãm cã suntem liberi, dar existã o astfel de libertate? Se spune cã existã o libertate de gândire, dar acest lucru e și el condiționat de existența noastrã, de imaginarul în care trãim. În acest sens, ne amãgim de cele mai multe ori cã existã libertate, ceea ce este posibil de cuantificat este modul în care avem nevoie de a regândi ce presupune eliberarea, de a propune modalitãți de acþionare pentru a ne construi o viaþã în comun sau privatã. Acest lucru poate sã însemne renunþãri sau acceptãri care ne pot influența pozitiv sau negativ existenþa.

Comentarii cititori
sus

Xavier Montoliu-Pauli

 

 

Libertatea: doar aerul proaspãt într-o librãrie
sau literatura proprie a unui stat?

 

Versul arhitectului și al poetului catalan Joan Margarit (1938) „Libertatea este o librãrie” a devenit un fel de insignã de când a fost rãspândit ca semn de carte, desigur, de cãtre o librãrie. Nu se putea altfel! De data aceasta, a fost vorba de o librãrie mai deosebitã, chiar dacã nu poate sã existe o concurențã între librãrii, pentru cã ele reprezintã un spațiu liber de culturã și lecturã.

Este vorba de librãria Blanquerna cu specific catalan, de altfel inițiatã ca centru cultural catalan înființat în anul 1993 la Madrid, de cãtre guvernul catalan Generalitat de Catalunya. Scopul sãu este: difuzarea literaturii, limbii și culturii catalane, așa cum fac și alte culturi strãine care au decis sã deschidã un sediu sau un centru cultural într-un oraș cosmopolit cum este Madridul, de pildã ICR Madrid.

Centrul Blanquerna a preluat numele dupã personajul central al romanului scris în 1283 de marele savant european, scriitorul și filosoful mallorquin Ramon Llull, Llibre d’Evast e d’Aloma e de Blaquerna son fill, o carte cunoscutã dupã numele protagonistului, Blaquerna. Este vorba despre un personaj care întruchipeazã spiritul agitat și întreprinzãtor, reflexiv și liber din oamenii culți ai epocii medievale. Llull, conștient de capacitatea de seducþie a literaturii, a știut cum s-o foloseascã cu o mãiestrie greu de egalat. În sistemul literar român, Llull cunoscut chiar de mult ºi cu numele lui în latinã Raimundus Lullus, beneficiazã pentru prima oarã de patru volume recent traduse în limba românã de cãtre Jana Balacciu Matei, apãrute la editura Meronia din București. Traducãtoarea este specializatã în literatura catalanã și îi aparține meritul de a fi introdus în sistemul literar român, nu doar primele cãrți ale lui Ramon Llull, dar și o întreagã colecție patrimonialã de culturã catalanã tradusã în românește. 

Ramon Llull s-a nãscut în 1232 sau 1233 la Palma (în insula Mallorca) și tot acolo a murit în 1315 sau 1316, motiv pentru care întreaga lume catalanã comemoreazã 700 de ani de la moartea sa într-un întreg An Llull (2015-2016), prin organizarea unei bogate suite de manifestãri științifice și culturale, atât la nivel local cât și internațional. Llull a fost un autodidact care a renunțat la viața de tânãr curtean la palatul regal din Mallorca, pentru a se dedica demonstrãrii adevãrurilor creștine. S-a consacrat timp de nouã ani studiului pe insula natalã, atunci cuceritã de creștini, o lume multietnicã și multiculturalã, alãturi de care existau o importantã minoritate musulmanã și una, ceva mai restrânsã, iudaicã. 

La Centrul Blanquerna, pe lângã un program cultural bogat care cuprinde în continuare lansãri de carte, mese rotunde, conferințe de presã, cursuri și expoziții de artã sau de fotografie, existã și un fond variat de cãrți de artã, gastronomie, arhitecturã și culturã catalanã. În general, scrise în catalanã și, desigur, traduse în limba spaniolã pentru publicul din Madrid, dar centrul dispune și de un fond doar de literaturã catalanã, tradusã și în spaniolã.

Literatura catalanã, scrisã în limba catalanã, așa cum a facut Llull deja în secolul al XIII-lea – când s-a conturat pânã în secolul al XV-lea o epocã de aur, beneficiazã în momentul de fațã de un excelent moment al creației sale, desigur momentul contemporan cel mai intens, dupã ce, în secolulul trecut, limba și literatura catalanã fusese încã o datã interzisã de cãtre generalul fascist, Franco ajuns la putere între 1939 și 1975 dupã un crunt rãzboi, fapt pentru care mulþi scriitori ºi intelectuali catalani au trebuit sã plece în exil.

Romanul Piața Diamantului, devenit deja un clasic contemporan, relateazã momentele schimbãrilor sociale și politice în Barcelona înainte și dupã rãzboiul spaniol (1936-1939) și pierderea libertãtii catalane din cauza dictaturii lui Franco. Faptele sunt narate și vãzute de Colometa, protagonista romanului, o tânãrã muncitoare din cartierul barcelonez Gràcia, în care se aflã piața respectivã. Volumul, intitulat în limba catalanã La plaça del Diamant, i se datoreazã romancierei Mercè Rodoreda (1908-1983), exilatã ºi ea în Franþa ºi Elveþia. Cartea, cea mai tradusã din limba catalanã, a fost comentatã de Gabriel García Márquez care susține: „Mercè Rodoreda a scris într-o catalanã splendidã romane frumoase și dure, cum nu se întâlnesc multe în literatura contemporanã. Unul dintre ele, Piața Diamantului, este, dupã pãrerea mea, cel mai frumos roman publicat în Spania dupã rãzboiul civil”.

În fragmentul urmãtor din roman, Colometa, își amintește momentele istorice când, dupã ce a fost proclamatã pe 14 aprilie 1931 cea de-a doua republicã (1931-1939) a trãit într-un ambient prosper și liber la Barcelona.
„Mi-aduc încã aminte de-acel aer proaspãt, un aer pe care, de câte ori mi-amintesc îmi dau seama, nu l-am mai simțit niciodatã  de-atunci. Niciodatã. Amestecat cu mireasmã de floare încã-n boboc, un aer care s-a dus și nimic din ce-a venit dupã aia n-a mai fost ca aerul din ziua aia care mi-a fãcut o tãieturã în viațã, fiindc-a fost într-un aprilie, cu flori încã-n boboc, când micile mele dureri de cap au început sã se facã dureri cumplite de cap.”

În același an, 1931, a fost recuperat guvernul catalan, Generalitat de Catalunya, care fusese derogat în anul 1714 cu toate drepturile catalane. Cu atâtea întâmplãri istorice, literatura catalanã a fost mai puțin cunoscutã de-a lungul secolelor în Europa. Dacã nu existã un context sau un statut de libertate absolutã, orice creație a unei culturi este vãzutã ca minorã sau diminuatã.

Dar iatã cum calitatea este baremul cel mai adecvat pentru a pune în valoare o literaturã. Aºadar, un mare impact pe plan internațional pe care l-a avut rãspândirea literaturii catalane a fost odatã cu prilejul de a fi cultura de onoare invitatã la Târgul de carte de la Frankfurt în anul 2007. Pentru prima datã în istoria organizãrii târgului, nu o țarã ci o culturã, cea catalanã, a fost gazdã și a beneficiat de o difuzare mai largã cu ajutorul presei și traducerilor în limba germanã. Autorul catalan care a avut cel mai mare succes la Frankfurt 2007 a fost Jaume Cabré, cu Vocile lui Pamano, roman publicat în Germania la Surkhamp ºi cu peste 500.000 de exemplare vândute. Jaume Cabré fusese tradus în limba românã deja din 2002, de cãtre Jana Balacciu Matei, cu volumele: Umbra eunucului și Excelenþa, la editura Meronia. Ultimul roman, Vocile lui Pamano, la care autorul a lucrat timp de zece ani, este o impresionantã frescã, pe multiple planuri narative, a lumii catalane în epoca franchistã, cu rãdãcini adânci în anii rãzboiul spaniol, cu implicații dureroase care continuã pânã astãzi legate de libertatea individualã și rolul fiecãruia în istoria de zi cu zi. Literatura lui este așa de bine cotatã încât Cabré a fost finalist la Premiul Internațional Haus der Kulturen der Welt câștigat ulterior de Mircea Cãrtãrescu în 2012.

Sigur, în Catalonia sunt scriitori care scriu în catalanã, sunt librari care vând cãrți, iar literatura catalanã este tradusã peste hotare, și se traduce literaturã strãinã în limba catalanã. Dar poate, dupã alegerile din 27 septembrie 2015 pentru libertatea – independența – Cataloniei, vom simți din nou aerul proaspãt și literatura catalanã va cãpãta un statut propriu cu adevãrat putând fi astfel promovatã de statul catalan la nivelul celorlalte literaturi europene? Un aer de care avem nevoie pentru ca Europa sã devinã un ținut în care trãiesc oameni și cãrți, ca sã-l amintesc pe Celan.

 

Comentarii cititori
sus

Preot Sever Negrescu

 

Adicã… liber(tate)

 

Motto: Trãirea iubirii este trãirea libertãții (G. Mantzaridis)

                            

 

odatã aprinsã
lumânarea este liberã sã ardã

odatã nãscut
omul este liber sã moarã

hãrțuitã zdrențuitã
libertatea se plimbã prin viața mea
așa cum sângele îmi clipocește
(ca-ntr-o mãcelãrie) inima

(...am fost azi la Kladova
m-am închinat în Biserica din centru
albã ca Învierea peste tot se vorbea doar sârbește
am stat pe o bancã pe malul Dunãrii
și neștiut de nimeni am citit E. E. Schmitt
adicã m-am simțit liber)

numai cel aprins
se poate jertfi
(adicã poate lumina)

numai cel nãscut
poate învia (adicã
numai Dumnezeu este liber) 

 

Comentarii cititori
sus

Florin Oncescu

 

 

Un indicator al nivelului de libertate

 

Pentru majoritatea oamenilor, libertatea este sinonimã cu abilitatea de a ºi-o proteja discret (dacã pot spune aºa ºi mai sunt ºi înþeles pe deasupra). Aceastã abilitate se ascunde în numeroase detalii, însã ce conteazã este cum te situezi tu faþã de medie. Dacã te afli chiar acolo, nu eºti liber. Dacã simþi cã te-ai îndepãrtat de medie, existã douã posibilitãþi: ori eºti încã ºi mai stupid decât ea, ori eºti cât de cât liber. A doua posibilitate este aproape întotdeauna cea adevãratã, cred.

Nu ºtiu alþii cum sunt, dar eu, dacã aud de o carte cu sute de mii de cititori, o trec imediat pe lista mea de nelecturi. Dacã vãd pe Netflix un film cu 5/5 stele, îl ocolesc (ori îl verific pe Rotten Tomatoes, numai pentru a avea satisfacþia de a constata cã e cotat de critici la 55 % ºi de masele largi la 63 % - însã criteriul cu RT nu-i infailibil, am luat þepe, trebuie sã spun). Iar dacã, într-o bunã sãptãmânã, la jobul meu ingineresc mi se dã voie la peste 10 ore de OT (overtime), spun sorry, mie 10 mi-ajung (românii care lucreazã în USA înþeleg cu siguranþã ce stupoare provoacã o asemenea atitudine printre colegi).

Dacã ar exista un indicator al nivelului de libertate al acþiunilor omului, aº pune dormitul la 0% ºi scrisul („literar”) de la 80% în sus, dupã cum urmeazã: sã scrii câºtigându-þi integral viaþa din scris (n-am avut eu norocul ãsta), la 80 %; sã scrii doar „for fun”, la 100 %.

 

Comentarii cititori
sus

Mia Popa

 

 

Aerul blând al libertãții

 

Nu m-am ambiþionat niciodatã sã definesc libertatea, atâta vreme cât credeam sau visam cã o am. Aº fi strigat, de sub un clopot de sticlã, frunzelor moarte, cã nu vine nicio toamnã. Nu cã nu ar fi trecut ploaia pe la geamul sufletului meu, a trecut ºi încã una cu picuri reci, nepãsãtori, nesofisticaþi ºi banali. A trecut ºi, în iarna sângeroasã ºi însângeratã nedrept a lui 1989, am crezut cã ne-am luat porþia de libertate. A ta, a mea, a lui, a lacrimilor vãrsate pentru eroii fãrã voie, ai unei zbateri nesfârºite… Dar nu asta vreau sã vã spun, sã nu mã înþelegeþi greºit. Nu despre steaguri, nu despre  strigãte, nu despre obuze mãcinând inutil carnea sufletului ºi a trupului vreau sã vã vorbesc.

Nu, cãci eu am respirat, ozonat peste perdeaua de nori a cerului cotidian, aerul  blând al libertãþii. Nu cu gramul, cu filigranul, nu cu pungile de la magazin, ci cu aura dãruirii necondiþionate, a generozitãþii pânã la sacrificiu.

Nu zâmbiþi, aerul libertãþii mele, blând dens ºi neîmpovãrat avea chip de heruvim  blond, deseori ironic ºi îngemãnat cu blândeþea privirilor jucãuºe, de sub ochelari… Crezusem cã Nichita mi-a învãþat toate „cuvintele sã iubeascã’’, numai Îngerul lui, ziceam, stã cu cartea în mâini printre inelele lui Saturn. Atunci am aflat însã cã Plumbul bacovian e Plumb de iarnã, gri, mascã a diletantismului, într-o lume studiat meschinã. Tot atunci, în iarna anului 2011, aveam sã ºtiu cã Alexandru  Muºina nu dorea casã pe Colinã, cã poate, ar fi onorant sã mã simt… nepoata lui Dracula, dar, mai presus de toate, cã existã un mod de a dãrui libertate, cu atâta rãbdare, stãruinþã, tenacitate, ca ºi cum, cu o pipetã, ai turna peste suflet pulberea stelelor, vindecãtoare de rãni nevãzute.

El, heruvimul blond în blue jeans, a turnat-o cu grijã în cotloanele sufletului ºi cuvântului meu de azi. Minunatul om ºi profesor al libertãþii mele se numeºte, s-a numit Profesor universitar doctor Andrei Bodiu, ranã vie, încã necicatrizatã, a Literelor braºovene ºi a celor ce l-au îndrãgit. Refuz sã cred cã azi scriu numele lui cu litere îndoliate, refuz sã cred cã a luat prea repede… „pauzã de respiraþie”, cã „oamenii obosiþi” sunt aura pieritã a unui singur om ºi merg pe „Firul alb” al libertãþii blânde, cãutându-l cu ochi perlaþi de roua amintirii printre harpele îngerilor:

„Un om tânãr
Vorbind singur pe stradã
    Gesticulând gata sã
Te atingã din greºealã.”

(Andrei Bodiu, Firul alb, Tracus Arte, 2014)

Dacã i-aº putea trimite o scrisoare Lui Dumnezeu, i-aº scrie:

„Trimite-mi, Doamne, te rog, din când în când, o adiere din aerul blând al libertãþii mele.”

Comentarii cititori
sus

Edgar Straehle

 

 

La liberación en tanto que posible
espejismo de la libertad

 

Convendría no confundir dos conceptos emparentados como los de liberación y libertad, tal y como nos recordó Hannah Arendt. Una liberación, que a grandes rasgos podemos definir como un simple acto concreto de desujeción, como un momentáneo sacudirse de unas cadenas determinadas, no tiene por qué desembocar en la ansiada o temida libertad. Por desgracia, un buen número de liberaciones no han sido más que una forma de referirse positivamente a maniobras que en definitiva eran de resujeción y de una nueva forma de servidumbre. Tras la liberación no emergió la libertad, pues con frecuencia la primera no consiste más que en un simulacro de la segunda, que no hace sino coadyuvar en ocultarla o suprimirla de una manera más sutil y eficaz. Y no hay que verlo como una suerte de traición sino de una consecuencia en buena medida contenida en la manera de comprender y enfocar la transformación.

El problema actual, un problema que hace de la libertad una entidad misteriosa y enigmática, harto difícil de localizar y definir, reside en la persistencia de esta confusión, también a nivel teórico. Se identifica la libertad con la llamada libertad negativa y se asoma como una esfera definida por la ausencia o la suspensión de interferencias ajenas, como la erección de unos muros en los que resguardarnos, o más bien encastillarnos, y salvaguardar de este modo nuestra privacidad. En suma, como un ámbito liberado del prójimo, o como una forma de liberación. De hecho, el sentido de la palabra privacidad no es otro que el de aquel espacio en el que uno se priva de la presencia de los demás (y de paso priva entonces a los demás de la suya propia). Así pues, la libertad no tiene que ver entonces con una afirmación o la procedencia de ésta, como podría ser el presunto libre albedrío, sino con la negación de la acción de los otros, asumida preventivamente como injerencia. Uno es libre en tanto que se desprende o suelta de las intromisiones de los demás. De ahí deriva en última instancia, por cierto, la moderna reivindicación de valores como la autonomía y la autenticidad o del ideal del self-made man.

El problema se agrava por el hecho de que hoy en día se nos antoja prácticamente imposible pensar en la posibilidad de una vida exenta de interferencias e injerencias externas. Somos sujetos saturados por miríadas de informaciones, presiones, exhortaciones, amenazas que no solamente nos influyen sino que penetran en nuestro ser y detentan la capacidad de constituirnos y transformarnos. O expuestos a violencias, como la simbólica y la estructural, que campan a sus anchas y prácticamente impune en las democracias contemporáneas. Eso no revela tan sólo la inanidad de un ideal como el de la libertad negativa sino que además pone en entredicho la creencia en un yo auténtico e incontaminado en tanto que sede de la libertad. ¿Quién es en verdad ese yo que cree poder esconderse detrás de los muros de la privacidad con el fin de preservar su libertad? ¿Acaso, incluso según su propia definición, podemos denominarlo libre? No. De ahí la necesidad de repensar la libertad y recordar que una afirmación (la de la libertad) no se puede sostener exclusivamente sobre una o una serie de negaciones (las liberaciones). De ahí también la necesidad de repolitizarla, o sea, de reconocer, ajustar y adecuar el rol del prójimo en nuestro seno. De lo contrario, es fácil que las sedicentes apologías de la libertad se acaben por convertir en discursos de la impotencia. Y es que la obsesión por la liberación puede presentarse justamente como aquello que nos impide ser libres y nos dificulta percibir nuestra servidumbre.

 

 

Eliberarea ca posibilã iluzie a libertãții

 

Ar fi indicat sã nu confundãm douã concepte asemãnãtoare cum ar fi cel de „eliberare” și „libertate” așa cum ni le-a semnalat Hannah Arendt. Eliberarea, ce în termeni generali o putem defini ca pe un simplu act concret de „desubiectivizare”, ca o scuturare momentanã de unele lanțuri stabilite, nu înseamnã neapãrat cã se ajunge la râvnita sau temuta libertate. Din nefericire, un anumit numãr de eliberãri nu a însemnat decât o formã de a se referi în mod pozitiv la mișcãri care de fapt reprezentau o „resubiectivizare” și o nouã formã de servilism. Prin eliberare nu a apãrut libertatea, deci de cele mai multe ori, prima nu constituie decât un simulacru al celei de-a doua, ceea ce nu face decât sã contribuie la ascunderea sau o eliminare a ei într-o formã mai subtilã și eficientã. Și nu trebuie vãzutã ca o oportunitate de trãdare ci ca o consecințã în bunã mãsurã conținutã în felul de înțelegere și de focalizare a transformãrii.

Actuala problemã ce face din libertate o entitate misterioasã și enigmaticã, prea greu de localizat și definit, se aflã în persistența acestei confuzii, inclusiv la nivel teoretic. Se identificã libertatea cu numita „libertate negativã” și se manifestã ca o sferã definitã de absențã sau prin suspendarea inferențelor strãine, precum și prin ridicarea unor ziduri prin care ne protejãm, sau ne îngrãdim, iar în acest fel ne protejãm intimitatea. Pe scurt, ca o zonã eliberatã de aproapele nostru, ca o formã de eliberare. De fapt, sensul cuvântului „intimitate” nu este altul decât acel spațiu în care un individ se priveazã de prezența celorlalți (și în același timp, îi priveazã pe ceilalți de propria-i prezențã). Atunci deci, libertatea nu are nimic în comun cu afirmarea și proveniența ei, cum ar putea sã fie vorba de presupusul liber arbitru, ci cu negarea acțiunii celorlalți, asumatã preventiv ca ingerințã. Cineva este liber în mãsura în care se desprinde sau se elibereazã de curiozitãțile celorlalți. De aici, rezultã, în ultimã instanțã, de fapt, moderna revendicare a valorilor precum cea de autonomie și autenticitate sau a idealului de  self-made man.

Problema se accentueazã în acest moment, pentru cã ne este practic imposibil sã gândim la posibilitatea unei vieți fãrã interferențe și ingerințe externe. Suntem subiecte saturate de un numãr mare de informații, de presiuni, exortații, amenințãri care nu doar ne influențeazã ci pãtrund în ființa noastrã și ne blocheazã capacitatea de a ne constitui, de a ne transforma. Sau suntem expuși la violențe, în special, precum cea simbolicã și structuralã, care pun stãpânire dupã bunul plac și fãrã a sancționate pe democrațiile contemporane. Acest lucru nu aratã doar zãdãrnicia unui ideal ca cel de libertate negativã ci, dimpotrivã pune la îndoialã încrederea într-un eu autentic și necontaminat, în timp ce se calmeazã cu libertatea. Cine e de fapt acest eu care crede cã se poate ascunde în spatele tuturor zidurilor intimitãții cu scopul de a apãra libertatea? Nu cumva, chiar și conform propriei definiții, putem sã-l numim liber? Nu. De aici, necesitatea de a regândi libertatea și de a reaminti cã o afirmație (cea a libertãții) nu se poate susține exclusiv într-una sau o serie de negații (eliberãrile). De aici, la fel și nevoia de a repolitiza-o, adicã, de a recunoaște, de a potrivi, de ajusta rolul aproapelui nostru la valorile noastre. În caz contrar, e simplu ca așa-numitele apologii ale libertãții sã se termine prin transformarea în discursuri ale neputinței. Iar obsesia pentru eliberare poate sã se prezinte tocmai ca aceea care ne împiedicã sã fim liberi și ne face sã ne dãm seama cu greu de servilismul nostru.

 

Traducere Adina Mocanu

 

Comentarii cititori
sus

Lorena Stuparu

 

 

Libertatea trupului vs libertatea spiritului
 sau despre paradoxurile libertãþii

 

Un fel de introducere sinteticã: libertatea în vreme de caniculã

Dupã discuþiile  aprinse din seara de 25 august a.c. de la Casa de Culturã „Traian Demetrescu” din Craiova m-am gândit sã aºtern ºi pe ecranul alb câteva gânduri despre libertate care m-au însoþit pânã acasã, continuînd pe strãzile mai vechi sau mai noi ale oraºului copilãriei mele o dezbatere din care un lucru reiese cu claritate ºi meritã consemnat ca un fel de ipotezã: în condiþia umanã libertatea înseamnã în primul rând conºtiinþa libertãþii, iar aceasta este legatã de nivelul spiritual, etic ºi cultural al individului ºi de progresul juridic ºi politic al societãþii. Mai precis, libertatea este legatã de posibilitatea cunoaºterii ºi acþiunii în numele acestui principiu.

Am selectat ºi câteva titluri în acest sens (nu din Google, ci din carte, i.e. Enciclopedia operelor fundamentale ale filosofiei politice, Editura ISPRI, trei volume a câte 600 pp. între anii 2001-2005) dar în seara aceea la tejgheaua realã nu a fost timp pentru ele, aºa încât le înºir acum la tejgheaua virtualã începând cu ceea ce se numeºte „epoca modernã” când cuvântul „libertate” este utilizat cu un sens care se apropie de cel de azi, pe mãsurã ce anii devin secole care se încheie sau derivã din lumea aceasta, nemaivorbind de mulþimea necuantificabilã a tratatelor ºi eseurilor filosofice ºi politice în care problema libertãþii este dezbãtutã pe mii ºi mii de pagini: Erasmus din Rotterdam, Despre liberul arbitru (1525); Étienne de la Boétie, Discurs despre servituatea voluntarã (1578); Benjamin Constant, Libertatea anticilor comparatã cu cea a modernilor (1821); John Stuart Mill, Despre libertate (1869); Nikolai Alexandrovici Berdiaev, Despre sclavia ºi libertatea omului (1939); Friedrich A. von Hayek, Constituþia libertãþii (1960); Milton Friedman, Capitalism ºi libertate (1962); Isaiah Berlin, Patru eseuri despre libertate (1969).

La acestã scurtã listã adaug o carte provocatoare, deºi am citit-o online: David Friedman, Maºinãria libertãþii. Ghidul capitalismului radical (The Machinery of Freedom. Guide to a radical capitalism, 1973; 1989 - revizuitã ºi adãugitã); iar dintre autorii români îi amintesc pe Aurelian Crãiuþu cu Elogiul libertãþii. Studii de filosofie politicã (1998) ºi pe Gabriela Tãnãsescu, autoarea cãrþii Spinoza. Raþiune ºi libertate. Libertatem philosophandi (2011).

Ce cred cã trebuie reþinut neapãrat dincoace ºi dincolo de aceastã listã (fie ºi în cadrul neformalizat al dezbaterii la tejghea) este  libertatea ca absenþã a constrângerii („a fi lãsat în pace” prin opoziþie cu „fiind forþat”), ca posibilitate de alegere ºi capacitate de raportare la o mãsurã a libertãþii tuturor (în plan filosofic-politic ºi juridic), ca posibilitate de gândire, exprimare ºi creaþie (în plan social ºi cultural), ca realizare a indeterminatului (în plan religios).

În capitalismul liberal (mult visat de români), maºinãria libertãþii funcþioneazã pe bazã de proprietate, iar în anarho-capitalismul libertarian pe cale de a se împlini, ca libertate absolutã ºi concurenþã absolutã. Este vorba desigur „numai” de libertatea economicã, politicã ºi socialã, cãci (de) altfel ºi de fapt în aceastã crudã societate se aflã un numãr considerabil de indivizi (nu mã-ntrebaþi cât de sociologic pot argumenta afirmaþia) care apreciazã libertatea spiritualã, libertatea moralã, libertatea de expresie, ºi orice altã libertate imaterialã (cum ar fi de exemplu aceea de a nu fi protejat împotriva voinþei tale).

Un fel de cuprins (de) necuprins: libertatea corpului vs libertatea spiritului

Tot comparând  teorii ale libertãþii în vreme de caniculã ºi disconfort fizic total, m-am gândit cu ultimele puteri ale minþii sã interpretez libertatea corpului ºi libertatea spiritului prin intermediul conceptelor de libertate pozitivã ºi libertate negativã introduse în limbajul filosofic de Isaiah Berlin. Trec direct la concluzii: în raport cu propriul corp, eu sunt privatã de libertate pozitivã (= a fi liber sã) din momentul iminenþei unei limite de la care nu-l mai pot guverna ºi, prin urmare, nici nu mã pot autoguverna în totalitate.

Sã mã explic: oricâte constrângeri (rezonabile, constituþionale, ca sã zic aºa) aº institui ºi aº accepta eu însãmi pentru binele propriei fiinþe (i.e. mi-aº sacrifica voluntar libertatea  negativã= absenþa constrângerii), corpul meu muritor va învinge sufletul meu nemuritor. Mai clar: oricât de antikantian mi-aº folosi corpul ca mijloc de a atinge scopul desãvârºirii sufleteºti, indiferent de regimurile ºi tratamentele la care l-aº supune, el tot o va lua razna fãrã voia mea, va îmbãtrâni, se va îmbolnãvi ºi va muri, atingându-ºi astfel finalitatea. Mai mult, cât este viu, corpul poate acþiona ºi lua decizii în funcþie de intuiþii, de instinct, de pofte, de plãceri care îmi manipuleazã sufletul ºi mintea. În acest caz patologic de corp dictatorial, singura soluþie este înlãturarea lui prin revoluþie eticã ºi spiritualã. Dar asta nu înseamnã o diminuare a puterii finale a corpului : chiar dacã nu-i acceptãm dictatura în numele demnitãþii ºi al libertãþii morale, chiar dacã reuºim o fericitã conjuncþie a forþei fizice cu forþa moralã ºi zestrea geneticã, pe o anumitã porþiune (ultima sutã de metri, sã zicem), corpul meu este mai liber decât spiritul meu.  Repet: oricâte constrângeri ºi condiþionãri i-aº impune eu ca fiinþã raþionalã ºi spiritualã spre binele lui ºi al sufletului meu, oricâte diete ºi exerciþii fizice, oricâtã igienã ºi îngrijiri cosmetice – nu voi face altceva decât sã stopez  pentru un timp îngrãºarea sau schilodirea, zbârcirea pielii, cãderea pleoapelor ºi a obrajilor, strâmbarea gurii, fleºcãirea generalã a cãrnii, etc. Sau sã zicem cã prin îngrijire medicalã încetinesc degradarea organelor interne ºi externe ºi le prelungesc posibilitatea de funcþionare. Finalmente corpul tot va osteni ºi va (de)ceda.

Însã cum spuneam ºi în alt loc (ºi cu totul altfel), tema corpului ºi a sufletului ne conduce neapãrat la abisurile filosofico-poetice ºi la înãlþimile teologico-mistice, la libertatea care le uneºte exact prin nemurire care în creºtinism îi este proprie ºi corpului. În acest sens, un teolog din secolul al XIX-lea, Pãrintele Mitrofan, cãlugãr din mânãstirea Konéwets, arãta cã „Omul, fiind o lucrarea a mâinilor lui Dumnezeu, menit a fi martorul slavei ºi puterii Cuvântului Sãu, nu poate fi o fiinþã muritoare, nici prin suflet, nici prin trup” (Viaþa repausaþilor noºtri ºi viaþa noastrã dupã moarte,1899). Cu argumente din Vechiul ºi Noul Testament în aceastã carte se aratã cã „Sufletul, dupã despãrþirea sa de trup vieþuieºte în lumea duhovniceascã, iar trupul se întoarce în pãmânt” ºi aici este invocat Apostolul Pavel care „învaþã cã nu numai sufletul, ci ºi însuºi trupul continuã sã vieþuiascã în mijlocul distrugerii sale în pãmânt” explicând  aceastã tainã a înþelepciunii dumnezeieºti prin „legea naturalã a seminþei încolþind în pãmânt”. Potrivit acestei interpretãri bazate pe forþa simbolisticii regenerãrii ºi contrar imaginarului modern, în timpul sãu subpãmântean  trupul „se curãþã pentru starea sa viitoare”, iar sufletul „se coace pentru soarta ce i se cuvine dupã felul cum a vieþuit pe pãmânt, dupã cum s-a învrednicit de fericire sau de veºnica suferinþã împreunã cu tovarãºul sãu pãmântesc, trupul, preschimbat într-un nou trup transfigurat”.

Cred cã adoraþia creºtinilor faþã de trupul mort începând cu strângerea, ocrotirea ºi cinstirea moaºtelor sfinþilor, pânã la rânduielile îngropãciunii, ale pomenirii tuturor, severitatea lor mergând pânã la asprime ºi urã faþã de trupul viu îºi au explicaþia în credinþa cã abia în momentul morþii trupul redevine real ºi liber, ajutându-ºi astfel sufletul sã-ºi regãseascã „asemãnarea” primitã în clipa dintâi, împreunã cu „chipul”.

Un fel de încheiere care cu certitudine este un început

Revin la tonul iniþial al dezbaterii pentru a încheia cu o încercare de clasificare care poate ar fi stat mai bine la început (dar ce sã spui mai întâi legat de tema infinitã a libertãþii - fie ea ºi limitatã la speciile comunism/postcomunism, libertate de expresie, libertate de acþiune?). Dacã începem cu libertatea ontic-ontologicã (devenitã în filosofia dreptului natural principiul naºterii omului ca fiinþã liberã), nu putem eluda  tema Vechiului Testament a creaþiei omului ca fiinþã liberã care pentru a-ºi pãstra libertatea trebuie sã respecte o minimã regulã. Dincolo de determinaþia eticã ºi juridicã a sensului acesta religios al libertãþii, se impune sensul libertãþii ca nemurire. Or, dupã cum ºtim, în actuala condiþie umanã acest lucru nu este posibil decât din perspectiva credinþei ºi speranþei în posibilitatea restaurãrii condiþiei cãzute, ceea ce leagã libertatea de sensul creºtin al iubirii.

Consider cã urmãtoarele planuri de manifestare a libertãþii în mod pozitiv sau negativ sunt cel juridic ºi politic. Alte distincþii posibile sunt între libertatea individual-personalã (aici este deplin exploatatã libertatea de mișcare fizicã și psihicã) ºi comunitarã (dificilã în sensul suveranitãții mai ales în actualul context geopolitic și geostrategic); libertatea interioarã (care poate însemna ºi sacrificiu, cedare de bunãvoie a libertãþii exterioare pentru a nu altera o credinþã; dar poate însemna ºi o victorie în lupta cu tine însuþi, cu amendamentul cã identitatea psihicã nu þi-a fost distrusã) ºi libertatea exteriorã (manipulatã ideologic în epocile modernã, postmodernã ºi  postpostmodernã); libertate de gândire ºi libertate de acþiune (îngrãditã economic-financiar; dacã o ignori, adicã nu-þi pasã de ea, eºti cu adevãrat liber; adicã nu mai ai nevoi ºi nu mai întâlnești situaþii care îngrãdesc; dar am  senzaþia totuºi cã pentru asta trebuie sã fii sfânt sau mort).

Faptul cã avem libertatea de a spune ce gândim despre libertate este un câºtig imens, dar asta nu înseamnã cã avem ºi dreptate. Toate definiþiile ºi accepþiuneile mai mult complicã decât clarificã sensul acestei noþiuni, iar o veritabilã pedagogie a libertãþii ar porni dupã pãrerea mea de la farmecul constrângerii ºi gustul aparte al libertãþii aflate în miezul ei, de la spleenul însoțitor al libertãții care nu foloseºte la nimic. 

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose thetre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey