Marius Dobrin

 
sus

Marius Dobrin

 

Privitor la Eforie Nord

 

eforie1Printre cele câteva teme uzuale de discuție între români este și aceea a vacanței la mare. După 1989, fiind vorba de țări diferite ale aceleiași mări sau chiar de mări diferite. Discuții pasionale, opinii bine cimentate, pe de-o parte pe baza experienței personale a fiecăruia, dar și pe legende urbane recente ori sub influența mass-media.

Întâmplarea a făcut sa ajung la mare de două ori în acest an. La Marea Neagră. De 1 Mai, traversând Bulgaria, indicatorul rutier care anunță câteva sute de metri până la graniță devenise caduc atâta vreme cât luminile din Vama Veche, ba chiar și sunetul muzicii, erau semnele unei treziri dintr-un somn fără vise.

În miez de vară am privit atent, ca să culeg argumente pentru exhibarea opiniei proprii în viitoarele polemici, la cei care eram în Eforie Nord. Mulți sau puțini? Dacă mă raportez la anii '80, când hotelurile erau pline, când localnicii se înghesuiau să primească în gazdă, când camping-ul era întins cât vezi cu ochii și încă mai rămâneau turiști pe marginea drumului, aș zice că mai puțini. Pe de alta parte, chiar dacă dintre hoteluri s-au mai pierdut ori au căpătat multe stele, s-a construit enorm, puzderie de pensiuni și chiar hoteluri au răsărit unde au găsit loc, apropiindu-se de Agigea și de Eforie Sud. În anii '80, plaja era acoperită efectiv de cearșafuri, aproape că nu mai rămânea vreun petec liber de nisip. Acum, pe un spațiu scăzut datorită eroziunii, au aparut șezlonguri și parcelarea e riguros aerisită. Doar că străzile sunt pline de oameni, la orice oră. De oameni și, desigur, de mașini. Privindu-le pe acestea din urmă, observi un standard ridicat. Privind la oameni, observi că Eforie Nord este, într-o anume măsură, o stațiune pentru oameni mai modești în resurse. Într-un fel, aici este o reproducere la eforie2scară a întregii țări. Pentru că și uriașul hotel Europa este plin, dar și magazinele alimentare sunt aglomerate, semn că nu sunt puțini nici turiștii care se descurcă pe cont propriu. Dacă tot am invocat anii '80, să mai adaug și altă schimbare. Acum au mai rămas ca restaurante, înțelesul clasic, doar câteva, cele de pe lângă hotelurile care și-au conservat renumele (Astoria,Union). A mai rămasAcapulco, unic prin terasa deasupra valurilor mării. Ori mai tânărul (de vreo zece ani) El Stefanino, pe faleză. În rest, și cele mai vechi și cele mai noi au trecut la linii cu autoservire. S-a schimbat, de-a lungul timpului, raportarea la restaurant. Perla Mării, cu o arhitectură modernă în 1970, presupunea să petreci o seară pentru a asculta muzica unei formații, a dansa. O friptură și un vin erau ingredientele. Discoteca Potcoava de Aur a dispărut. Era din seria spațiilor pentru tineri, cu muzica de gen a momentului. De altfel, vara, pe litoral, se racordau topurile, se deschidea o fereastră spre Occident. Libertatea a schimbat multe. Ce firesc e acum să poți sta pe plajă ori să înoți și pe timpul nopții! Acum lampioane străbat cerul dintr-o parte în alta.

Ușor, ușor, și întreținerea plajei s-a mai schimbat. E mai curat.

eforie3Dacă vânzătorii de porumb fiert, de kurtoss colacs, de coliere de scoici ori de bilete la spectacole continuă să tranziteze plaja în lung și-n lat, au dispărut, în schimb fotografii. „Colorata, mâine-i gata!” strigau cu nu foarte mulți ani în urmă. Acum își face fiecare propriile fotografii, cu tot felul de aparate. Mi-a plăcut să văd cum pozează oamenii, ce atitudini iau, ce imagine vor să ia cu ei de la mare. Au dispărut ziarele dar am vazut oameni care citeau cărți. Acum doar nostalgicii mai ascultă Radio Vacanța, iar câte o portiune de plajă e acoperită de un DJ care întreține atmosfera inserând și câte un anunț clasic, despre câte un copil rătăcit de ai săi.

Toponimia se îmbogățește, acum spui că faci plaja „la Copos”, adică acolo unde Ana Hotels are, pe lângă o zonă de sezlonguri, și un spațiu pentru ambarcațiuni, cu pânze ori cu motor. De altfel și în larg am văzut vapoare, mai multe ca niciodată. Mai mari, mai mici, grăbite.

Pe străzi am văzut elefanți, într-o clipă imaginând un colț de Indie. Doar mașinăria cu 10 pedale și tot atâtea robinete pentru bere mi s-a părut a nu avea succes, așa cum am auzit că ar avea printre germanii care nu doar că pedalează și beau, dar mai și cântă. Într-o curte cu multă verdeață am descoperit o ceainărie și o galerie de artă. Într-o alta, câteva sculpturi, ca și suratele lor împrăștiate prin câte-o intersecție, discrete.

eforie4Și dincolo de toate astea, am tot privit la oameni. Ce-i atrage la mare? Pe plajă, în apă, fel de fel de trupuri. Chipuri și chipuri. La soare, la umbră, dar mai ales în apă. Câți înoată, câți doar stau așa, în picioare, cu apa până la brâu. Câți caută valurile, săltând sincron cu ele, chiuind, cu toții copii. Este o ingenuitate în toți, chiar dacă au riduri adânci, trupuri îngreunate de vârstă, avansând spre buza mării, ca o dorință.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey