To(l)ba de jazz - XX
Film - Alte 5 filme la care riști să te sinucizi
Role scurte - III
Blues - A.G. Weinberger

 
sus

Alexandru Șipa

 

To(l)ba de jazz - XX

 

*În sfîrșit, am intrat în posesia CD-ului FUNNY BALKAN lansat în 2014 de grupul arădean Mario and The Teachers. Un album de etno-jazz reușit, un prim album al acestui grup care e compus din Mario Florescu - percuție, Corina Ardelean - flaut și Radu Rotaru - claviaturi, dar pentru acest CD au invitat cîțiva muzicieni valoroși precum Lucian Nagy - sax sopran, alto, tenor și duduk, Ionuț Cadariu - flaut și sax alto, Cosmin Harbei - chitară (o surpriză plăcută), Alin Stoianovici - acordeon, Sergiu Bacos - trombon și Coco Rădoi - trompetă.

*Sîmbătă 14 februarie s-a reluat la ARCUB ciclul de concerte JAZZAJ demarat anul trecut, de această dată avînd-ul drept curator pe Iulian Vrabete. În seara respectivă au concertat Luiza Zan - voce și percuție împreună cu Istvan Gyarfas-chitară (Ungaria). Dincolo de valoarea certă a celor doi protagoniști, am apreciat în mod deosebit, pasajele improvizatorice ale Luizei în care a imitat, extrem de expresiv, trompeta cu surdină.

*Sîmbătă seara-21 februarie-am avut plăcerea să urmăresc pe Mezzo TV extraordinarul concert al formației Yellow Jackets invitat Bobby McFerrin, la Festivalul Marciac.

*Duminică 22 februarie, la Sala Radio, am avut plăcuta surpriză ca înaintea concertului cu Ravi Coltrane Quartet (European Tour-Spirit Fiction) să ascultăm excelentul Trio (neanunțat pe afiș, dar foarte bună idee a organizatorului Costin Roșu), Sorin Zlat-pian, Răzvan Cojanu-contrabas și Laurențiu Zmău-baterie.

Neplăcut a fost doar felul în care a fost prezentat Sorin Zlat de către Florian Lungu care, se pare că ori e cam părăsit de memorie în ultimul timp, ori oferă informații false intenționat. De pildă, prezentînd premiile luate de Sorin Zlat, a spus că acesta ar fi fost laureat cu două premii în Anglia, ceea ce nu e adevărat, al unui concurs în Germania (Sorin Zlat nici măcar nu a călătorit sau cîntat în țara respectivă), în schimb Lungu n-a amintit de premiul luat de Zlat anul trecut la Vilnius…

Un alt exemplu de distorsionare voită a adevărului (ca să nu spun, din nou, minciună), de către Lungu: premiul pe care pianistul Alex Pădureanu l-a luat parcă în 2012 la Sibiu… nu Marele premiu, cum spune Lungu, ci Premiul individual instrumental. Această informație falsă vehiculată de Lungu am semnalat-o și la Festivalul din decembrie de la Ploiești, atît în caietul-program al Festivalului cît și pe scenă, dar și într-o emisiune TV rezervată tînărului nostru pianist.

*Marți 24 februarie, Sebastian Spanache Trio a cîntat la Teatrul Pygmalion din Viena. Un concert sprijinit de ICR Viena și Asociația Culturală Kabaitan.

*Miercuri 25 februarie, Trio alcătuit din Sorin Zlat - pian, Michael Acker - contrabas și invitatul lor din Germania, Billy Bontaș - baterie, au fost aplaudați la Jazz Book din Capitală.

*În aceeași zi de 25 februarie, la Clubul TRIBUTE s-a reluat ciclul de concerte Beatles’n’ jazz cu CANTALOOP BAND, de această dată invitați Cornel Ilie (Vunk) și Viorica Pintilie.

jaz1*Joi 26 februarie, afișul alăturat ne oferă suficient de sugestiv ceea ce se organizează periodic în cadrul Modulului de jazz de la Academia de muzică 'G. Dima' din Cluj-Napoca.

*Tot în 26 februarie, la Clubul B52 din Capitală a cîntat grupul timișorean BLAZZAJ.

*A.G.Weinberger “Gringo de România Tour 2015”: februarie 25-Craiova, 26 Sibiu, 27 Tg.Mureș și 28 Brașov.

*Joi 26 și vineri 27 februarie Alex Mușat & Kilroy’s au concertat la Cluj-Napoca și respectiv Timișoara.

*Sîmbătă 28 februarie, la același ARCUB și în același ciclu de concerte JAZZAJ, au cîntat admirabil Mircea Tiberian Quartet (cu Tavi Scurtu - baterie, o extrem de plăcută surpriză stilul său rafinat, expresiv, în maniera lui Eugen Gondi și foarte potrivit pentru proiectul muzical al acestei seri, Michael Acker - contrabas și Cristian Soleanu sax tenor și soprano), împreună cu Nadia Trohin, într-o mare vervă, (nu numai pentru că era și ziua ei de naștere), atît în prelucrări folclorice cît și în vechi piese de muzică pop românească. Sonorizare foarte bună la ambele concerte.

*În aceeași zi, la prînz, se întîmplă următoarea situație, miracol:
-după ce ascult CD-ul Kenny Garrett Seeds from the underground procurat în 2013 la Festivalul de jazz 'Charlie Parker' de la New York -(amfiteatrul din parcul Harlem, unde tocmai îl aplaudasem, printre alții și pe K. Garrett cu al său Quartet), și cu acel CD încă în mînă, îl sun pe organizatorul concertelor Ravi Coltrane de la Cluj-Napoca și de la București, Costin Roșu, să-l felicit pentru reușită și să-l întreb care e următorul eveniment de jazz pe care îl organizează.
Răspunsul său: Kenny Garrett pe 14 mai la Sala Radio.
Am rămas blocat/perplex și eu și el.

*În ciclul de comentarii „Și noi ne uităm (cîteodată) la emisiunea de jazz de pe TVR2”, mai consemnez cîteva reacții ale fanilor de jazz:
„Lasă poamele să cadă singure, de la sine...o să cadă atunci cînd vor fi suficient de putrede”.
„Florian Lungu e natural doar cînd spune bancuri obscene... în rest e artificial, tern, fad și fals pînă în măduva oaselor, deci plictisitor”.
„Locuiesc în acelați cartier cu Godoroja și „simpatia” de care se bucură, se vede și după numeroasele măscări care sînt scrise periodic pe mașina lui”.
„E o emisine prost concepută și prezentată” (îmi scrie unul dintre muzicienii care a fost invitat recent în acea emisiune”...

jaz2*Joi 5 martie la Clubul OLDIES din București a avut loc comemorarea a patru decenii de la dispariția lui Cornel Chiriac. (Vezi afișul alăturat). Am povestit și eu cîte ceva, la fel cum am făcut-o în articolul 'Remember Cornel Chiriac' apărut cîndva în revista 'Observator cultural' și apoi în cartea mea Jazz, între agonie și extaz.

*Duminică 8 martie la Sala Radio, Big Band-ul acelei instituții, dirijat de Ionel Tudor, îl are invitat pe celebrul acordeonist Richard Galliano.

*Concursul de creație 'New Jazz Work' - prima ediție - organizat de ARCUB, în valoare de 3.000 Euro, a fost cîștigat de Cristian Soleanu, cu lucrarea The Elements, pentru quartet de jazz și quartet de viori. Lucrarea va putea fi ascultată în primă audiție, în vară, la Bucharest Jazz Festival 2015 (1-5 iulie).

Felicitări lui Cristian Soleanu. Sîntem curioși să ascultăm lucrarea respectivă și, mai ales, interpretarea acesteia.

Juriul a fost alcătuit din Mircea Tiberian, George Dumitriu și Lucian Ban. Cel puțin curioasă mi se pare prezența în juriu a ultimilor doi. Au aceștia un merit deosebit în plan compozițional? Au avut aceștia vreun succes național sau internațional în plan creativ ? Au fost aceștia laureați la vreun concurs de profil cu vreo compoziție ieșită din comun ? Au aceștia experiența cuvenită să aprecieze compozițiile unor maeștri precum Adrian Enescu sau Marius Popp (care declară că nici măcar n-a fost anunțat/ n-a știut de acest concurs)? În concluzie, e justificată prezența și mai ales competența celor doi într-un asemenea juriu ? (Nu cred că mai e cazul să amintesc acum și de alte lipsuri din CV-ul lui Lucian Ban... în schimb compensează cu o mare impertinență, zic cei care-l cunosc mai bine.)

Organizatorii acestui concurs spun că „Mai mult de 25% din comunitatea de jazz din România a aplicat la programul New Jazz Work”.

Măi să fie !?! Deține cineva o statistică a numărului de muzicieni/compozitori români de jazz din țară și din diaspora? 

*În numărul anterior al revistei noastre am comentat foarte pe scurt felul în care este organizat Festivalul-concurs internațional de la Tg. Mureș. Tot atunci am sperat să pot publica și câteva reacții ale celor pe care (implicați în organizare și/sau apropiați organizatorilor) i-am provocat să răspundă întrebărilor mele. Am avut doar un răspuns, și acela extrem de evaziv, de la Ana Maria Galea, inițiatoarea și organizatoarea primelor ediții ale acestui eveniment, solistă de jazz și realizatoare și prezentatoare a unei emisiuni de jazz de la Radio Tg. Mureș.
Iată ce i-am întrebat:


Bună ziua,

scuze că revin, mai mult sau mai puțin ca fapt divers, dar am câteva nedumeriri/întrebări (jurnalistice)...la care v-aș ruga să aveți amabilitatea să-mi răspundeți până joi 5 februarie, când aș dori să predau un text revistei Prăvălia Culturală, în care să comentez și următoarele:

-un juriu e alcătuit, de obicei și logic, dintr-un număr impar de membri (5, 7); de ce la concursul de la Tg.Mureș e număr par, adică 6 ? Ca să fie același numar de membri din
România și Ungaria ?
-festivalul-concurs e internațional sau româno-maghiar/ungar ?
-dacă e româno-maghiar/ungar, participă la organizarea și finanțarea acestui eveniment și instituții și sponsori din Ungaria, în egală măsură cu România ?
-dacă răspunsul e DA la aceste întrebări, nu ar trebui, tot pentru paritate, să fie și un prezentator din Ungaria ?

Precizare: nu am nici prejudecăți și nici suspiciuni; am o deosebită stimă și considerație pentru valoarea Școlii de jazz din Ungaria și pentru muzicienii de acolo, inclusiv
pentru cei din acest juriu, ca și pentru bunele intenții ale organizatorilor din România.

Alex Șipa

 

Răspunsul primit:

=======

În atențiaD-nului Alex Șipa- Revista Prăvălia Culturală

Ca urmare a primirii mailului dumneavostră și în conformitate cu Legea 544/2001 cu privire la liberul acces la informațiile de interes public vă comunicăm următoarele:

În perioada 3-7 mai 2015 se va desfășura, pentru a VII-a oară consecutiv, Festivalul Internațional Studențesc de Jazz în Clubul Jazz&Blues din Tg. Mureș. Evenimentul este organizat de către Casa de Cultură a Studenților Tg. Mureș,Asociația „Partitura” și Clubul Jazz&Blues din Tg. Mureș.

Festivalul Internațional Studențesc de Jazz se desfășoară în continuare cu scopul de a îmbunătăți relațiile studenților și profesorilor din diferite academii de muzică, respectiv de a oferi studenților muzicieni șansa de afirmare, și nu în ultimul rând, cu scopul de a diversifica activitățile culturale ale studenților și iubitorilor de jazz din Tg. Mureș.

Nivelul artistic al festivalului s-a datorat și muzicienilor de jazz consacrați: Chris Dahlgren, Luiza Zan, Alex Man, Mircea Tiberian, Storyville, Váczi Eszter, Snaco Dixi Band, Bourbon Jazz Unit, Murányi Joe, Sárik Péter, Fábián Juli, Dj Zoohacker, Szőke Nikoletta Quartett, Jazz Challenge, Tonight Jazz Ensemble, Tasi Nóra & The Guys, Tess & The Vagabonds, Myrtill & The Swinguistique, Mario & The Teachers, Bega Blues Band, Tóth Lajos Trio, Alex man&Gabriela Costa, Sebastian Spanache Trio, Harry Tavitian&Cserey Csaba și Tom White&His Friends.

Astfel se poate constata faptul că acest Festival de Jazz este un Festival Internațional, de-a lungul timpului participând studenți din diferite țări, precum Republica Moldova, Austria, Polonia și Slovacia și nu doar din Ungaria și România. Și în acest an invitațiile au fost trimise în mai multe țări și la mai multe centre universitare.

Menționăm faptul că, Casa de Cultură a Studenților din Tg. Mureș este o instituție publică subordonată Ministerului Tineretului și Sportului, iar în cadrul Festivalului Internațional de Jazz are statut de co-organizator.

În ceea ce privește atribuțiile CCS Tg. Mureș în cadrul acestui festival, acesta a trimis invitații la toate Casele de Cultură, putând participa orice doritor și pasionat de Jazz, conform Regulamentului de Participare: “La programul-concurs al Festivalului Internațional Studențesc de Jazz pot participa vocaliști, muzicieni sau formații de muzicieni și cântăreți sub 30 de ani, care sunt studenți la o instituție de muzică acreditată de Ministerul Educației și Cercetării sau Ministerul Tineretului și Sportului.”

În ceea ce privește juriul acestui festival acesta este compus din 7 membri:

  • Florian Lungu, București, expert jazz, jurnalist, critic muzical
  • Virgil Mihaiu, Cluj Napoca, profesor, critic muzical
  • Alex Mann, București, muzician,profesor,
  • Sarik Peter, Budapesta, compozitor,muzician,
  • Ila Gabor, Targu Mures, expert jazz Radio Tg Mures
  • Johnny Bota, Timișoara, profesor,muzician
  • Laszlo Attila Budapesta profesor,muzician

Prezentatorul festivalului va fi Mike Godoroja -muzician, compozitor, critic muzical. Precizăm faptul că nu este cazul să fie mai mulți prezentatori, indiferent de țara de proveniență a acestora.

Conform Art. 4 din Constituția României, Statul are ca fundament unitatea poporului român și solidaritatea cetățenilor săi, iar România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.

Sperăm că am fost concludenți în explicațiile oferite și am atins fiecare punct al întrebărilor dumneavoastră.

Vă mulțumim pentru interesul manifestat asupra jazz-ului și în cazul în care aveți întrebări sau nelămuriri vă rugăm să ne contactați.

Cu deosebită considerență,
Consilier CCS Tg. Mureș
Mihai Țibuleac

=======

Apropo de scrisoarea dlui de la CCS Tg. Mureș:
-remarc tendința diplomatică de a ocoli principalele mele întrebări/nedumeriri;
-singurul efect, deocamdată, e acela că organizatorii au invitat încă o persoană în juriu, deci numărul acestora va fi 7 adică impar,
-constat, cu surprindere, că organizatorii îl consideră pe prezentator (Godoroja) muzician (?!?); de unde și pînă unde ? de ce nu muzicant sau mai aproape de adevăr (muzic-)olog ?!? compozitor ? de ce nu doar autor al unor piese mediocre ?!? comentator ? poate de cafenea...!
-dacă acest concurs e internațional, nu ar fi fost firesc ca și juriul să fie tot internațional ? Și acest lucru stabilit DUPĂ ce organizatorii au lista celor înscriși . Dacă, să zicem, se vor înscrie la concurs DOAR tineri din România, de ce ar mai trebui ca din juriu să facă parte și muzicieni din Ungaria ? Sau dacă, invers, la concurs se vor înscrie DOAR tineri din Ungaria, de ce ar mai trebui ca din juriu să facă parte și muzicieni din România ? Sau, dacă tineri din diferite țări consideră că, din moment ce juriul e alcătuit DOAR din români și maghiari, (ordinea poate să fie și invers) locul lor nu mai e la acest concurs deoarece riscă să fie dezavantajați, neglijați, discriminați !?!
Mai precis, ca un fost membru a numeroase jurii naționale și internaționale, sau ca simplu însoțitor, din experiența respectivă, știu că juriul ori e neutru (național sau internațional), ori, de cele mai multe ori, e alcătuit din cîțiva (puțini) desemnați de organizatori și însoțitorii TUTUROR interpreților, soliști și/sau formații înscriși/înscrise în concurs. (Știu, din aceași experiență, ce soartă au cei care participă la un concurs fără însoțitori, și cu atît mai puțin fără reprezentanți în juriu...)
(Încerc să trec peste faptul că, s-a dovedit de-a lungul anilor, și în cazul tinerilor ca și al muzicienilor maturi, nu e vina noastră, între școala ungară de jazz și cea românească e o mare discrepanță, în dezavantajul nostru, deoarece școala ungară e, într-un fel spus, profesionistă, iar a noastră de amatori, în consecință, tinerii din școala ungară vor candida permanent la cele mai importante premii, mai pe șleau, la cei mai mulți bani, (și îi vor lua), iar a noastră, la cele mai importante...mențiuni...în cel mai fericit caz...deci la cei mai puțini bani...(și nu îi vor lua sau vor lua doar simbolic...diplome...).
Ce e de făcut, mă întreb și vă întreb ?

*Vă recomand, pe 14 martie, la același ARCUB și în aceeași serie de concerte, cunoscutul grup de etno-jazz din Chișinău TRIGON.
În ziua următoare, 15 martie ora 21.00 grupul respectiv va concerta pentru prima oară la Craiova, la Clubul Play.

*Pe 19 martie ora 20.00 demarează la InSpayer BISTRO (Str. Batiștei 24 A din Capitală) un ciclu de concerte speciale intitulate INSPAYER JAZZ AND BLUES EVENTS.
Primul dintre acestea (joi 19 martie) va fi cu Duo Marcian Petrescu-voce și harmonica și Clay Windham-voce și chitară (SUA), iar următorul pe 26 martie cu Sorin Zlat Trio - solisă Mihaela Alexa.
Apropo, între timp, Sorin Zlat Trio, cu Răzvan Cojanu - contrabas și Laurențiu Ștefan - baterie, sînt invitați să cînte la Londra, în două celebre cluburi de jazz, pe 21 martie la Pizza Express, iar pe 23 martie la Vortex.

*Gala Premiilor de jazz-Premiile MUZZA pe 2014 va avea loc duminică 5 aprilie ora 18.30, ca și în ultimii doi ani, la Hard Rock Cafe din Capitală. Aici aveți comunicatul de presa si lista de nominalizări.
Precizez că și la acestă ediție, muzicienii și formațiile laureate, vor susține cîte un micro-recital.

*Ce am mai ascultat și vă recomand și dvoastre:
CHARLIE PARKER -Bird Up (înregistrări din anii '40, adevărate capodopere în 2-3 minute)

 

KETH JARRETT - The Koln Concert, asta și pentru că, marți 3 martie celebrul pianist a concertat la Carnegie Hall: „ONLY NORTH AMERICAN SOLO PIANO CONCERT OF THE YEAR 2015” cum a fost anunțat evenimentul care și-a propus să aniverseze 40 de ani de la concertul din Koln 1975 -„The best selling solo piano recording in history” cum este apreciat acel CD.

Comentarii cititori
sus

Ionuț Laurențiu Dușcă

 

Alte 5 filme la care riști să te sinucizi

 

Astăzi partea a doua. Înainte de a vă apucă să vedeți aceste filme este strict recomandat să nu fiți singuri, depresivi, șomeri, adolescenți părăsiți de famlie, obsesivi în iubire, să pitulați toate lamele bine ascuțite, să aruncați medicamentele periculoase, iar dacă aveți un câine, țineți-l cât mai aproape.

Mad Love (1935, regia Karl Freund). “Eu, un țăran sărac, am reușit să cuceresc știința, de ce nu pot cuceri și iubirea?”  Peter Lorre, adică dr. Gogol este un medic și savant genial îndrăgostit până la obsesie de o actriță de la teatrul horror din localitate. Îi toarnă tone de discursuri și confesiuni, însă, aceasta fiind căsătorită deja, nici nu-l bagă în seamă. Într-o noapte fură de la teatru un manechin în mărine naturală ce o înfățișa pe aceasta. Îl așează în camera sa și noapte de noapte cântându-i la pian imploră divinitatea ca, asemeni lui Pygmalion, să dea glas și suflu acelei păpușe. În final, dr. Gogol, înebunit, încearcă să-l distrugă pe soțul actriței (un renumit pianist), transplantându-i mâinile unui criminal. Deși are accente horror, Mad Love rămâne o poveste despre o dragoste care la început arde în interior, dar apoi devine nesuportabilă și începe să mistuie totul în jur. Un savant genial, salvator al copiilor sărmani nu poate fi nici fericit și nici liniștit într-o lume care nu-i oferă nimic.

 

Hoți de biciclete (1948, regia Vittoria De Sica). Ești atât de sărac încât nu mai ai ce mânca. Copilul tău de…să zicem 10 ani muncește ca ajutor într-o benzinărie. Îți găsești un job ca lipitor de afișe dar pentru care ai nevoie de o bicicletă. Soția își vinde ultimile lucruri din casă pentru a cumpăra această bicicletă. În prima zi de muncă însă bicicleta îți este furată. Ce faci? Te duci să cauți hoțul. Îți iei copilul și colinzi ca un nebun prin toată Roma pentru a-l prinde și ați salva familia. Încerci să fii optimist, să-i ascunzi disperarea copilului, să-l faci să nu plângă și să găsești resurse de a-i cumpăra o pizza atunci când îi este foame. În final, printr-un noroc chior îl găsești pe hoț. Te duci la el în casă pentru a face dreptate. Însă acolo constați că el este un om mai sărac și mai disperat ca tine. Ce faci? Inima însă nu-ți este săracă și-l lași să scape cu tot cu bicicleta ta. Colinzi din nou pe străzi decepționat și neștiind ce să faci. Undeva, lângă un stadion găsești o parcare imensă plină cu biciclete. După câteva lupte cu propria conștiință te gândești că merită încercat. Până la urmă cei care vin la stadion nu sunt așa de săraci încât să simtă lipsa unei biciclete, nu? După câțiva pași ești însă prins. Mulțimea se adună în jurul tău și te admonestează. Ai devenit ultimul om. O lepră. Tot ce are mai canceros societatea asta. Meriți să mori. Numai plânsetul copilului tău te salvează de la linșaj.

Umberto D (1952, regia Vittorio De Sica). A fi sărac nu este o rușine. A trăi în mizerie este. Umberto D. a fost un film interzis în Italia pe motiv că este prea pesimist. Un film despre un bătrân singur, sărac și bolnav. Am spus singur? Mă rog, era acompaniat de un câine. Prea bătrân pentru a munci, prea onorabil pentru a cerși. Nemaiînțelegându-și rolul fizic și spiritual în viață decide să se sinucidă, însă câinele său reușește mereu să-l salveze din calea trenurilor și a mașinilor. O perfectă metaforă despre loialitate și compasiune dar și despre degradarea relațiilor umane în condițiile unui societăți în reconstrucție. Un film despre Italia postbelică dominată de șomaj, de sărăcie și de boală. Titlul provine de la numele tatălui lui De Sica (Umberto De Sica).

 

Pink Floyd The Wall (1982, regia Alan Parker). Viața este o un lung și nesfârșit război. Tot ce este construit în jur este făcut doar pentru a umple golul din noi înșine. Ești spălat pe creier de societate și transformat în carne tocată. Lumea-i violentă și lacomă. Fiecare om, profesor sau rudă, abuzează de sensibilitatea ta și ajungi să nu mai simți nimic. Tatăl ți-a murit în război. Și atunci pentru ce să te mai dai jos din pat? Pentru ce să-ți cumperi o nouă chitară? Pentru ce să-i mai iubești pe cei din jur? Nu mai rămâne decât să urli și să te revolți. Nu-ți rămâne decât să iei ciocanul și să spargi zidul. The Wall, un musical combinat cu animație al celor de la Pink Floyd este unul dintre cele mai simbolistice filme din istorie. Un film în care depresia și revolta își ating rând pe rând paroxismul, într-o atmosferă psihedelică, acompaniată de muzica celebrului album al trupei britanice.

 

 

Lilja 4-ever (2002, regia Lukas Moodysson). O fată de 16 ani rămâne singură pe lume. A fost abandonată de mamă, izgonită de mătușă, este silită să trăiască singură într-o cocioabă, fără bani, haine sau mâncare. Disperată, este nevoită să renunțe la școală și să prostitueze pentru a avea cele necesare supraviețuirii. Într-o zi este dată afară și din acea cocioabă fiindcă vecinii nu aveau nevoie de o „curvă” printre ei. Salvarea pare a veni de la un băiat de care se îndrăgostește și care-i promite o altă viață departe de Estonia, în Suedia. Ajunsă acolo însă este sechestrată, bătută, violată, supusă la perversiuni și obligată să se prostitueze. După câteva tentative de a scăpa se aruncă de la etaj și moare.

 

Comentarii cititori
sus

Role scurte - III

 

Sisyphus

 

Regia:              Bogdan Dobre și Ionuț Laurențiu Dușcă,

Cu:                  Ana Maria Dondera,

Muzica:            Miruna Moanță

 

"Sisyphus" is a take on insignificance, repetition and the invisible chains that bind us to the routine of our daily lives.

 Film propus de Marius Dobrin

Comentarii cititori
sus

Radu Rîcă

 

Hello Mr. Blues!

 

A.G. Weinberger… nu este un nume foarte sonor printre artiștii români. De ce? Pentru că A.G. a ales să caute visul american și să-l trăiască pe propria-i piele înainte de a-l împărtăși românilor și lumii întregi. Pentru că A.G. Weinberger nu cântă manele ci blues. Pentru că A.G. Weinberger este un chitarist, muzicuțist și vocalist care nu face mimă atunci când cântă. Pentru că A.G. Weinberger este un artist la ale cărui concerte se vând bilete și nu se aruncă cu bani.

„Evreu ungur și român”, A.G este, mai înainte de toate, cel mai strălucit bluesman pe care l-am avut noi, ca nație. Dacă, înainte de 1989, trupa Transylvanian Blues Community din care făcea parte împreună cu Harry Tavitian (pian), Corneliu Stroe (baterie) și Cătălin Rotaru (chitară bas) a trecut cu succes peste piedicile regimului comunist, blues-ul nefăcând parte din cultura promovată de acesta, și a încântat publicul meloman, după căderea regimului A.G. a luat calea Occidentului, cântând în Germania, Israel, Elveția, Turcia și Ungaria (unde în 1992 a cântat în deschiderea concertului susținut de chitaristul Al Di Meola). În anul 1996 lansează împreună cu ceilalți membri ai formației Weinberger Blues Machine, albumul Good Morning, Mr. Blues. Tot în 1996 ajunge în Memphis, Tennnessee, pentru a lua pulsul blues-ului american. Și o face atât de bine încât în 1998 este singurul artist non-american acceptat să participe la celebrul festival Bluestock. Al doilea album, Standard Weinberger, apărut în 1997, obține premiul 'Cel mai bun disc de jazz al anului'. Cariera artistului continuă să se dezvolte și să se ramifice și în direcția producerii și realizării de emisiuni radio.

Plecarea într-un „exil cultural”, în anul 2000, reprezintă dorința lui A.G. Weinberger de a se descoperi pe sine, de a-și demonstra talentul într-o țară unde blues-ul are o altă conotație. Au fost șapte ani grei, ani de inițiere și de încercări, de căderi și de ridicări, de dezamăgiri dar și de succese. Albumul lansat în 2006, intitulat Nashville Calling, al 4-lea al artistului și primul album de blues al unui artist român înregistrat și produs în totalitate în S.U.A., este o încununare a acestor succese, bluesman-ul fiind nominalizat la premiile Grammy, la șase categorii, în 2007, printre care și la categoriile 'Albumul anului' și 'Cel mai bun album de blues contemporan'. Puțini știu că A.G. Weinberger a cântat alături de interpreți ca Al Di Meola, John Mayall, Chick Corea și James „Blood” Ulmer, Leon Russell, Son Seals, Little Milton sau Hubert Sumlin Beside. Și mai puțini știu că A.G. Weinberger a scris muzica pentru 17 piese de teatru, unele dintre ele fiind jucate la Teatrul Bulandra și la Teatrul Național din București.

Ce mai face A.G. Weinberger? Păi face Conservatorul. Nu pentru că ar avea nevoie, nu… Ci dintr-un simț al autocompletării. În țara în care așa zișii artiști nu mai fac nici o școală sau, dacă o fac, o fac pentru o hârtie pe care oricum nu se mai pune mare preț, A.G. Weinberger face Conservatorul pentru el… învață și este bursier. „Eu sunt student la Cons, sunt anul IV! De ce? Sunt bursier! De ce? Din ordin etic. Lipsește această componentă din viața mea. Le-am spus și distinșilor profesori: eu sunt studentul ideal. N-am niciun interes să fac școala asta, o fac pentru mine! N-am absențe, sunt bursier, am terminat anul III cu 9,17. Iau în serios fiecare curs, îmi fac temele”. (digi24.ro)

Pasiunea, sentimentele nutrite pentru blues, A.G. a încercat să le transpună în diverse proiecte de suflet, proiecte menite să readucă și să mentină în atenția publicului muzica mult iubită. Artistul este un perfecționist, trăiește într-o continuă competiție cu el însuși, crește, rodește! Lăsați să rodească muzica bună și în voi! Duceți-vă la un concert de-al lui A.G. Weinberger – asta depinde doar de voi! Restul actului va fi completat cu success de magician!

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey