Nicolae Coande

 
sus

Nicolae Coande

 

 

Jurnal de quartier – Viena 2014

  

4 decembrie 
Am ajuns la Viena pe 2 decembrie, marțea, la o rezidență numită quartier21, aproape neașteptat, deși erau doi ani de când voiam să ies din „curte” și nu reușeam. Mai bine spus, nu încercam serios. Daniel Bănulescu a fost cel care mi-a spus de locul ăsta, vorbeam la telefon și, foarte prietenos, mi-a dat un pont, dorea să se revanșeze, fusese de două ori la Craiova, invitat de mine – prima oară la „Scriitori la Tradem”, a doua oară, ca dramaturg, la TNC, unde i s-a jucat spectacolul lectură „Vrei să fii prietenul lui Dumnezeu?”. E singurul scriitor invitat de mine care a avut o atare reacție, o replică de prieten, nici nu voiam sa fiu răsplătit pentru asta, dar el a făcut-o. Asta arată o anume magnanimitate.Mi-a povestit că reușise să fie invitat astă toamnă pentru o lună, cred, la quartier21, o rezidență culturală care funcționează în cadrul MuseumsQuartier Wien, un centru cultural, văd acum, impresionant, cu muzee, săli de expoziții, săli de teatru pentru tineri și copii, săli de dans, centru de arhitectură și altele. Sunt vreo 60 de organizații culturale aici, iar quartier 21, înființată în 2002, a primit peste 500 de artiști din toată lumea – forță financiară și managerială considerabilă.

Îndemnat de Daniel, i-am scris Elisabethei Hajek, coordonatoarea rezidenței, și, spre surpriza mea, mi-a scris imediat, ba chiar mi-a telefonat: nu vrei să vii în decembrie, respectiv ianuarie 2015, aici? Am fost total surprins,  i-am spus că aș vrea să vin, doar să pot rezolva la serviciu și acasă. În cele din urmă am trecut peste impedimente (concediu fără salariu 10 zile în decembrie, de odihnă în ianuarie), iar acasă copilul rămas fără bonă, cu Lili urmând să se descurce luna asta, iar luna următoare să-și ia concediu de odihnă. Am preferat să nu vin de pe 1 decembrie, pe 30 noiembrie l-am sărbătorit pe Andrei de ziua sfântului, iar pe 2 decembrie, la 11,15 am decolat de la Otopeni spre Schwechat. De acolo, tren S7 până la Wien Mitte, apoi, spre Ottakring, metrou pînă la stația Wolsktheater, iar la doi pași MuseumsQuartier. Senzația că am fost ales fiindcă era oricum un loc liber de sărbătorile de iarnă... Ei, și?

muzeul quartierIeri am întâlnit-o pe Elisabeth Hajek, care a invitat rezidenții la un mic restaurant din incinta MQ, băieți și fete din SUA, Germania, Cehia, Olanda, Africa de Sud, Turcia. I-am salutat pe unii, nu cred că le-am reținut numele, dar îi pot identifica ușor de pe siteul quartier21. Sunt teoreticieni culturali, artiști plastici, iar eu sunt singurul scriitor din serie. Om vedea. O stagiară drăguță, Cristina, din Cehia, s-a ocupat de mine, am discutat cu ea despre ce se face aici, mi-a dat un card de acces la muzeele din MQ, ceea ce e fain de tot – e ceva de văzut pe aici, la „mumok” sau la „Leopold”. Azi am fost prin Piața Maria Tereza, vizavi de MQ, unde era amenajată o piață de Crăciun, iar apoi, la pas pe lângă Volksteahter (unde cap de afiș e spectacolul „Ultimele zile ale omenirii”, de Karl Kraus) am ajuns la clădirea Parlamentului austriac, prin spate, la un alt târg de Crăciun. Am băut o cană de glühwein, am mâncat o porție de gulaș, ingenios turnată într-o pâine rotundă, scobită și am filmat oamenii și chioșcurile care arătau fain. Probabil că seara, luminată, piața arată și mai bine, dar nu am mai ieșit azi. Aseară am flanat pe Mariahiferstrasse, cu luminile de Crăciun aprinse, strada comercială cu vitrine și cafe-baruri, cu fel de fel de lume care își face plimbarea sau a ieșit la cumpărături.

5 decembrie
M-am trezit destul de tarziu, pe la 11, am stat prea mult aseară, să caut un post online unde să pot vedea Craiova-Steaua în Cupa României (mai abilă, a bătut Steaua, cu 1-0), să pregătesc ceva de mâncare. Și așa a trecut vremea. Citesc înainte la „Ulysse”, cartea cumpărată de mine în 1984, se găsea greu. Cred că am luat-o prin 85, pentru că în 84 eram încă în armată – sau mi-a cumpărat-o cineva la apariție. E prima – și singura – traducere în limba română, Mircea Ivănescu, omul cu subtilitățile limbii și ale culturii.

muzeul mumokAzi, la trezire, s-a rupt patul, șuruburi care scapă, proaste, scurte, se desprind repede, am stat să remediez peste jumătate de oră, în vreme ce îmi făceam ceva de mâncare, mă uitam pe net. A apărut articolul în CVL, despre Viena, multe foto, aproape toate din cele trimise Magdei, mai puțin (se putea!?) cea care arată sediul MQW. Data viitoare, când mai trimit ceva, centrez fotografia asta. Apoi am fost la „mumok”, la expozitia Cosima von Bonin, artă postmodernă, colaje, instalații, nu lipsite de un anumit farmec, ca și de un mesaj contemporan. Expoziția, pe patru etaje, muzeul arată impecabil, cu lifturi silențioase (eu am mers pe scări), stare de confort și tihnă interioară. Evident, am intrat cu cardul de acces oferit de quartier21, am un pliant, să văd cât ar costa un bilet. E și o expoziție de artă modernă, la etajul P-1 al muzeului, dar am lăsat pentru altădată.

6 decembrie
Trezit oarecum devreme, sunau telefoanele de Sf. Nicolae. Nu am răspuns decât lui Paul și Cristinei, bucuroși într-adevăr că sunt la Viena. Multe apeluri îmi sunt necunoscute, nu am numele salvate în agendă. La fel și cu majoritatea sms-urilor. Lui Paul și Cristinei le-am trimis câteva foto și nr. de telefon al lui Cornel, e ziua lui azi, dar și a Cristinei! Mă pregătesc să scriu un articol pentru ziar (pe care îl voi încheia mîine), iar apoi să merg prin oraș. Încă nu știu dacă voi merge la „mumok”, pentru expoziția de artă contemporană. Să văd.

7 decembrie
Chiar faptul că ne transformăm, că devenim spre bătrânețe niște biete reptile solzoase îmbrăcate în blănuri de împrumut – e destul să indice gradul de insatisfacție al lumii noastre...

8 decembrie
Încep să uit, dacă nu notez în aceeași zi. Ieri am fost la expoziția „gegenwart der modernismus”, tot la „mumok” – și nu am regretat. Mult mai de înțeles pentru mine, deși nu am o cultură a privirii tablourilor și operelor de artă, dar să vezi în aceeași sală un Brâncuși sau Brauner sau Picasso sau Duchamp tot îți atrage atenția, oricât de „orb” ai fi. Am făcut câteva foto, îmi pare rău că nu am fotografiat și micile explicații ale organizatorilor, pentru a putea înțelege ulterior mai bine conceptul expoziției, dar poate că o să revin și o să reiau traseul.

11 decembrie
Cu excepția mea, toții oamenii din Viena se poartă normal. Gandul ăsta mi-a venit brusc, în dimineața asta, dupa ce mâncasem puțin și priveam pe fereastră spre Mariahilferstrasee: oamenii se plimbau, cu câini sau fără, în vreme ce eu trebuie să mă țin de program de scris, citit etc. Un scriitor nu e un om liber, cei care gândesc altfel se înșală. A apărut și soarele, e ora 11,50, aici, și se anunță 7 grade. Timpul e frumos dar eu nu sunt tocmai limpede. La mauvaise conscience...

Ieri mi-a scris Peter Waugh si, la câteva minute, m-a sunat Hanane. Se vorbiseră, evident, să iasă din muțenie. Cred că S. le-a povestit că nu eram de acord cu festivalul slam la Craiova, unde Peter Waugh a fost invitat, și nu le-a picat prea bine. Oricum, nu pot înțelege ce a fost acolo, ce a declanșat cearta mea cu tipii ăia. Plus, nu i-am văzut nici când Peter și Hanane au fost la Craiova, la Festivalul „Eminescu”, deși m-au căutat la teatru. Cred că nu mai înțelegeau nimic, așa că nu mă miră că mi-au răspuns atît de târziu. Au vrut să fie politicoși și să-i arate „românului” ce înseamnă educație. Poate voi lămuri asta cumva cu ei.

13 decembrie
Azi noapte am visat că trebuie să fac 3.000 de cărămizi. Pentru o casă sau un zid, nu-mi mai aduc aminte. Eram pe strada unde am stat cândva, Ipotești, recunoscând oamenii și locurile, dar înstrăinat și am intrat în curtea casei socrului meu. I-am anunțat că am nevoie de pământ, am luat niște haine vechi și am plecat să căutăm pământ de cărămizi. Am traversat locuri joase, un fel de carieră unde alții lucrau deja. Era prea mult ce trebuia să fac, mi se părea că la începutul visului nu aveam nevoie de atîtea cărămizi, de unde numărul ăsta mare? Fusesem cu frate-meu, dar acum păream singur. La ieșirea din curte, îmi amintesc, că am avut un scurt shimb de replici cu Ileana, fosta mea soție. Luasem o șapcă și o haină vechi din bucătăria dărăpănată și am spus că sunt murdare. Ea a spus ceva de genul „ce contează asta”, care m-a nemulțumit. Mi se părea că nu acordă suficientă atenție problemei mele, deci mie.

Cred că l-am visat și pe G. Chifu, dar la trezire am uitat cum. Erau mai mulți scriitori, asta e sigur. Se petrecea ceva, nu știu ce.

ulysseIeri am fost tot spre Stephansdom, am intrat însă la o altă biserică din centru, romano-catolică, unde am stat cîteva minute. Mai mică, mai caldă decât domul. Am flanat pe străzi, revin și azi, să văd dacă pot găsi pe undeva Porzellangasse, strada pe unde a stat Eminescu și pe unde am fost în fugă anul trecut. Aș vrea să ajung în zona Universității și a templului lui Tezeu, atunci nu am intrat. Refac mental traiectul grăbit al deambulărilor de atunci, e felul meu de a mă reîntoarce afectiv pe unde am trecut cândva, fie și pentru câteva clipe. Un fel de semn că recunosc și sunt recunoscut. De cine, de lucruri!? Tot ieri am trimis cartea de versuri Magdalenei Ghiu, la CR, cu toate cele cerute (cv, o prezentare a cărții, referințe critice, foto, sugestie de copertă). Mi-a răspuns și mi-a spus că în aprilie va ieși, iar în mai, parcă, va fi lansată la Bookfest. Formalități și deplasări care mă obosesc în avans. Seara, lectură din Joyce (Ullyse), iar azi vrea să citesc o cărticică a lui Wittgenstein (ceva despre estetică, psihologie și credința religioasă), note reținute de studenții săi care-și notau ce le spunea. Un Socrate care nu căuta oamenii.

Trebuie să reiau, măcar câteva zile, cartea despre Dumnezeu (poate îi schimb titlul, e prea...) și s-o perii, să mai tai, să mai adaug, dacă am cuvintele la mine. În primăvară cei de la ALL ar putea-o tipări, dacă se țin de cuvânt. Aș putea avea două cărți în 2015. Unii ar spune, grafoman. Dar sunt lucruri scrie în ani de zile, aș putea sărbători (emfatic spus) 20 de ani de la debut cu două cărți apărute.

*

Cel mai mult mă afectează lipsa iubirii, chiar lipsa de calitate a acesteia, dacă e. Dar eu dăruiesc? Știu c-ai să râzi, oricare ai citi aici (dar mai ales eu), însă tot mergând pe străzile de aici mă cred copilul înfiat al Vienei. Lumea toată e binevoitoare și touși nimeni nu mă cunoaște; sunt mirat însă că oamenii nu mă opresc să mă întrebe ce fac, să stăm de vorbă și să le spun ce cred eu despe locul în care trăiesc acum. Naivitate mai mare ca asta se poate?

M-am plimbat cu gândul să ajung pe la Schönbrunn, chiar am dat de Schönbrunstrasse, dar m-au lăsat picioarele și a trebuit să mă mulțumesc cu târgul de verde, Naschmarkt, și cu cel de antichități, o piață a lor cu de toate, inclusiv cu chinezisme vândute de „bruneți”. Brunet eram si eu, firește, dar mă prefăceam că sunt rătăcit. Am cumpărat un kil de mere de la o fată frumoasă și o sticlă de vin de casă, de 250 ml, care se bea acolo, deși puteam s-o beau acasă. Rezonabil, dar cred că am avut stomacul deranjat pe urmă. Asta nu m-a împiedicat la întoarcere (am venit cu U-bahnul, nu mai puteam de picioare) să nu trec prin Karlsplatz, la o cană cu vin fiert. Parcă mai puțin bun decât data trecută, nu mai avea gustul și aroma plăcute. Toate trec, primul gust e de neuitat.

30 decembrie
Azi, cu excepția unei ieșiri pentru cumpărături, am stat în casă. Am început să scriu despre poezia Marianei Marin, dar cred că voi termina acasă, trebuie să recitesc „Atelierele”. Aici dispun de antologia bilingvă „Zestrea de aur”, cu prefața lui Komartin și de „Mutilarea artistului la tinerețe”. Am găsit la Peter Waugh, surprinzător, cartea lui Manasia, „Motocicleta de lemn”, acum citesc pentru prima oară o carte a acestui poet. Bun, poate ușor teribilist, un pic patetic în anumite poeme, dar bun.  Apoi, să mă ocup de Daniel Bănulescu. Nu ar strica să am vreo 3 eseuri pentru revistele din țară pentru lunile ce vin, acasă nu voi mai avea atâta timp pentru citit și scris.

Poate ar trebui să merg iarăși la Augustinerkirche, să ascult Krönungsmesse a lui Mozart, mâine la 17, iar mai devreme să merg la Musikverein, unde va fi concertul Filaromonicii din Viena, pe 1 ianuarie, să fac câteva foto. Poate ar trebui să merg chiar atunci, să văd lumea selectă care intră acolo. Gânduri de snob ieftin.  

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey