Pescărușul (teatru)
To(l)ba de jazz - XXXI
Film - interviu cu Ionuț Dușcă

 
sus

Cornel Mihai Ungureanu

 

 

O vibrație prietenoasă

 

pesc5Cehov mă atrage oricând, iar recenta premieră cu Pescărușul de la Teatrul Național „Marin Sorescu” mi-a stârnit, desigur, curiozitatea. Poate nu una la fel de violent-înflăcărată cum mi s-ar întâmpla dacă vreun manager al Teatrului Public din New York s-ar hotărî, din senin, să reia reprezentația din 2001 a aceleiași piese și ar decide, la fel de brusc și de surprinzător, să-mi trimită și mie o invitație. În lumea visului și a miracolului, care este teatrul, de ce n-ar avea și cronicarul dreptul la o nevinovată himeră? De ce n-aș crede, așa cum visezi că zbori, că e posibil să fiu în sală la spectacolul acela cu Meryl Streep (Arkadina), Natalie Portman (Nina), Kevin Kline (Trigorin), John Goodman (Șamraev), Christopher Walken (Sorin) și un Treplev, care, e drept, ar trebui înlocuit: Philip Seymour Hoffman. Dar ar găsi ei pe cineva, nu? M-aș mulțumi, în vis, și cu montarea din 2007 de la Royal Court Theatre: Kristin Scott Thomas (Arkadina), Carey Mulligan (Nina) și piratul din Caraibe, Mackenzie Crook (Treplev), sau cu aceea de la Royal Shakespeare Company în care Romola Garai a avut o elogiată interpretare (Nina). În viața de zi cu zi, o premieră craioveană poate fi la rândul ei incitantă, pentru că oferă prilej de întâlnire cu povestea lui Cehov, cu personajele, cu actorii, dar și cu o viziune scenografică și cu o alta regizorală – cea a lui Yiannis Paraskevopoulos, un director de scenă care a impresionat la Craiova, în special cu Medeea sau Romeo și Julieta (mai puțin cu Lysistrata, un proiect cu ambalaj lucios, de ultimă oră, dar nu la fel de izbutit în ce privește conținutul).

pesc6Cehov e Cehov și parcă lasă mai puțin loc experimentului decât Shakespeare, să spunem. E adevărat că, așa cum remarca Haricleea Nicolau, în caietul-program, samovarul lipsește de pe scenă în montarea lui Paraskevopoulos, dar asta nu înseamnă că elementele de modernitate – scena în care Treplev împușcă pescărușul e surprinsă și redată pe camera video, biroul lui se reduce la un laptop și, desigur, personajele vorbesc la microfon din când în când – reușesc să alunge lentoarea inerentă scrierilor dramatice cehoviene. Poate că nici nu e de dorit s-o alunge, la Cehov nu te duci cu așteptări de film cu Angelina Jolie și maxim de adrenalină, îți iei tot timpul necesar. Paraskevopoulos încearcă să dinamizeze punerea în scenă printr-o alegere paradoxală: Ce faci cu o piesă căreia i se impută că personajele povestesc prea mult? Alegi două dintre ele și le impui să povestească și mai mult! Pe lângă rolurile lor, Adrian Andone (Dorn) și Cătălin Vieru (Iakov) au primit misiunea să depene acțiunea, unele trăiri sau gânduri ale personajelor, să recite chiar și didascaliile. Efectul nu este, în cele din urmă, cel scontat, căci plusul de vioiciune de pe „prima sută de metri” este anihilat, tot mai apăsat pe măsura trecerii timpului, de redundanță, iar rostirea indicațiilor date de „vocea autorului” frânge uneori cursivitatea, împrăștie sau diluează emoția. Ori tocmai ăsta e unul dintre punctele forte ale lui Yannis Paraskevopoulos: știința de a găsi ingredientele potrivite pentru crearea emoției și măiestria dozajului acesteia. Colaborarea cu scenografa Lia Dogaru are antecedente de succes, am amintit deja Medeea, Romeo și Julieta, iar rezonanța se produce și acum. Ingenioasa punte rotativă, de exemplu, insinuează prezența lacului și redă, în momentele statice, farmecul lumii rurale rusești în miez de vară, al conversațiilor filosofice ori filozofarde și al lecturilor leneșe în franțuzește, iar în mișcare devine un excelent vehicul pentru a sugera zborul pescărușului. Lia Dogaru se dovedește mereu inspirată când e vorba să creeze o anume atmosferă, asigurând cadrul perfect în care Paraskevopoulos așează, cu mână sigură, actorii – unii cu state vechi pe scenă, alții aflați mai la început de drum. Câteva cuvinte și despre ei...

pesc4Trigorin îi prilejuiește lui Sorin Leoveanu unul dintre acele roluri de compoziție cu care ne-a obișnuit. Poate nu de anvergura ori intensitatea altora pe care le-a interpretat la Craiova: Hlestakov – în Revizorul, Miranda/Caliban – O furtună, Maiorul – Familia Tot, Caligula – în piesa omonimă, Lopahin – Livada de vișini, ca să ne apropiem de Cehov, sau Iason, din Medeea, un spectacol desăvârșit și încântător care, din motive pe care le consider conjuncturale, nu a avut soartă la premii. În Pescărușul, Leoveanu ne propune un Trigorin terestru, lipsit de strălucire, uneori vulnerabil, alteori egocentric și indiferent, un om care experimentează doar pentru a-și sublima trăirile în scris, un autor-vedetă măcinat de incapacitatea de a trece dincolo de o literatură drăguță și de a ajunge la nivelul râvnit: Tolstoi. Sorin Leoveanu își arată clasa mai ales în felul în care creionează și reflectă interioritatea personajului, acea „absență” specifică scriitorului, masca în spatele căreia se ciocnesc instinctul, calculul, pedanteria, ambiția.

cerasela iosifescu arkadinaCerasela Iosifescu nu face economie de nuanțe când colorează chipul Arkadinei și, stăpână pe propriile mijloace expresive, își trece personajul prin trăiri variate. Este o plăcere să-i urmărești zbuciumul, salturile bruște dintr-o stare în alta, strădania ipocrită de a-și ascunde sau justifica, uneori chiar și față de sine, egoismul, nepăsarea, zgârcenia. Înclinația sa de a privi cu obstinație doar către interesele personale, neglijându-le pe ale celorlalți, irumpe însă intempestiv, în special în relația cu fiul ei, unde o urmă de responsabilitate ar fi în firea lucrurilor. Nu și în cazul Arkadinei, pe care Cerasela Iosifescu o întrupează ca pe o mamă lipsită de empatie, gata să cheltuiască o avere pentru propriile rochii, dar neatentă la nevoile lui Treplev și incapabilă să-i înțeleagă veșnicele porniri împotriva ei. În relația cu Trigorin este calculată și intuitivă, de o posesivitate pasională, dar lucidă, care îi înfrânează pornirile și îi ascunde gelozia.

pesc8O evoluție alertă, înflăcărată, credibilă reușește Iulia Colan în rolul Ninei, cea care iubește lacul (ca un pescăruș), dar, deopotrivă, iubește și zborul. Iulia Colan compune și interpretează cu măiestrie o tânără entuziastă, idealistă, gata să ardă, să-și dea chiar viața pentru visurile fermecătoare și dulci care pun stăpânire pe ea. Aspirația de a deveni o mare actriță se va nărui, relația cu Trigorin de asemenea, iar Iulia Colan trece, la fel de convingător, de la rolul tinerei cu iluzii strălucitoare la acela al femeii în degringoladă, care nu-și poate găsi tonul vieții după ce a fost alungată de cel pe care îl iubește cu patimă și deznădejde.

Și evoluția lui Vlad Udrescu are putere de convingere. După o prestație foarte bună în Iluzii, de Ivan Vîrîpaev, actorul continuă pe linie ascendentă și îi conferă lui Treplev atributele tinereții: vigoare, prospețime, avânt, dar și privirea intensă, mintea pătrunzătoare, farmecul profunzimii, sensibilitatea însingurată. Vlad Udrescu izbutește un joc concludent de lumini și umbre și o bună încărcătura dramatică, ridicând nivelul spectacolului, dar și pe cel al așteptărilor în ceea ce îl privește.

pesc9Anca Dinu (Polina), Dragoș Măceșanu (Medvedenko), Eugen Titu (Șamraev), Adrian Andone (Dorn) și Cătălin Vieru (Iakov) contribuie la reușita unui spectacol care confirmă că mai importantă decât disputa între formele vechi și cele noi în artă este vibrația pe care aceasta o transmite. Iar spectacolul lui Yiannis Paraskevopoulos are o vibrație prietenoasă și tonică.

 

Foto: Florin Chirea

 

Comentarii cititori
sus

Alexandru Șipa

 

 

To(l)ba de jazz - XXXI

 

*Miercuri 20 ianuarie Irina Popa & The Sinners a susținut un concert la Beraria H sub generiul TRIBUTE TO AMY WINHOUSE.

*Joi 21 ianuarie, un DUO inedit a concertat la Clubul Tapta din Oradea. E vorba de Costin Roșu-saxofon și Sorin Romanescu-chitară.

*În aceași seară, dar la Academia de muzică 'G.Dima' din Cluj-Napoca, la 'Cursul de estetica jazzului' a fost invitat pianistul Boldizar Csiky care a vorbit „Despre jazz din perspectiva muzicianului erudit”.
Moderator a fost Conf. Univ. Dr. Virgil Mihaiu.

*Luni 2 februarie a fost lansat la Timișoara CD-ul HORIZON (al doilea) al grupului JAZZYBIT. Turneul de lansare a acestui CD va începe pe 4 martie la Timișoara și va continua pe 5 la Cluj-Napoca, pe 6 la Sighișoara, pe 11 la Oradea, pe 12 la Debrecen-Ungaria, pe 17 la Satu Mare, pe 18 la Baia Mare și pe 19 la Bistrița.

*Tot pe 2 februarie a avut loc în SUA SUPER BOWL TRIBUTES TO JAZZ GREATS.
Recent, BBC poll a dat publicității clasamentul întocmit pe baza voturilor cumulate de la BBC Radio și Jazz fun compilate cu BBC Muzic Jazz. Cel mai valoros muzician al tuturor timpurilor a fost ales MILES DAVIS. Pe locurile următoare s-au situat, în ordine: Louis Armstrong, Duke Ellington, John Coltrane, Ella Fitzgerald, Charlie Parker, Billie Holiday, T.Monk, Bill Evans și Oscar Peterson.

*Sîmbătă 6 februarie, Club Live Câmpina, condus cu multă pricepere de Liviu Briciu, același care organizează și ROCK JAZZ FESTIVAL din mijlocul verii, a sărbătorit 14 ani de activitate.

*Vineri 11 februarie, la Clubul Țăranului, SEARĂ DE BLUES - 'Noaptea vărsătorilor' cu Berti Barbera, Eugen Caminschi, Nicu Patoi, Forin Ochescu, Mugurel Diaconescu. Invitat special Silvia Dumitrescu.

*Sîmbătă 12 februarie NIGHTLOSERS va concerta la Beraria H.

*Joi 18 februarie un nou concert cu Irina Popa & The Sinners de această dată la Clubul Țăranului.

*Vă recomand un filmuleț care onorează breasla muzicienilor români. Este vorba despre un documentar foarte ingenios făcut de Marsel Loermans, operator și editor, într-un studio de înregistrări din SUA, despre realizarea noului CD de jazz al virtuozului țambalist român Marius Preda. Marile personalități ale jazzului, intervievate cu acest prilej, și care se regăsesc și pe acest nou CD, intitulat MISSION CIMBALOM, sînt, în ordinea de pe generic, Arturo Sandoval, Mike Stern, Dennis Chambers și Tom Kennedy.
(Pentru detalii puteți scrie la adresele: mariuspredacimbalomjazz@gmail.com sau mplant@mplant.com)

*Pe 29 mai este anunțat la Sala Palatului un concert POST MODERN JUKE BOX cu piese vintage în ritmuri de jazz, ragtime și swing.

 

Comentarii cititori
sus

Seria de interviuri  'Ce mai faci?'

 

Ionuț Dușcă

 

Ești un regizor atipic fiindcă nu ai studii în domeniu, cât de mult ai descoperit și cât de mult ai furat în această meserie?

Cred că important este cât descoperi din ce furi (râde). În primul rând trebuie să-ți asumi libertatea de a deveni un filmmaker iar apoi să începi să gândești la unul. Să te uiți altfel la filme, să studiezi marii maeștri și să te întrebi ce anume i-a făcut pe ei așa de speciali. Apoi să începi să “furi” tot ce găsești, cărți, documentare, interviuri, tutoriale etc. Desigur, important e să-ți faci și o disciplină a lucrului, pentru că fără ea talentul sau spontaneitatea sunt în zadar. Acesta este lucrul pe cel mai important pe care l-am învățat în cei 10 ani de când îmbrățișez această pasiune.

Că tot veni vorba de cei 10 ani, cât de diferit simți că ești acum față de atunci?

Destul de! În primul rând biologic, atunci eram doar un puștan slab și naiv, iar acum sunt plinuț și la fel de naiv…(iarăși râde). Am făcut primele scurt-metraje deși era clar faptul că nu eram pregătit pentru ele. Cred că le-am făcut pentru a-mi dovedi că pot, asemeni unui atlet care înainte de a învăța să alerge trebuie să se asigure că poate să meargă bine. Dar, evident că nu le pot regreta pentru că am învățat foarte mult din greșelile de acolo. Le am închise în niște dvd-uri și din când în când le scot ca să văd cât am progresat și câte greșeli le mai descopăr.

Am avut privilegiul să vizionez Sisyphus, ultimul tău film, și pot spune că este total diferit față de ceea ce ai făcut până atunci, ce anume te leagă cel mai mult de acest film?

Simt că este cel mai bun scurt-metraj al meu. Lucrurile au evoluat destul de mult din vara trecută, de când lucrez într-un tandem, împreună cu Bogdan Dobre. Fiecare este, rând pe rând, ba regizor, ba scenarist, ba monteur, și atunci e normal ca lucrurile să evolueze, și asta mi-au spus-o și oameni a căror părere contează pentru mine.  Iar asta nu poate decât să mă bucure. Revenind la Sisyphus, el este un film atipic de la cap la coadă. Deși se termină exact așa cum începe, personajul nu pare a simți nicio schimbare esențială. Ea, pentru că este vorba despre o fată, face continuu un lucru pe care mulți l-ar considera inutil, sau cel mult experimental, însă ea devine captivată în treaba asta, și-și duce inutilitatea până la capăt, sperând că într-o zi va găsi chiar perfecțiunea ei. Cam așa cred că este și viața.

Așa de inutilă?

Așa de repetativă și obsedantă.

Am văzut că a fost urcat pe CinePub, ce înseamnă asta pentru voi?

Păi cred că este cea mai importantă realizare fiindcă reprezintă o deschidere către un public mai larg și mai elevat. Evident că este și o onoare fiindcă Sisyphus este alături de nume importante ale cinematografiei românești de la care am avut ce învăța.

Link: http://cinepub.ro/site/sisyphus/

Scena ta preferată?

Nu aș spune că am o anume scenă preferată, dar sunt câteva care mă obsedează de când le-am văzut. De exemplu, scena finală din Călăuza lui Tarkovski m-a fascinat mereu. Fetița handicapată și suferindă stă lângă masă și recită în gând o poezie. Apoi își culcă privirea pe masă, unde câteva pahare încep să se miște parcă hipnotizate. Zona pe care toți o căutaseră frenetic stătea ascunsă în sufletul acelui copil sub acordurile Odei bucuriei.

De ce are nevoie un tânăr care ar dori să înceapă în această meserie?

Curaj. Nebunie. Aș putea să bat câmpii și să spun că ai nevoie de voință, de nebunie, de bani etc. dar cred că fiecare tânăr din momentul în care își dorește să facă film sau oricare artă, a găsit în el acea chemare și nu mai are nevoie de alt tip de motivație internă.

Ce pregătești pe viitor?

Mă gândesc la un remake după un film mai vechi de-al meu. Dar nu e nimic bătut în cuie fiindcă mai am și alte propuneri. O să aflați la momentul potrivit.

 A consemnat M. D.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey