George Motoi

 
sus

George Motoi

 

 Nu mă văd în Inimă de țigancă. Ce-ar zice lumea de mine?

 

(Am stat de vorbă cu George Motoi, într-o cabină de la teatru, după spectacolul Noiembrie, susținut, alături de Olga Tudorache, pe scena Naționalului craiovean, într-un sfârșit de martie. Au trecut câțiva ani de atunci și, așa cum se întâmplă uneori, acest dialog nepublicat la vremea respectivă, l-am descoperit într-un sertar. Mi-am amintit atmosfera din timpul conversației noastre, întreruptă la un moment dat de neamurile după tată ale actorului, „rudele mele din Coșoveni”: un băiat însoțit de tatăl lui, un bărbat încă tânăr care adusese, într-o sacoșă, și câteva produse de la țară. Și mi-am amintit, mai ales, glasul lui George Motoi, timbrul său cald când li se adresa: „Te-ai întrecut cu măsura, nu ești cuminte deloc! Credeam că aduci un pachețel. Te sărut cu drag! Și tu? Te-ai făcut mare!”, dar și când, abia ieșit din povestea creată pentru scenă de Ana-Maria Bamberger, îmi răspundea).

 

Mai puteți?
Domnule, s-a simțit că nu mai pot? Știi cum e treaba asta cu îmbătrânirea? Vine când vrea Cel de Sus! Dar creația, spectacolul, contactul cu publicul, cu arta, te țin treaz tot timpul, îți dau o vigoare atât spirituală, cât și fizică. Dacă îți dispare patima asta, a creației, cu care am trăit atâția ani, îmbătrânești foarte rapid. Mie nu mi-a dispărut, ba a devenit chiar o obsesie, un mod de a exista. Nu pot trăi fără a face teatru! Nu știu care va fi finalul, să dea Dumnezeu să vină cât mai târziu, nici nu vreau să mă gândesc. Aproape că nu cred că eram altfel la 40 sau la 50 de ani.

Cum este să jucați alături de Olga Tudorache?
Cum să fie? O mare plăcere! Ne potrivim și ca fel de a fi, și ca optică asupra profesiunii, iar colaborarea noastră pe scenă este fericită. A fost o experiență interesantă piesuța asta, căci e o piesuță, nu avem pretenția că ar fi nu știu ce dramaturgie, că am venit cu un mare text. El trăiește însă prin noi și prin public, care dorește să vadă și astfel de lucruri, rupte parcă din viață, un fel de telenovelă frumoasă. Am avut mare succes cu ea și în America, și în Canada, și în Germania, am făcut peste 100 de spectacole și ne face plăcere să o jucăm, pentru că atunci când vezi că publicul se bucură de ceea ce îi oferi, e un stimulent. A fost un public deosebit de receptiv și la Craiova. Nici nu mă așteptam să fie altfel, pentru că aici e un teatru cu spectacole de anvergură, cu tradiție, cu mari regizori și cu o trupă foarte bună. Cine nu știe de faimoasele turnee pe care aceasta le-a făcut în lume? Dacă s-a vorbit despre Craiova ca despre capitala teatrală românească, a fost pe bună dreptate. Să vă dea Dumnezeu să păstrați acest nivel!

Cum vi se pare teatrul de astăzi, față de cel de acum 20-30 de ani?
Cred că este într-un ușor impas. După Revoluție, s-a întâmplat un fenomen care e de înțeles: nu avusesem, 50 de ani, libertatea de a crea - deși s-au făcut mari spectacole în perioada aia, iar teatrul românesc avea o misiune poate mai importantă decât ambasadele noastre în străinătate. Făceam foarte rar turnee, dar când ne duceam, era o glorie pentru România! Acum se pot face oricând, se circulă mult mai ușor, dar creatorii de teatru de după Revoluție, având libertate, au sărit puțin calul. Libertatea presupune și o foarte mare răspundere, în toate planurile: și al culturii, și social, și al educației, pentru că ești artist și te confrunți seară de seară cu 1.000 de oameni. Nu poți să ignori asta, nu poți să nu te gândești la mesaj. Cineva poate să spună că face parte dintr-un vocabular de lemn cuvântul ăsta „mesaj”, dar nu poți să nu ții cont de el. Mai ales că acești 50 de ani au lăsat o mare categorie de public destul de înapoiată, iar în ce privește tineretul, statisticile sunt îngrijorătoare. Avem mulți oameni neinstruiți, iar destui dintre tinerii foarte buni sunt debusolați. Ar fi bine să ne gândim la impactul spectacolelor pe care le aducem în fața unor generații debusolate și neinstruite. Există, din păcate, spectacole pline de trivialitate, cu un vocabular suburban, piese care nu au nimic în comun cu umanismul ăla frumos, care trebuie să ne urmărească, să ne ajute să depășim niște momente, să evoluăm, ca personalitate, pentru că de ce naiba venim la teatru?

Responsabilitatea ar fi a regizorului, a autorului, a directorului de teatru?
A tuturor! Dar mă refer mai ales la regizori, la valul tânăr, care refuză să continue o tradiție. Ei cred că teatrul românesc începe cu ei, dar tot ceea ce fac s-a mai făcut. Au ajuns la un fel de libertinaj, care e altceva decât libertatea. Și-au pierdut controlul - cu teribilisme, cu spectacole aduse de pe nu știu unde, care n-au absolut nimic de-a face cu publicul românesc. Avem spectacole pe care nu pot să le accept, dar și altele foarte bune, regizori pe care îi admir și îi ador, care fac un teatru serios și valabil în orice parte a lumii. Ce face domnul Purcărete, un mare creator de teatru, este de excepție. Și mai sunt regizori buni în România.

Pentru un actor tânăr cum credeți că este astăzi?
Greu. Concurența este mare. Avem un învățământ teatral supradimensionat și ei nu își pot găsi cu toții locul, după absolvire, oricâtă bunăvoință ar avea teatrele. Așa se pot pierde talente autentice. Sunt prea multe școli de teatru în România, în raport cu posibilitățile teatrelor de a face spectacole. Costurile sunt tot mai mari, numărul de premiere se împuținează, începe să se vadă sărăcia. Ori, nu mai putem să facem teatru sărac, cum făceam în epoca ailaltă. Nu e bun nici excesul de decor sau de scenografie din asta constructivistă - Doamne ferește! -, valoarea teatrului stă în sugestie, dar nu poți nici să faci teatru din cârpe, din resturi, din aceleași decoruri folosite la nu știu câte premiere.

Despre colegii dumneavoastră, unii chiar de generație, care joacă în serialele de televiziune - și despre filmele astea ce spuneți?
E libertate! Să se ducă fiecare unde vrea! Eu refuz să fac așa ceva. E greu să accept niște roluri precum acelea pe care le văd eu la televizor. Am o filmografie în spatele meu, după ce am jucat Lăpușneanu, Ștefăniță Vodă, Caligula sau rolul doctorului Emil Codrescu din Adela, nu mă văd în Inimă de țigancă. Ce-ar zice lumea de mine? Dacă n-aș avea bagajul ăsta în spate, poate că m-ar fi corupt, dar nu cred. Ceea ce vedem la televizor (de divertismentul românesc nu mai vorbesc, e o calamitate!) și în presă e de un prost gust colosal. Femeile astea pe mine mă îngrozesc! Mor, dacă nu se dezbracă, domnule! Au o plăcere nebună să-și arate nurii! Sunt pline ziarele de dame goale, de chiloței și sutiene. Nu că e vulgar, dar e aproape o nebunie! De ce vor ele să se dezbrace tot timpul, n-am înțeles! Le piere misterul, le piere orice...

Nu seamănă deloc cu Adela...
Teatrul are misiunea să nu altereze publicul, aici ar trebui să fie ardoarea noastră, grija noastră mare față de societate, față de cei care vin după noi. V-aș povesti despre asta până mâine dimineață, dar, din păcate, trebuie să plec la București...

Un gând de rămas bun?
Mă bucur că la Craiova se face teatru bun și îi salut cu ocazia asta pe toți colegii mei de aici. Întotdeauna citesc cu plăcere despre ei, le văd spectacolele, când vin în București. Le doresc sănătate și să o țină tot așa, să aibă succese mari! Ne bucurăm cu toții de succesele lor!

Interviu de Cornel Mihai Ungureanu

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey