Premiul Europa pentru Teatru se acordă la Craiova
Teatru: 'Unchiul Vania (Ványa bácsi)' în regia lui Andrei Șerban
To(l)ba de jazz - XXXIII

 
sus

 

Premiul Europa pentru Teatru se acordă anul acesta la Craiova

-  Silviu Purcărete va primi un premiu special -

 

Cea de-a XV-a ediție a Premiului “Europa pentru Teatru”, recompensa europeană cea mai prestigioasă a teatrului în lume, precum și ediția a XIII-a a Premiului “Europa Noi Realități Teatrale” se desfășoară în perioada 23-26 aprilie 2016 în Romania, la Craiova. Manifestările se desfășoară sub patronajul financiar al Primăriei Craiova, în cooperare cu Fundația Shakespeare din Craiova și Teatrul Național “Marin Sorescu”, care s-a angajat să găzduiască și să organizeze decernarea Premiului “Europa pentru Teatru” la Craiova, cu contribuția Institutului Cultural Român.

Scurt istoric al premiului

Premiul “Europa pentru Teatru” s-a născut în anul 1986 (prima ediție a avut loc în 1987), ca proiect pilot al Comisiei Europene, condusă de Jacques Delors, împreună cu primul Comisar pentru Cultură, Carlo Ripa di Meana. Pe parcursul acestei perioade, crearea sa a fost susținută de Melina Mercouri, care a fost părintele Premiului, și Jack Lang, la acea vreme ministrul francez al Culturii și actualul președinte al Premiului. Ambii sunt și fondatorii proiectului care a dat naștere proiectului “Capitala Culturală Europeană”. După 2002, Premiul “Europa pentru Teatru”, prin activitățile și rolul său, a fost recunoscut de Parlamentul și de Consiliul Europei ca “organizație de interes cultural european”. Pe de altă parte, Premiul “Europa pentru Teatru” promovează, în domeniul artei spectacolului, interdisciplinaritatea, integrarea și cooperarea între teatre și între celelalte arte. Printre meritele recunoscute ale Premiului “Europa pentru Teatru”, regăsim contribuția la integrarea diferitelor forme ale artei (teatrul, muzica, dansul, cinematografia, artele vizuale) și propunerea unei viziuni asupra teatrului, capabilă să străbată nu doar barierele artistice și de gen, dar și barierele geografice și lingvistice, prin punerea în evidență, a artiștilor și teatrelor din Europa.

După nouă ediții organizate la Taormina (Italia), Premiul “Europa pentru Teatru” a devenit itinerant, accentuând astfel aspectul internațional al acestuia. Cea de-a X-a ediție a avut loc la Torino (susținut și găzduită de orașul Torino în colaborare cu Teatro Stabile și introdus într-un program special pentru Cultură, dezvoltat pe parcursul Jocurilor Olimpice de Iarnă).

Edițiile a XI-a și XII-a au avut loc la Salonic, în timp ce cea de-a XIII-a ediție s-a ținut la Wrocław, în Polonia (cu ocazia manifestărilor organizate pentru anul declarat de UNESCO, “Anul Grotowski”)

Cea de-a XIV-a ediție a avut loc la Sankt-Petersburg, în Rusia (cu susținerea și sub patronajul Guvernului rus, Ministerului Culturii și conducerea orasului Sankt-Petersburg). Ediția cu numărul XV a Premiului reia un obicei drag tuturor teatrelor internaționale, într-un moment istoric ca cel pe care noi îl traim, când Europa a pierdut idealurile părinților fondatori. În cadrul politicilor aplicate ineficient de Europa în ultimii ani, care au penalizat numeroase inițiative, Premiul Europa pentru Teatru a suferit din cauza acestui climat, căci un angajament pe 5 ani (2012-2017) nu a fost respectat de Wrocław, actuala Capitală poloneză a Culturii Europene.

Această ediție a Premiului se desfășoară în România, la Craiova, un oraș foarte animat, capitala Olteniei și centru cultural de talie internațională. Orașul Craiova, în sinergie cu Fundația Shakespeare și Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova, care găzduiesc Premiul Europa, și-au dorit cu tărie ca manifestările să aibă loc ca eveniment final al celei de-a X-a ediție a Festivalului Internațional Shakespeare. După cum se știe, data de 23 aprilie 2016 va coincide cu împlinirea a 400 de ani de la moartea lui Shakespeare.

Regulament atribuire premiu

Premiul Europa pentru Teatru a fost decernat personalităților sau intituțiilor teatrale (teatre sau companii) care au contribuit la realizarea unor evenimente culturale esențiale în înțelegerea și cunoașterea reciprocă a oamenilor. Este un premiu pentru carieră și laureatul este ales pentru întregul său parcurs artistic, dintre personalitățile de prim plan ale teatrului internațional, luate in considerare sub diferite forme, articulații și expresii.

În ceea ce privește atribuirea celui de-al XIII-lea Premiu “Noi Realități Teatrale“, candidaturile, indicate de Consiliu (alcătuit din peste 300 de experți în teatrul european) și de membrii Juriului într-o etapă preliminară reunirii, au fost examinate de Juriu. Alegerea juriului s-a oprit asupra artiștilor care au corespuns perfect Art.3 din regulamentul Premiului : “[…] Începând cu cea de-a II-a ediție, Juriul a declarat că Premiul își propune să reprezinte o ocazie de întâlnire și confruntare a diferitelor forme de exprimare a noului teatru european.[…]”.

În alegerea câștigătorului trebuie ținut cont de întreaga muncă a candidatului, de caracterul inovativ și de originalitate. Premiul poate fi câștigat de o companie, un grup de artiști, un teatru sau de un singur artist.

Laureații din acest an

ek matsLa ediția din acest an, premiul a fost decernat lui Mats Ek, coregraf și regizor suedez de renume mondial. Fiu al unui mare actor și al unei coregrafe legendare, Mats Ek a reușit să combine de teatru și dans într -o expresie extrem de originală și personală. Inspirat de Martha Graham, Pina Bausch, Kurt Jooss Mats Ek a pus în scenă cu mare succes mai multe reinterpretări ale baletului clasic al secolului al XIX-lea, combinându-l cu elemente de dans modern, dar și cu fapte din viața de zi cu zi, deoarece pentru artist este important să se facă referire la timpul în care trăim. Astfel, „Giselle” (1982 ), „Lacul Lebedelor” ( 1987), „Carmen” ( 1992) și „Frumoasa din pădurea adormită” (1996 ) devin noile spectacole clasice sau spectacole cult, în care figura de sex feminin, muzica , scenografia și costumele sunt toate elementele centrale și indispensabile pentru (re)construcția istoriei. Principala caracteristică a stilului lui Mats Ek este comunicarea prin limbajul corpului și dansul dramatic, în care o expresie puternică se îmbină cu perfecțiunea tehnică.

Cel de-al XIII-lea Premiu “Noi Realități Teatrale “ a fost câștigat de următorii artiști (în ordine alfabetică): Viktor Bodó (Ungaria), Andreas Kriegenburg (Germania), Juan Mayorga (Spania), National Theatre of Scotland (Scoția/ Regatul Unit al Marii Britanii) și Joël Pommerat (Franța).

silviu purcareteUn premiu special a fost acordat de către Președintele Juriului și de către instituțiile din România regizorului Silviu Purcărete, o personalitate aclamată în patria sa dar și la nivel international. Mai mult, unul dintre spectacolele sale, “O furtună”, va fi prezentat în cadrul manifestărilor Premiului. Printre laureații de seamă ai acestui premiu la ediții anterioare se numără Melina Mercouri (ediția I), Vaclav Havel (a VI-a ediție) și, anul trecut, regizorul rus Iuri Petrovici Liubimov.

Această ediție a manifestărilor reprezintă ocazia de a omagia câștigătorii, ca de obicei, cu o serie de conferințe în cadrul cărora vor fi analizate în detaliu activitatea artistică, cu mărturii ale unor actori, scenografi, designeri de costume, muzicieni, etc. care au colaborat cu diferiți artiști premiați și cu discursul academic al unor jurnaliști si critici din presa internațională de renume.

În plus, vor fi prezentate mai multe spectacole ale câștigătorilor:       

“Ultimul vis pe pământ”, al Teatrului Național din Scoția, o piesă foarte actuală pe tema migranților; “Reykjavik“ de Juan Mayorga, o piesă ce întruchipează viziunea autorului asupra teatrului ca “artă a imaginației“,  și de asemenea, două scene extrase din “Golem “, noua sa piesă.

Andreas Kriegenburg va prezenta o versiune cu adevărat originală a piesei  “Nathan the Wise/Nathan der Weise ”, o piesă clasică a teatrului german, scrisă de G.E Lessing. Mats EK va fi pe scenă în dublu rol, de coregraf și de dansator, în “Romanian Memory”, o creație special concepută pentru Premiul Europa pentru Teatru, precum și în rolul de coregraf în “Axe”, două spectacole de balet ce închid cea de-a XV-a ediție a manifestărilor, în seara de 26 aprilie 2016, după ceremonia de premiere.

Mai mult decât atât, în secțiunea Retours, Festivalul Internațional Shakespeare va găzdui creațiile câstigatorilor edițiilor trecute ale Premiului  “Noi Realități Teatrale, printre care Romeo Castellucci și Thomas Ostermeier. Spectacolulul “Julius Caesar”, regia Romeo Castellucci și “Richard III”, regia Thomas Ostermeier, se vor juca la Craiova pe data de 23 aprilie 2016, cu ocazia aniversării a 400 de ani de la dispariția lui Shakespeare,

O contribuție majoră la realizarea acestei ediții a Premiului, este cea a lui Georges Banu, Președintele Juriului Internațional al Premiului “Europa pentru Teatru PET, membru al Consiliului de Conducere al Uniunii Teatrelor Europene” (UTE) și Președintele de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT), precum și cea a lui Ian Herbert, Președintele de onoare al Asociației Internaținale a Criticilor de Teatru (AICT) și membru al Juriului Internațional al Premiului Europa pentru Teatru (PET).

 

Comentarii cititori
sus

Marius Dobrin

 

Băiatul rămâne cu fata. Celălalt băiat și nu cealaltă fată

 

vania3Privesc fotografii ale acestui spectacol, de la premieră, și mă simt ca intrat într-o familie pe care încep a o deprinde și pe calea unui album cu imagini.
Când descoperi chipuri schimbate de timp, când altele se mișcă acum 'scenă'. Pe băiatul acela îl știu, l-am revăzut într-o gară, pe fata aceea o recunosc din alt rol.Pentru mine așa a fost să fie, abia acum am descoperit acest spectacol apărut în 2007. Dar o bucurie este binevenită oricând, o stare de grație este binecuvântată totdeauna. A fost prima dată când am râs din toată inima la Cehov, față de povestea acelor oameni pe care i-am simțit mai aproape ca niciodată.
Iar această apropiere, în sensul frumos al lucrurilor, se instalează în mai multe feluri.

Mai întâi prin felul în care publicul intră în spectacol. Aparent e o răsturnare a raporturilor. Spectatorii se așează pe scaunele amplasate pe scenă iar actorii îi așteaptă răspândiți în sală, pe locurile convențional rezervate publicului.

Când m-am așezat, am văzut ochii lui Bogdán Zsolt, cum stătea undeva, pe rândul trei sau patru, un bărbat bine, sobru, cu mici grimase, un om pe care-l simți dintr-o dată ca pe unul ca tine. Ochi în ochi, preț de câteva secunde, a fost parte din comunicarea actului teatral. El era Astrov. Apoi privirile tresăreau când, unul câte unul, personajele se animau, surprinzându-ne, dintr-un punct sau altul al sălii. Și pe măsura trezirii la viață și mișcarea devine mai energică, spațiul de joc se extinde până și pe generosul balcon circular, uneori chiar cât să dea aprige bătăi de inimă celor mai temători. Lumea e a lor. Se exteriorizează, își exibă sentimentele. Într-un fel, așa cum se ițesc între scaunele sălii, dau măsura caracterelor care ies din masa comună. Și oscilează între planul depărtat, de largă deschidere, la propriu și la figurat, al balconului sălii acestui teatru, superb valorificat de Andrei Șerban, și planul foarte apropiat, când Kézdi Imola, în rolul Elenei Andreevna, vine lângă noi, martori ai scenelor din grădina reședinței de la țară a lui Serebreakov. Din nou este vorba de un contact vizual spectator-actor, cu consecința absorbirii o dată în plus în magia poveștii. De altfel este și prima întrepătrundere personaj - spectator, un neașteptat contact între realitate și plăsmuire. Iar farmecul actriței nu face altceva decât să ilustreze simplu ceea ce s-a întâmplat cu Astrov și Vania la apariția Elenei Andreevna în lumea lor cu aparențe monotone. Așa cum pogoară 'steaua fără nume' în casa lui Miroiu. Cu deliciul inserturilor de expresii în engleză, o trimitere la ziua de azi, o perfectă asortare.

vania2Cel mai inventiv act al spectacolului, care face din această creație a lui Andrei Șerban încă o referință, aduce și ineditul amprentei latino. Temperamentalul ritm sud-american, amprentat de pașii de dans ai cuplurilor improvizate, o chintesență a piesei, plasează acum pe Cehov într-o perspectivă surprinzătoare. Deși, în fond, sufletul slav rezonează unui glamour precum al tangoului.

Acest deja cuceritor prim act se încheie prin ceea ce a devenit clou-ul spectacolului, magia candelabrului care coboară ușor, silențios, ca o revărasare feerică de stele peste visătorul cu ochii deschiși care este Vania, pe care eu l-am întâlnit cu chipul lui Viola  Gábor.

Și 'cortina' cade în clipa următoare, neașteptat de repede, ca la deșteprarea din vis, nebănuind măcar că tot ceea ce a fost frumos rămâne în urmă. Ceea ce va urma e ca o alunecare spre înfrângere, recăderea în cotidianul deșart și greu de îndurat. Dar să le luăm treptat.

Mai întâi vine retragerea spectatorilor, de pe scenă mergând mai în adânc. De altfel geometria relației public-actori configurează cele patru puncte cardinale, ca să nu mergem cu gândul până la crucea unei golgote a căutării fericirii. Ajungând în nou spațiu de joc, în urmă se închide oușă, sunetul acela metalic nefiind fără o urmă de fior.

Urmează frământarea omenescului din noi, zbuciumul patimilor și capriciilor noastre. Și tot mai elocvent devine jocul lui Biró József în rolul lui Serebreakov. Mai întâi cu aria mizantropului, a ipohondrului, a unui nefiresc de prelungit răsfăț copilăresc. Într-o cavalcadă de scene carnavalești în care femeile din preajmă-i dau ritm și culoare.

Bogdán Zsolt face o nouă demonstrație de acrobație pe scările spectaculoase din culise, ca într-o noapte de carnaval. Când serenadele amorezaților ad-hoc se cramponează de piedici care mai de care mai absurde, când și mofturile lui Serebreakov nu par a fi atât de inocente. Și visul unei nopți de vară este visat și de Sonia, care în interpretarea actriței Pethő Anikó are de trecut handicapul evidentei frumuseți, oricât ar masca-o perechea de ochelari, mai degrabă amuzanți și o dată în plus atrăgători. Desigur că, în fapt, Sonia poate fi oricum, Astrov tot nu are ochi s-o vadă pe ea.

vania1Pauza, prilej de răsuflare, punctează și ea, încă o treaptă căderea, ca la o un mecanism cu clichet. Scaunele spectatorilor s-au întors cu 180 de grade (aici aș avea o mică obiecție: dacă în cele două segmente jucate în adâncul scenei scaunele ar fi orientate 45 de grade spre spațiul de joc din fund, întoarse ulterior doar cu 90 de grade, spectatorii ar privi mai lesne în ambele direcții în care actorii joacă în ritm alert).

De altfel spațiul acela de joc, de la capăt, mi s-a părut a fi mai puțin omogen cu ansamblul. Ca un fel de no man's land ori, mai degrabă un teren al Domnului, unde oamenii se autoflagelează ori simt direct și limpede judecata. Cu elemente primordiale, totuși, nesfârșita ploaie și noroiul care amprentează ceea ce se dorea imaculat ori pur și simplu frumos. Ceva similar va folosi la scurt timp, în 2008, Thomas Ostermeier în 'Hamlet'.

Dramatismul crește într-un ritm sufocant prin excelenta mișcare de grup a actorilor de excepție ai acestui teatru. Pe de-o parte este trecerea lui Biró József la un Serebreakov cinic, materialist, cu lașități controlate și coroborate cu viclenii, un personaj puternic, capabil să declanșeze apocalipsa. Sunt scenele lămuritoare ale cuplurilor, încărcate de erotism, de poezie și de disperare, de neputință și de duioșie.

Pivotul acestor povești legate unele de altele este, fară îndoială, Kézdi Imola. De la nonșalanța ochelarilor de soare și a englezei de vilegiatură de la început, Elena Andreevna ajunge acum la densitatea grea a unui sentiment refuzat. Cu fiecare dintre ceilalți oferă sinceritate și duioșie, oferă dragoste. Atât cât e posibil, cât îngăduie hazardul, cât mai poate alege propriul ei suflet.

Pe potriva ei este Astrov, dar lui îi este mai ușor, are mai puține condiționări, el e răsfățat cu dreptul de a refuza și prin consistența dragostei sale este iubit de public și, într-un fel, tocmai pentru că este puternic, neglijat în privința atenției. Aceasta se duce către Vania.

Dacă am pornit spre Cluj cu gândul la candelabru, aș reveni pentru privirea lui Viola  Gábor. La margine de scenă, cu părul bogat în cârlionți, cu un jerseu ce pare a fi umbra unor zale deșirate, privește în gol cu ochi mari, sidefii, înnecați în roșu. Și sunt acolo toți, ca norii aglomerându-se pe cer. Teleghin, jucat cu umor de Sinkó Ferenc, Maman, pe care Csutak Réka o propune într-o notă ușor caricaturizată, dar mai ales doica. Varga Csilla punctează și până la final, dar acum devine un punct nodal în conflictul decisiv. Ca prezență scenică și prin ton, prin ceea ce transmite, mesaj dincolo de replici.

vania4Și totuși, ploaia pe chipurile Soniei și al lui Vania este tot ce mai rămâne. Un alt fel de a fi percepută Sonia, abia la final vizibil, când Pethő Anikó și Viola  Gábor pare că iau asupra lor povara deznădejdii noastre.

Andrei Șerban ține să precizeze: "Trebuie să acceptăm că piesa e mult mai misterioasă și mai bogată decât oricare dintre noi, să acceptăm paradoxul de a fi uman și să acceptăm că scena nu dă soluții, ci lasă totul deschis..."

Și actorii, adica personajele, adică noi, reuniți pe aceeași scenă, la doi pași unii de alții, ascultăm acordurile latino-americane. Milonga!

 

Alexandr Serebreakov

József Biró

Elena Andreevna

Imola Kézdi

Sofia Alexandrovna (Sonia)

Anikó Pethő

Maria Vasilievna (Maman)

Réka Csutak

Ivan Petrovici (Vania)

Gábor Viola

Mihail Lvovici Astrov

Zsolt Bogdán

Ilia Ilici Teleghin

Ferenc Sinkó

Marina

Csilla Varga

Iefim

Ferenc Sinkó / Orbán Attila

 

regia

Andrei Șerban

asistent de regie

Attila Keresztes

dramaturgia

Kinga Kelemen

scenografia

Carmencita Brojboiu

regia tehnică

Imola Kerezsy, Levente Borsos

sufleur

Imola Kerezsy

 

Spectacolul a câștigat Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al anului 2007, Premiul pentru cea mai bună regie (Andrei Șerban) și Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal (András Hatházi) și Premiul criticilor de teatru din Ungaria pentru cel mai bun spectacol al stagiunii 2007/2008.

Fotografiile de mai sus au fost preluate de pe site-ul teatrului (autor: István Biró
http://www.huntheater.ro/foto_galeriad.php?soid=76

 

Comentarii cititori
sus

Alexandru Șipa

 

To(l)ba de jazz
XXXIII

 

*Joi 31 martie Petra Acker Quartet, dar și cîțiva invitați, au susținut un interesant (din punct de vedere stilistic) recital la Clubul Țăranului.

*jazz0În aceași seară, dar la Sala Radio, afișul anunța “Charlie Parker-Dizzy Gillespie & All Star Band”.  Ce să înțeleagă melomanii ?!?
Fanii de jazz, firesc, s-au prins…
Unul dintre ei, care a fost la concert, mi-a transmis următorul mesaj pe FB:
„Vorba aceea românească…afară-i vopsit gardu’, (cu, aparent, americani…), înăuntru… leopardu’… (cu români… ), și nu e pentru prima oară… dar sperăm să fie pentru ultima oară…”

 

*Între 30 martie și 3 aprilie s-a desfășurat la Biserica Evanghelică din București festivalul “Jazz in Church”.

 

jazz1*Duminică 3 aprilie a avut loc la Hard Rock Café din Capitală ediția cu nr. 14 a Galei premiilor de jazz-Premiile MUZZA- pe 2015, organizată de Fundația MUZZA în colaborare cu Institutul Cultural Român. Lista cu cei nominalizați și laureați poate fi citita la rubrica 'Eveniment'. Imaginile de la acest eveniment sunt semnate de Albert Dobrin.

Au susținut micro-recitaluri mult aplaudate următorii laureați, în următoarea ordine: Werther Project, Casual Quartet, C.A.L.I Quartet, Alex Mușat Blues Band, Kiba Dachi Experience, A.G Weiberger Band (care la a treia și ultima piesă din program l-a avut ca invitat pe Alex Mușat cu care au încins un extraordinar jam de blues, spre satisfacția și jazz2entuziasmul publicului mai numeros ca la edițiile anterioare), Sorin Zlat Trio, apoi același trio l-a acompaniat pe solistul vocal Robert Patai, și Ethnotic Project cu Irina Sîrbu solistă vocală. Din păcate n-au reușit să fie prezente la Gală, datorită unor probleme de sănătate Julie Pardău și datorită unor obligații profesionale Ramona Horvath. Aceasta din urmă a reușit în schimb să ne transmită un mesaj audio, pe care îl puteți lectura și dvoastre alăturat, și o piesă video, respectiv piesa care dă și titlul albumului premiat.

"Dragii mei,

jazz3Regret nespus că nu pot fi fizic alături de voi, însă atât distanța, Paris-București, ne desparte cât și obligațiile, de altfel tot profesionale, mă împiedică să pot fi alături de voi în această seară.
Îmi face mare plăcere să primesc acest premiu. Deja nominalizarea a fost o surpriză mai mult decât plăcută iar premiul, evident, o bucurie.
Acest premiu are o valoare în plus și pentru faptul că recompensează primul meu disc în trio, realizat și produs în Franța, la casa de discuri 'Black & Blue', disc care s-a dorit a fi și un omagiu adus imensului Jancy Körössy.
Mulțumesc foarte mult juriului, organizatorilor: Fundația Muzza, Institutul Cultural Român, și în mod special lui Alexandru Șipa - realizatorul inimos și neobosit al acestei 'Gale de Jazz' ajunsă, iată, la ediția cu numărul 14.
Mulțumirile vin și din partea colegilor mei de grup, contrabasistul Nicolas Rageau și bateristul Frédéric Sicart, pentru că împreună cu ei am realizat acest disc.
Vă doresc o seară cât mai plăcută, cu muzică bună, și sper să ne revedem curând !
Mulțumesc mult încă o dată ! "

Ramona Horvath

*Și dacă evenimentul anterior l-am subintitulat un “adevărat festival” (pe verticală) într-o seară/gală, concertele din săptămâna următoare, de la Clubul Țăranului, le putem reuni iar sub genericul “adevărat festival” (pe orizontală).
Iată cum s-au desfășurat aceste concerte:
-Luni 4 aprilie Alex Mușat Blues Band (Alex Mușat-voce și chitară, Jo Seby-chitară bas și Claudiu Purcărin-tobe).
jazz4-Marți 5 aprilie Florin Giuglea Group și lanasarea CD-ului intitulat Inviatation to the blues produs de Casa Soft Records.
-Joi 7 aprilie Ioan Guyri Pascu & The Blue Workers
-Vineri 8 aprilie A G Weinberger 4th
-Duminică 10 aprilie grupul de etno-jazz BALAKO
Acest ciclu de concerte a fost organizat în colaborare cu Fundația MUZZA.

*Festivalul Jazzului Maghiar este unul dintre cele mai prestigioase evenimente muzicale din Ungaria, organizatorul fiind Federația Maghiară de Jazz. În mod tradițional seria de evenimente are loc primăvara, în cadrul Festivalului de Primăvară din Budapesta, la BJC (Budapest Jazz Club).
Anul acesta, la inițiativa Federației, în cadrul Festivalul Jazzului Maghiar a debutat proiectul R-DAY (R-DEAL), prin care au fost invitați tineri muzicieni de jazz din afara Ungariei. Aceștia au participat la o formare profesională intensivă de trei zile, având ca profesori muzicieni consacrați ai jazz-ului național, după care au susținut un concert.

jazz5Formația care a fost invitată pentru debutul proiectului este Tasi Nóra & Azara  din Sfântu Gheorghe – Târgu Mureș, avându-i ca protagoniști pe Tasi Nóra -vocal, Sárosi Péter- pian, Gábor Szabolcs -saxofon, Gyergyai Szabolcs –bas si Pál Gábor -tobe. Membrii trupei au participat la cursuri de specialitate care au fost susținute de trompetistul Fekete-Kovács Kornél (Premiul Fundației Muzicale Artisjus 2000, 2002; Premiul eMeRTon „Compozitorul anului 2002”) , pianistul Oláh Dezső, chitaristul Balogh Roland (câștigătorul premiului de la Montreux 2009, Premiul Prima) și toboșarul Bordás József, membru în Conducerea Federației Maghiare de Jazz, el fiind și conducătorul artistic al acestui proiect. După  încheierea acestui curs, trupa a susținut un concert la BJC în 6 aprilie unde li s-au alăturat și profesorii proiectului.
Obiectivul Federației Maghiare de Jazz este ca să ajute generația tânără de muzicieni de peste hotare  și să creeze legături mai strânse între aceștia și muzicienii din Ungaria.

*Luni 18 aprilie la Sala Radio, concert de lansare a CD-ului realizat de Luiza Zan cu Big Band-ul Radio

*Kenny Garrett revine la Sala Radio pe 21 aprilie și în aceași seară, din nou, regretabilă coincidență de program, Alex Tomaselli Blues Band la Clubul Țăranului. Noroc, oarecum, că un concert e de jazz iar celălalt de blues… și aproximativ la ore diferite, primul la ora 19.00 iar al doilea la ora 21.00. Aviz amatorilor de ambele concerte…

*În aceeași zi, dar în Capitala Republicii Moldova, în Sala Filarmonicii Naționale “Serghei Unchevici”, concert “JAZZ’N CHIȘINĂU” cu muzicieni locali și din Letonia. Cap de afiș, cîntăreața RUTA DUDUMA.

*Grupul bucureștean THE GROOVY BASTARDS este invitat să concerteze pe 24 aprilie în cadrul Festivalului Internațional de jazz Halftone de la Ruse-Bulgaria.

*Pe 14 mai concert la Sala Radio cu Duo Paolo Fresu tp.-Ralph Towner g.

*Green Hours Jazz Festival ediția a VIII-a va avea loc în perioada 26-29 mai.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey