Ce ți-e și cu arta asta ?! Expoziție de sfârșit de an (academic)
Artă vizuală - Dialog cu Viorel Pîrligras
To(l)ba de jazz - XII

 
sus

Valentin Boiangiu

 

Expoziție de sfârșit de an (academic)

 

MD:-A câta promoție de studenți a fost anul acesta?

VB:-Ohooo, nu știu. A 25-a?! Eu predau la cursul ǎsta, Foundation (Fundamente de Artă), de vreo 8 ani. La început predam desen și studii contextuale. Acum fac toate astea plus practicǎ de studio (atelier). Și am grupa mea de Fine Art.

MD:-Cu câți ai lucrat anul acesta?

VB:-Zece. Pe toți i-am avut la contextuale.
Aici a început bǎtǎlia pentru slujbe. Și a început sǎ fie personalǎ. Problema, la instituția asta a mea, este cǎ pǎtura managerialǎ nu înțelege și nu prea o intereseazǎ departamentul de artǎ și design. Când lui Winston Churchill i s-a sugerat sǎ taie bugetul artei, în favoarea rǎzboiului, a declarat foarte simplu: „dacǎ tǎiem artele, atunci pentru ce ne mai luptǎm?!‟ Ǎștia nici acum nu înțeleg asta. Și ǎla era în rǎzboi.

MD:-Ar trebui sǎ fie scris pe o tablǎ, la intrarea în școalǎ.

VB:-Nu mai avem table. Avem smart boards. Dar uite ce-a zis un fost student despre cursul ǎsta: „cel mai stimulator, cel mai epuizant, cel mai interesant an din viața mea; pe scurt, cel mai bun.‟ A declarat asta dupǎ ce a terminat facultatea (și masterul). De fapt majoritatea studenților ne spun asta, dupǎ câțiva ani. Și eu pot spune asta despre.

MD:-Pe undeva asta înseamnǎ cǎ dupǎ absolvire urmeazǎ o pantǎ descendentǎ?

VB:-Intelectual vorbind, probabil cǎ nu. Dar în materie de self discovery... se pierde din surprizǎ, din aluatul care formeazǎ, din revelație, din novelty-ul situației.

MD:-Sau poate cǎ în facultate e cea mai mare atenție pe care fiecare student o resimte. E cel mai „rǎsfǎțat‟, ca sǎ zic așa.

VB:- În facultate? Facultǎțile nu mai sunt ce erau. S-a redus prea mult din timpul acordat studenților. Și se cer prea mulți bani: 9000 de lite sterline pe an. La noi e 7300.

MD:- I se acordǎ cea mai mare atenție din viața lui. I se dǎ, nu i se cere.

VB:- Da, se poate spune cǎ la Foundation se dǎ mult. Dar eu și cer! Și asta e mai greu. Cer pasiune, interes, efort. De artǎ am eu grijǎ sǎ creascǎ.

MD:- Tu ceri, dar ceri în interesul lor.

VB:- Eu așa sper. Pentru că eu cred în progresul și perpetuarea artei.

MD:- Cum se numește școala?

VB:- Batley School of Art, din Kirklees College. Avem brandul nostru. E o tradiție. La Foundation noi nu avem voie să luăm decât studenți cu A levels în artă (bacul). Deci ei au o pregătire deja. Cursul constă în două părți majore și 10 module. Prima parte (6 module) se numește diagnostic. Care e mai prescriptivă.

MD:- În ce sens diagnostic?

VB:- Se trece printr-o serie întreagă de medii și exerciții dictate de noi, profii. Se trece prin grafică, sculptură ușoară, mult desen, pictură, culoare, print, foto, digital, ceramică și cursuri generale de contextuale. După care se face examinarea (diagnostic). Atunci se vede unde are studentul înclinații. Și asta determină și ce curs de facultate îi este mai potrivit.

MD:- Dar dacă el se încăpățânează în altă direcție, în care crede el că e mai bun?

VB:- Mmmm, nu prea se întâmplă. Pentru că le putem dovedi.  Dar îi ascultăm și negociem. Mai contează și finanțele fiecăruia. Unii vor să stea aproape de casă. Și trebuie să-i îndrumăm cât de bine putem în zonă.

MD:- S-a întâmplat ca, ulterior, studentul să crească și în alte direcții?

VB:- Mmm. ..da. Dar n-a pierdut baza. A folosit-o în alte scopuri. Dar rar.

MD:- La Foundation se urmează diferențiat pe student?

VB:- Avem trei arii principale. Suntem trei profesori de specialități diferite: eu cu Fine Art, Karen Fixter cu 3D, Grace Clifford cu Grafică, Fotografie, Digital. Dar toți continuă Contextuale.

MD:- Câți ani de studii urmează un student la voi?

VB:- Doi la A level, unul la Foundation, trei licenta....+1sau 2 master. Dacă vor.

MD:- Când ați început să pregătiți expoziția care a încheiat anul de Foundation?

VB:- Expoziția s-a deschis pe 20 iunie. Pe 20, dimineața, încă puneam la ele. Dar producția a început în martie. Bineînțeles că am expus numai concluzii. Și am avut un verificator extern, Paul Smith care a caracterizat expoziția: „Plină de inteligență, pasiune și diversificare.”

MD:- Cum ați ales tema fiecăruia?

VB:- Au propus-o ei. E parte din curs. A trebuit să scrie două pagini.

arta1MD:- Să-i luăm pe rând.

VB:- Katy Broadbend. Tema e inspirată din vitralii. Vag, fragmente...Construcțiile 3D au apărut incidental, spre sfârșit. Dar au rămas fragmentele și schemele cromatice. Erau reziduuri de la alte lucrări.

MD:- Vitraliile sunt preponderent conexate bisericilor?

VB:- Da.

MD:- Și Katy si-a exprimat în vreun fel o atitudine religioasă? Este raportarea ei la credință?

VB:- Nu, nici poveste. Nu încurajăm asta. Religia se lasă acasă sau cel puțin în afara școlii. Katy s-a uitat pur și simplu la vitralii, formal vorbind. E pur abstract.

MD:- Aranjarea celor două lucrări ale ei a fost ideea ta? În general, tu le-ai propus aranjarea lor?

VB:- Cam eu le-am aranjat în totalitate. Am vrut ceva asimetric. Puțin inbalance, pericol, fragilitate... Dar Katy a înțeles și a răspuns bine. Katy a luat doar pass.

MD:- Ce înseamnă pass?

VB:- Cel mai slab calificativ. Mai există merit și distinction. Asta din urmă au luat-o doar 5 din 30. Katy va studia mai departe Fine Art, la Leeds Metropolitan.

art2MD:- Ah, iată un schelet sub sticlă!

VB:- Este o lucrare realizată de Ashleigh Cook. Și ea a luat pass. Ea merge la Northumbria University, la Newcastle. Expunerea ei constă din acel schelet și ilustrații cu animale. Este vorba despre fascinația victorienilor, cu exoticul faunei și a speciilor din țările îndepărtate ale imperiului. Vitrina curiozităților. Multe erau ori inventate, ori exagerate, hibridizate... ca în literatura vremii. Dar noi ne-am uitat mai mult la colecții particulare pe care le construiau unii, acasă, și aranjamentele și procesul de colecționare era de multe ori flamboiante dar dubioase.

MD:- Și unde ați văzut aceste colecții?

VB:- În cărți, pe net, Huntarian Museum (eu, că ea nu s a dus). Și sunt multe referințe și la British Museum (din nou eu, că ea nu s-a dus).

MD:- Scheletul este construit?

VB:- Da, din oase cumpărate de pe e-bay.

MD:- Oase adevărate?

VB:- Da. Insecte, păsări mici... resturi de la dinner... :)

MD:- Mișto. E și asta o chestie, inclusiv intermedierea e-bay. Fascinant câte elemente intervin într-o astfel de creație.

VB:- Eee....e normal. Plus lenea lui Ashleigh.

art3MD:- Cine a făcut aceste capete?

VB:- Natasha Gibson. Sunt făcute din plastilină, după care sunt date cu un lac care le întărește. Bețele sunt de sârmă, înfipte într-o bază mică de lemn, care are etichete cu denumirea speciei. Tema a fost cam aceeași, ca și la Ashleigh - vitrină de curiozități.

MD:- Dar pe lângă obiectele ca atare sunt și fotografii ale lor.

VB:- Da, încă o traducere. Natasha a avut și niște ilustrații cu obiecte atașate și un borcan mare, cu capete puse ca murăturile. A avut și acuarele ale unor sculpturi mici, din reziduuri. Peste care sunt atașate chiar sculpturile. E un joc de traducere și percepție. Natasha a lucrat bine. Merge în același loc cu Ashleigh. Ideea e că acest curs are o importanță crucială în dezvoltarea unui student în materie de experiment, de învățarea noțiunilor și vehiculelor de bază, descoperire de sine și începerea procesului de maturizare artistică. Plus alegerea unei direcții sănătoase de dezvoltare.

art4MD:- Aragazul al cui este?

VB:- Beth Morison. Aragazul este doar parte din probele de decor pentru un video pe care l-a făcut, cu 'fake' food. A gătit spaghetti cu carne de cal și hot-dog-uri cu câine. Beth rămâne la noi, la Fine Art.

MD:- În fundal e televizorul pe care rulează filmul?

VB:- Aha. Aragazul, ca și tot ce se prezintă în film, este făcut din carton, hârtie sau alte materiale ușoare (necomestibile): plastic, șervețele, calc, etc. Plus sunete și instrucțiuni de gătit, citite formal dintr-un text de carte de bucate.

MD:- Totul e făcut de ea? Filmare, obiecte, lectură?

VB:- Da. Lectura, a rugat-o pe altă fată cu o voce mai ....didactică, Haley Feerick.

MD:- În ce sens 'fake' food?

VB:- În sensul că nu poți s-o mănânci. A tradus ceva real în materiale de artă și a reconstituit întreg procesul prin artă. Funcția inițială e negată.

art5MD:- Ce este cu aceste hârtii decupate și alăturate?

VB:- Romana a făcut un proiect despre apă. E de origine indiană.

MD:- Valurile se observă în două planuri, îmi pare că face trimitere la timp.

VB:- E pe perete și mai era un perete cu o reprezentare de șiroaie scurse, făcute din decupări din diferite reviste.

art6MD:- Să mai identificăm un autor.

VB:- Xara Dixon. Rămâne la noi să facă Fine Art. În lucrare este vorba de text based work. Ce vezi tu sunt screen prints (serigrafie). Și mai sunt două picturi pe pânză, cu text. Textul este ales din cărți găsite, care aveau la început de fiecare capitol câte un desen cu un cuțit, arma crimei. Noi am luat și am tăiat toate cuțitele astea și ne-a rămas o gaură în pagină. Prin care ne am uitat si am copiat textul ramas vizibil prin gaură pe pagina urmatoare. Bineînțeles că asta ne-a dat un text destul de ambiguu și fragmentat. Am ales fragmentele cele mai misterioase, despre o potențială crimă. Și ea cu textele astea a lucrat. Dar tot destul de slab, putea face mult mai mult.

MD:- Cine a făcut literele acelea digitizate?

art7VB:- Sam Shilito. Merge la Bristol, să facă Graphic Design.

MD:- Așa ceva am făcut și eu când a trebuit să creez litere pentru un display, folosind o matrice de 5x7 puncte.

VB:- El chiar a făcut niște cuburi cu găurele, prin care a băgat spaghetti și le-a făcut poze de aproape. După care le-a pus în illustrator. Noi nu-i lăsăm să facă totul pe computer, trebuie să-și găsească metoda în carnetul de schițe sau pe obiecte reale, nu virtuale.

MD:- Păi da, că și eu tot pe hârtie am făcut, cu creionul. Cum foloseam pe vremuri hârtia milimetrică :)

VB:- Așa a făcut și Sam, faza digitala a fost doar la sfârșit. Poate vrei și tu să predai la noi, hahaha! Că pe noi nu ne mai vor, haha!

art8MD:- Văd o lucrare cu scaune suspendate cu eșarfe...

VB:- E vorba de Jamie Shackleton. O fată interesată de fashion printing. E foarte bună, a luat D (Distinction), va merge la Leeds College of Art.

art9MD:- Cine mai este?

VB:- Emma Wind, London College of Communication, Graphic design. Un proiect despre semiotica publică.

art10MD:- Lucrarea asta mă duce cu gândul la Tabelul lui Mendeleev

VB:- Este realizată de Alice, inspirată din Breaking Bad, serialul american. Alice se duce la Huddersfield Univeristy, pentru Interior Design. Ceea ce se vede în imagine este un poster, dar lucrările ei au fost portretul eroului principal, făcut din diverse mâncăruri care au putrezit în timp. De diferite culori, texturi etc

art11MD:- O lucrare pe bază de alb și negru.

VB:- E scenografia și tutu-rile lui Stephanie Johnston. Ea merge la London Central St Martin. Să facă Performance and Production Design. A luat Distinction.

 

art12MD:- Lucrarea asta mă duce cu gândul la ceea ce construiam în copilărie.

VB:- Este a lui Manpinder Mann, monumente coloniale. E vorba de hibridizare culturală. Mann rămâne la noi, la Fine Art.

 


Mai avem așa:

art13* un scaun creat de Tom Baxter, care va merge la Huddersfield University, secția Product Design.

 

art14* Un print pe plută, semnat Cayley, care rămâne la noi, la Fine Art. Ea n-are un concept prea complex. A avut ca punct de referință natura de unde locuiește. Care e foarte rural. Dar manifestările ei artistice sunt delicioase. A creat un spațiu care chiar îți dă impresia de natură. A folosit mult serigrafia pe suprafețe mai neobișnuite ( pluta) și a creat chiar obiecte frumoase din materiale printate de ea. Eu i-am sugerat și o instalație de sunete naturale, înregistrate de ea, dar nu s-a materializat.

art15* O cameră creată de Bonn Cunningham, care merge la Huddersfield, interrior architecture. Proiectul expus este inspirat din constructivismul rusesc, din El Lissitzky.

expo10*Lauren Wrench s-a uitat la relația dintre om și mașină, ca punct de reper. Adică în termeni de mecanisme funcționale. Referințe la Art Deco, The Age of Machines, futurism și ceva constructivism. Toata vorbăria modernistă.

Vacanță!!!

A replicat și a  consemnat Marius Dobrin

Comentarii cititori
sus

Artă vizuală - Dialog cu Viorel Pîrligras

 

Fotografiile acestui număr al Prăvăliei culturale (copertă, deschideri de rubrică și cartoline) sunt realizate de Viorel Pîrligras, creator de bandă desenată, de SF și ubicuu martor al evenimentelor culturale. I-am adresat câteva întrebări.

1. Care e raportul între fotografie și desen?

Nu există un raport direct între cele două pentru că scopul fiecăreia este diferit; desenul(*) este o artă care abstractizează și estetizează viața, mergând deseori pe un minimalism menit să sugereze subiectele tratate, în timp ce fotografia surprinde în primul rând viața ca informație, și doar uneori încearcă să estetizeze, folosind canoanele desenului. Poate aici la urmă să se întretaie cele două activități.
(* Prin „desen” înțelegând arta plastică tradițională)

2. Când scoți o istorie ilustrată a evenimentelor culturale din ultimul sfert al veacului trecut și primul sfert al veacului curent?

Mă tem că este un proiect prea ambițios pentru mine – nu am atâtea informații directe – prezențe și fotografii – pe câte s-ar cuveni unui astfel de demers. În schimb, poate te vei mira, pregătesc de mai mulți ani o istorie ilustrată alternativă a primei jumătăți a secolului XX. Cum probabil că ți-ai dat seama, este o operă de ficțiune.

3. Când pleci de acasă te controlezi dacă ai aparatul de fotografiat cu tine, așa cum e bine să ai cheile casei?

Nu sunt un fotograf versat. Nu am investit sume mari în tehnică fotografică, așa cum mi-aș fi dorit, drept pentru care fotografia a rămas pentru mine un hobby care care-l practic ocazional, cu tehnica modestă din dotare. Cum îți povesteam și atunci când mi-ai propus acest mini-interviu, port aparatul cu mine doar extra-vară, când îl am „uitat” printr-unul din buzunare și pot imortaliza clipa... în orice clipă!

4. Ai filme developate, dar de pe care încă nu ai extras fotografii?

Nu cred că am „inedite”. În anii dinainte de era digitală foloseam un aparat „Smena 8” pe care-l câștigasem la un concurs de benzi desenate pe când eram școlar. Pentru că filmele și developarea implicau costuri substanțiale, îl foloseam cu parcimonie doar la evenimente de familie. Ca să fiu sincer, până pe la sfârșitul anilor 80 nici nu m-am gândit că aș putea să fac vreodată fotografie care să degaje o emoție artistică.

5. Cum se distribuie culoarea și respectiv alb-negrul între fotografie și desen?

Spre deosebire de desen, unde trebuie să ai imaginație în compoziții, fotografia cere doar puțină atenție „avizată”, adică în desen obții ceea ce vrei, în fotografie descoperi ceea ce îți oferă spectacolul naturii, umane sau nu. În plus, spre deosebire de desen, până nu demult, corecțiile - coloristice sau nu - erau dificil de efectuat în fotografie, acum există, grație procedurilor digitale, mai mult decât complicate corecții - o adevărată artă fotografică virtuală.

6. Pe coclauri sau citadin? Peisaje ori oameni?

Citadini – imaginea umană este pentru mine cea mai fascinantă. Dar nu evit temele de studiu, precum work-shop-urile foto, care îți dau posibilitatea să descoperi teme sau subiecte uimitoare în decoruri aparent anoste.

7. Pe când un album fotografic dedicat cafelei?

Nu m-am gândit până acum, dar recunosc că este o idee bună. Impedimentul este că trebuie să te rupi de clișeele care se vehiculează cu miile pe internet și să găsești o poveste originală.

A consemnat Marius Dobrin

Titlurile fotografiilor semnate de Viorel Pîrligras în acest număr:

Alvițe: În clocot
Balsamuri: Shinning
Boabe pentru păsări sălbatice: Casa
Cartolina 1: Life
Cartolina 2: Unde telurice
Chibrituri bengale: Gemeni
Cover: Pietrele rămân
Delicatese: Tears
Evantaie: Pastel modern
Mirodenii: Cai cerești
Odicolonuri: Paznicul
Sticle de lampă: Contracost
La tejghea: Colecția

Comentarii cititori
sus

Alexandru Șipa

                           

To(l)ba de jazz - XII

 

*Înainte de toate, aș dori să fac o precizare vizavi de o informație din To(l)ba... trecută. Cristian Soleanu a cîntat la Gărâna ca invitat al fomației The New York Quartet în 2008 dar încă nu cu propria formație. Poate la anul, că merită...zic eu...
Ediția din acest an, reamintesc, a fost în perioada 10-13 iulie... Din păcate, sau din fericire (avînd în vedere vremea ploioasă care a bîntuit zona respectivă și în acest an), eu n-am reușit să merg acum la Gărâna, dar din numeroasele ecouri care mi-au parvenit, vă ofer acum doar pe următorul:
"Per total mi s-a părut destul de slăbuț... mă rog - au fost și momente excelente - dar în ansamblu am fost puțin dezamăgit... public mai puțin numeros decât în anii trecuți..." (L.)

*Două zile, 9 și 10 iulie, evenimentul de la Gărâna s-a suprapus cu Timișoara Jazz Festival. Ediția a II-a de aici a programat, în perioada 9-11 iulie, printre altele, fomațiile JazzyBit (care a cîntat și la Gărâna), Blazzaj, Teo Milea, iar ca vedete Terry Lyne Carrington, Anoushka Shankar și Al Jareau.

*Și cîteva detalii în legătură cu Gala Premiilor de jazz-Pemiile MUZZA de care, la fel, v-am spus cîte ceva în To(l)ba... trecută și la care voi reveni și în următorul număr al acestei reviste.
Membrii juriului pentru ediția următoare, a XIII-a (5 aprilie, tot la Hard Rock Cafe) sînt Anca Romeci, Olivia Sima, Alex Revenco, Virgil Mihaiu și subsemnatul.
Pentru selectarea, nominalizarea și stabilirea laureaților, în principiu la aceleași secțiuni ca și în anii trecuți, (vezi site-ul www.fundatiamuzza.ro), se vor lua în considerare, ca și pînă acum, activitatea, realizările și mai ales performanțele deosebite ale muzicienilor, creatorilor, managerilor, jurnaliștilor, autorilor de cărți din jazz-ul românesc în anul precedent.
Juriul se poate autosesiza asupra acestor realizări/performanțe și/sau poate fi sesizat de muzicieni, manageri, promotori, fani din jazz-ul autohton.

*Bucharest Jazz Festival-Piața 'G.Enescu' 2-6 iulie. Cîteva adnotări:
-o ediție mai complexă decît cea anterioară, dar nu superioară calitativ, ca recitaluri...
-ca orice festival care se dorește de prestigiu, și acesta  ar fi presupus să știe și să anunțe programul cu mai multe luni înainte. Din păcate acest progam nu era cunoscut și anunțat nici măcar cu două săptămîni înainte...ba mai mult, la un moment dat, printre cei anunțați era și saxofonistul american Lee Konitz, ori se putea bănui că la cei 86 de ani ai săi, oricînd exista riscul să apară probleme de sănătate, astfel că, se pare, problemele respective chiar au apărut și în ultima clipă acesta a fost înlocuit cu Quartetul Dave Douglas;
-o ediție (cam) dominată (sperăm doar ACEASTĂ ediție) de „școala” olandeză, sau mă rog, de „școala” româno-olandeză... nu că n-ar fi bună, cel puțin pentru unii, dar mai sînt și alte școli bune, atît în afara, cît și în înteriorul României...
afis-un afiș cu cea mai modestă sau inestetică (jazz-istic) grafică văzută vreodată la un asemenea eveniment;
-o sonorizare cu multe probleme și reproșuri, în ciuda faptului că a fost invitat, probabil și pe bani mulți, un sunetist din Germania. E suficient să spun că basistul de la Bucharest Jazz Orchestra se auzea mai tare și mai prost decît toți ceilalți 11 (unsprezece) instumentiști din ansamblu la un loc. Cineva, om de televiziune și de show biz, a comentat astfel sonorizarea: „Sunetistul a măcelărit toate formațiile din festival”. Deși festivalul a beneficiat de un buget substanțial, programul a fost cel puțin...discutabil...Sigur că a fost prezent și un nume mare precum John Scofield, dar și de la acesta, mulți dintre ce prezenți, dezamăgiți, au plecat pe parcurs.

Apropo, nu înțeleg de ce, printre „maeștri”-Contemporary Jazz Masters- au fost trecute și cele două soliste invitate din străinătate, respectiv Julia Hulsmann și Carmen Lundy...ca să dea bine la  număr ?
-din moment ce are un alt regim, finanțare de la Primăria Capitalei și intrare liberă, putem oare compara acest festival cu alte evenimente similare din țară ? Măcar cu Gărâna și Sibiu ?
Ca să nu mai spun că, nota bene, acesta e organizat de o adevărată instituție profesionistă în arta spectacolelor, respectiv ARCUB.

*Jazz in the Park 4-6 iulie Cluj-Napoca. Printre invitați au fost, grupurile Moonlight Breakfast, JazzyBit și Jazzybirds, Melanie Pain, Luz Azul și Teodora Enache.

*Festivalul de folclor București 2014, (21-23 iunie), scena etno-jazz, a cuprins același program ca și anul trecut. Printre formațiile invitate, Nightlosers, Cobzality și grupul Balkan Session Village Jazz condus de trompetistul Emil Bîzgă, solistă Irina Popa.
Solicitînd un răspuns din partea oganizatorilor, Primăria Capitalei prin CREART, referitor la faptul că această ediție a cuprins aproximativ aceleași recitaluri, cel puțin pe scena etno-jazz, o persoană de la CREART mi-a răspuns tot printr-o întrebare:
„Și care e problema ?”
No comment !

*În ciclul de concerte organizate pe terasa Promenada Mall din Capitală, marți 8 iulie de la ora 20.00 a cîntat grupul BaLaKo-(o variantă Mandinga-instrumental)-jazz și world music.
După cîteva zile, BaLaKo a cîntat la prestigiosul North Sea Jazz Festival de la Haga.
Apropo de terasa Promenada, aici va fi organizat un festival de jazz între 17 și 24 august cu cîte un recital în fiecare seară.
Cînd am aflat de la un organizator că, printre alții, vor cînta Mircea Tiberian, Mihai Iordache și, cică „încă un saxofonist...mai tînăr, mai mic și mai slab”...(Nu bănuiți cine e ?), m-am întrebat stupefiat: „Și aici ? Tot ei ?”

*Miercuri 16 iulie ora 19.00, în cadrul turneului DIVERSITATE CULTURALĂ ROMÂNO-CANADIANĂ, la Casa de cultură a Studenților din București, a avut loc un concert susținut de Corul LA MUSE DIVERSITE dirijat de Ioana German originară din România, mai precis din Brașov. De amintit că tatăl Ioanei, Mircea Gherman, a fost un apreciat animator al vieții jazz-istice din Brașov în secolul trecut. În deschiderea acestui concert au fost lansate cartea apărută la editura ArtPrint, Povești cu cântec din diaspora -100 de români și aventurile lor muzicale, autor Doru Ionescu și CD-ul realizat de Casa de producție Soft Records (în colaborare cu același D. Ionescu)-Discul emigranților. Remarcăm pe acest album și piese (cel puțin 6 din 18) ce intră în sfera noastră de preocupări, respectiv Oash Celtic County, cu Experimental Q, Pianochio as pilot to pianochio cu Gia Ionesco, Promenade, cu Radu Goldiș, Dunărea Delta Blues, cu Nuțu Olteanu, Alone, cu Joe Gaspar Band și Vasectomy Blues, cu Sherban Cira (Șerban Ciurea).

*Alte două festivaluri care coincid ca date aproape în întregime:
-JazzRock Festival Câmpina (Director Liviu Briciu)-31 iulie și 1, 2 august cu Duo Gabriela Costa-Alex Man, Alex Mușat Trio, Guilty Lemon-Sibiu, Sebastian Spanache Trio-Timișoara și Irina Sârbu cu Trio Puiu Pascu.
-RoLand Jazz Festival Sângeorz Băi, (Director Roland Szekely)- 1, 2, 3 august cu Zolt Bende- Ungaria, Free Breath-Ucraina, Bulgakov’s Cat-Austria, Fish  in  Oil-Serbia, Badhead-Serbia și formațiile românești BigToneZ, Moonlight Shadow și Fluidian.

*Iată ce informații primim de la Sorin Zlat, după succesul său recent de la Montreux Piano Contest 2014:

"La Montreux Piano Contest 2014 am câștigat Premiul special oferit de renumitul pianist Leszek Mozdzer (vicepreședintele juriului-Președintele juriului a fost Monty Alexander), care constă în sponsorizarea, producerea și lansarea unui album pe care îl vom înregistra în studioul lui personal din Polonia!
Domnul Leszek Mozdzer și-a exprimat dorința de a înregistra o piesă în duo alături de mine pe acest album ce va fi gata la finele lunii noiembrie! Albumul va conține piese în trio (cu Răzvan Cojanu-bass, Laurențiu Ștefan-tobe), piese solo și o piesă în duo (la 2 piane cu domnul Leszek Modzer). La Montreux a fost o competiție foarte strânsă, structurată pe două etape! Pentru prima oară în istoria acestui concurs juriul a decis ca toți cei 9 concurenți să treacă în etapa a-2-a, deoarece nivelul a fost foarte ridicat și n-au putut să elimine șase dintre ei, așa cum era de obicei regula acestui concurs! Vreau să vă mai anunț că zilele astea am primit vestea că voi participa în perioada 3-5 octombrie la concursul de pian solo Nottingham International Jazz Piano Competition 2014 din Anglia. În scrisoarea de invitație mi s-a spus că au fost înscriși 156 de pianiști din toată lumea iar eu mă număr printre cei 12 selectați.
Mai jos aveți linkul concursului!
http://www.nijpc.com/2014-semi-finalists/4542131319
Vă mulțumesc,

Sorin Zlat!"
Felicitări Sorin și așteptăm în continuare vești bune de la tine !

*În loc de P.S.-puțin umor:
În interviul dat de Marius Giura lui Marius Chivu (Dilema Veche 541 din 26 iunie-2 iulie), printre cei pe care Giura îi citează că „...în curînd vor lua și aceștia premii internaționale...”, se numără și saxofonistul Mihai Iordache...Mă întreb, de ce nu i-a citat Giura și pe Cătălin Milea, Lucian Ban și, cu puțină indulgență, și pe un alt coleg/prieten al acestora, Mircea Tiberian, cu toții din aceași categorie de peste 50 de ani...sau cel puțin așa par..iar Tiberian, peste 60 de ani...
Îl rog, pe această cale pe Marius Giura să mă anunțe și pe mine cînd și unde va lua vreunul dintre aceștia un premiu, (e vorba de concursuri internaționale, hai, chiar și naționale), deoarece promit să le ofer unul și eu...inclusiv lui Giura pentru apreciatul spirit de anticipație...

*Despre reacțiile la o scrisoare deschisă despre care s-a vorbit, puteți citi la adresa:
http://www.pravaliaculturala.ro/chibrituri-bengale_2014-6.html#3

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey