Hotelier la Paris-din subsol în paradis [1] Anaconda nu îmbătrânește
Luminița Cuzuioc

 
sus

Dan Ciupureanu

 

Anaconda nu îmbătrânește

 

ciupureanud1Într-o zi o englezoaică intră în hotel să-și ia camera în primire, o cameră pentru o persoană. O închiriase pentru 5 zile (în general turiștii nu stau mai mult de 2-3 zile). Avea între 50 și 60 de ani, avea un aer foarte călduros. Nu a pus foarte multe întrebări, știa bine Parisul. Genul de bunicuță semicultă, cu aer degajat, luând în considerare cele 6 etaje ale hotelului care nu are lift. Scări abrupte, în cercuri ce nu se mai termină. La ultimul etaj îți pui întrebarea dacă nu cumva te afli în ceruri, dacă vei mai coborî vreodată, dacă ești chiar tu cel ce le-a urcat. Avea oarecum noroc, era cazată la etajul 3. Ajunge în camera ei, coboară, lasă cheia și pleacă să viziteze locuri istorice, muzee deja știute.

A doua zi după-masă încă era în cameră. Un tânăr francez apare la recepție și întreabă de doamna respectivă, după care o sună și urcă. Am crezut că este o cunoștință de familie și nu m-am gândit la nimic. Îmi fumam țigara liniștit, în bucătărie, cu un coleg, când am început să auzim gemete de extaz de la etaje; ne gândeam că este un cuplu tânăr, ca de fiecare dată. După câteva secunde l-am întrebat „Nu cumva doar băbuța mai este în hotel?”. Am rămas blocați și am râs puțin, în semn de apreciere pentru acea doamnă libertină. Râdeam și mă gândeam că este cam tânără prada ei.

ciupureanud2A doua zi iar la serviciu. Totul normal. Băbuța coboară să dea  un telefon de la recepție, cel din camera ei nefuncționând.

- Alo! Eu sunt, dragul meu. Ieri nu te-am putut suna, am fost la familia aceea drăguță… Ce? Da, le-am dat cadoul, ne-am și plimbat pe malul Senei, am fost pe la Sacré-Cœur și se făcuse târziu… Da, da…Nu, nu e chiar așa, să știi că nu e chiar așa cum mă așteptam, vremea este foarte urâtă și plouă…Nu, nu este ca în poze, nu prea am dormit bine și camera este foarte mică. Te mai sun mâine, am să mă duc la Versailles. Da ursulețul meu, te iubesc mult! Am să te sun.

 

Când văd cupluri de bătrânei, câteodată îmi zic în gând: „și voi vă duceți pe rând la Techirghiol?”

 

Comentarii cititori
sus

Luminița Cuzuioc

 

Impresii de la țară…

 

cuzuioc1Cică, cum e acolo? Păi, acolo e frumos, pentru că venind de la oraș, de la bloc, de la aer condiționat și ventilatoare, nu are cum să fie altfel. Nu te mai saturi de aerul de acolo, iarba-i verde și deasă; îi simți frăgezimea și-ți dă sănătate mergând desculț prin ea și prin roua de dimineață. Luna era plină și parcă intrase toată în ogradă la mama. Iar stelele se opriseră prin copaci. Nu găsești un bec care să lumineze pe vreun stâlp, dar de la lumina lunii, în plină noapte, se vede firul de iarbă și para din copac. Și când ieși noaptea afară, să faci vreun piș, căci parcă nu te înduri să-l faci în wc-ul din casă (fosta mea cameră din fosta mea copilărie), cauți un loc mai dosit, ca luna să nu-ți lumineze fundul. Că doar nu ești nebun să intri în buda din capătul grădinii, chiar dacă aleea care duce spre ea e îmbibată de mireasma „reginei nopții„… Măiculiță, ce miros are! Iar dacă dormeai în noua virandă (sluțită de acest „nou“ și de termopane), îți mai excita simțurile și combinația cu mirosul de mentă de sub geam. Dar de ce să dormi când puteai să stai la taifas cu greierii până se rupea de ziuă. Iar când se rupea mai bine, pe la 7 dimineața, să ieși desculț prin roua curată și delicată, apoi să te întinzi pe patul de sub vișin și să observi cum dintr-o parte a „gospodăriei“, de printre crengile unui nuc, răsare soarele iar în partea opusă, printre crengile altui nuc, luna nu se îndură să plece... Și să adormi mângâiat de razele abia călduțe ale soarelui. 

De bună seamă, colț de rai…
cuzuioc2Pe care bunica avea grijă să-l „pună la punct“... Într-o dimineață, poenița cu mentă dispăruse de sub geam. Unde e? „I-am dat foc“. De ce? „Da și-mi trebu n'ie!“ Iar într-o seară, mirosul reginei nopții l-a înlocuit un fum gros și puturos. Dăduse foc la niște ciocleje, iar focul o luase în drumul lui. Și după ce arsese o bucată de grădină, se îndrepta spre gardul vechi, din nuiele uscate, după care erau aruncați niște copăcei tăiați tot de bunica și deja bine uscați și ei... Ea stătea sprijinită pe greblă și privea liniștită și „stăpână pe situație“ cum iarba verde, înaltă și deasă, din acel colț de grădină, ardea de mama focului iar în locul ei rămânea o suprafață neagră, plină de scrum. A deranjat-o găleata cu apă aruncată în calea focului.... De, noi suntem de la oraș și habar nu avem și de aceea ne speriem... Că toți fac așa.... Și chiar făceau... Ardea satul în fiecare seară.... Gospodarii dădeau foc la gunoiul adunat peste zi și peste gardurile lor... Dar cică să stăm liniștiți că are chira socoteală... Și copacii, care de la an la an rămân tot mai puțini, tot cu cap cică au fost tăiați.... Că ce-i trebuie atâția?! Unde-i zarzărul de lângă trotuar? „Era bătrân“. Dar cireșul care era tânăr? „Dap' șini să mănânce cireșe?“. Și cei doi vișini din grădină? „Se uscau“. Dar cel de lângă găini, dar prunul de lângă treucă, dar... „Da’ și vă doari pi voi undi-s?“ După ce a tăiat toți frasinii care sprijineau gardurile noastre (mă rog, ale ei), a pus ochii pe vreo 5 frasini de sub gardul vecinei. Cică-s mulți și toată lumea zice că stau ca la nebuni… Și e zadarnic să-i explici că dacă nu erau acei frasini, tot praful din drum (când trece vreo căruță sau din când în când și câte-o mașină) ajungea la ea în casă, dar acum se oprește în frasini. Și că dacă nu-i tăia pe-ai ei, nu cădeau gardurile în drum.... Că frasinii vecinei stau acolo de mai mult de 200 de ani și că tot atât au stat și-ai noștri și puteau să mai stea vreo sută, dacă chira ei nu avea socoteala greșită...
Eh... e frumos la țară dacă vezi doar frumosul și dacă stai suficient de puțin....

cuzuioc3Cățelul.... acesta zburda întreaga zi, liber de lesă și ham; mânca pere de prin iarbă și părea interesat și de gustul vreunui găinaț lăsat de găini, pe care le fugărea când bunica nu reușea să le închidă la timp. Din această cauză, și din altele știute doar de bunica, o mai primea de la ea, pe ascuns, ferindu-se de ochii mei și ai lui Andrușa. Iar Bruno nu știa cum să interpreteze îmbrânceala bunicii și nici ligheanul cu zoi aruncat peste el, ambele țintite corect dar cică din greșeală....
Acum am revenit acasă, la bloc... Cățelul a suportat cu greu drumul și se pare că el tânjește cel mai mult după libertatea pe care a avut-o.

În rest, toate bune, luni la birou, mama măsii…

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey