Dan Jammers
Cornel Mihai Ungureanu

 
sus


Dan Jammers

Facebook


Sunt câteva categorii distincte de contacte în lista de amici. Dacă ar trebui să tai în carne vie și să le împart - evident cu prețul câtorva brutalități -, s-ar diviza în: amici din copilărie (cei cunoscuți până pe la 24-25 de ani, cam atât a durat la mine), colegi de muncă și cunoștințe punctuale. Ar mai fi și categoria regăsiri - atât de îndepărtate încât două cuvinte improbabile - clin și mânecă - și-ar găsi locul în descrierea relației. Punctual și foarte mutant între categorii, ceva familie. Categoriile nu se intersectează, nu se aseamănă și persoanele dintr-un grup n-au nimic de-a face cu cele din alt grup. Ba, știu câteva cazuri în care dacă aș combina machiavelic și aș încuia doi-trei într-o cameră sau într-o cârciumă, la discuții, s-ar termina cu ochi vineți. Asta dacă s-ar înțelege unul pe altul, pentru că am uitat să spui că în cele trei grupuri sunt și vreo trei limbi diferite - și dacă m-ai pierdut deja, nu, nu vorbesc de un balaur - deși cam începe să semene. Amorsat-am suficient ca să avansez prima enigmă.


Prima enigmă e când sunt singur în camera de hotel din Ouagadougou și vreau să urc o poză amuzantă au ba cu un băștinaș sau cu ce-am mâncat la prânz. Pentru stoicul intelectual care are să-mi construiască biografia, sunt dator cu o intervenție (dacă mă întrebați de ce trebuie neapărat să postez ceva). După exuberanța ideii de a partaja inocent (oui, c'est ça) o fotografie, încep să'mi pun întrebări. Oare nenea de la birou, care îmi desenează voiajele, nu o să creadă că mă distrez prea mult și că-mi face o favoare că mă trimite în Ouagadougou? Oare prietenii de la țară nu o să'și spună în barbă că am postat numai ca să arăt ce mai umblu eu prin lume iar ei nu? (happy accident, chiar e ceva adevăr la mijloc) Oare poza e destul de bună în așa fel încât prietenii de la oraș să nu-și spună simpatetic în barbă că ian uite unde a ajuns Dan, dacă în loc să stea trei ore la laboratorul de chimie cu doamna Arsene juca fotbal cât îi ziulica de lungă? În ce limbă postez? Să fac o selectie, să stau liniștit, să nu mă snobească fr'un nene? Dacă îi zic în franceză,  o să arăt ca Răducioiu venit din Italia? Dacă zic în română o să zica franțujii că nu-s integrat? Dacă zic în engleză m-am dat dracului, vorbesc limbi chiar cum vrea mușchiul meu? Și mai sunt și alte gânduri, însă dacă nu postez înseamnă că nu-mi trasez jurnalul. Pen'că asta deveni într-un fel; deja dacă vreau să știu ce am făcut la un moment dat în ultimii ani mă uit în postările vechi și știu. Până una, alta, e îndeletnicirea care mai astupă din lungile seri la hotel, din unele țări de tot rahatul pe unde îmi preumblu prezența fizică.

Și încă îmi dau seama că stă în firea mea să nu-mi prea pese mult de ceea ce cred ceilalți, pentru că dacă aș fi vanitos, filtrul postărilor ar trebui să fie mortal. În același timp, tipi din listă, despre care știu că ar avea mult mai multe de zis, tac mâlc. Sau tipi din listă, care nu prea au multe de spus, nu mai termină de spus. Sau tipi din listă spun cu convingere sperând să fie pe aceeași lungime de undă, ceea ce admir. Sau schimbă poza de profil ca și cum ar fi staruri de cinema cu un gros grup de fani. Dar cine's eu să judec?!

Iaca bârfa, shouoful, biții, dispozițiile, digitalurile, cum se încurcă în ceea ce îi să devină ceva ce nu mai fuse: rețeaua de cunoștinte actuale, resuscitate, pierdute și regăsite, nebănuite, amestecate, trase de păr, împerecheate au ba, ba unele chiar carnal-cunoscute-personal. După excitarea de moment veni-va resemnarea? Hmm. Până la urmă ai închis contul și e ca Alice în țara minunilor, i-ai făcut pe toți mici. Și-apoi ai mai mult timp de citit o carte în camera de hotel. Hmm, sună tentant.

Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu

Iarnă norvegiană


În trenul care străbate Defileul Jiului căldura nu se poate da mai încet. Transpir, deși am rămas în tricou. Privesc munții mai mult sau mai puțin înzăpeziți.


Seară la Cluj. Pregătiri de sărbători. Blocurile sunt la fel cu acelea din Craiova. Casele nu.

Dimineața, în microbuzul spre Budapesta suntem singurii pasageri. Europa FM - Elvis, „And I miss you like the desert miss de rain”, chestii din astea. Zi însorită și înghețată - minus șase grade afară -, colindători în costume populare la Huedin, popas la Valea Drăganului, serpentine și zăpadă în Bihor, pescari pe Criș, la Oradea (chiar și în ziua de Crăciun), stoluri de porumbei pe acoperișul blocurilor, apoi doar autostradă și plicticoasa câmpie maghiară.

O acvilă pe acoperișul aeroportului din capitala Ungariei. Un angajat al OTP Bank picotește pe scaun, dincolo de geam. Corina studiază parfumurile în duty-free, câțiva români joacă table. La sportul ăsta nu dai cu zarurile și apoi muți, nu e atât de simplu, comentariile însoțesc fiecare mișcare: „Cinci-trei. Cinciul îi cinci. Și trei”, „Una, două și alte două”, „Dubla face diferența”. Celui care dă zar bun i se reproșează norocul porcesc pe care, din fericire, nu știe să-l valorifice, adversarul joacă prea bine. „E a doua oară când dai șase-șase și tot n-ai avantaj!”, „O linie ai luat, și pe-aia din greșeală”, „De zece ori ai dat cinci-cinci până acum”. Nevestele stau de vorbă despre destinația exotică unde vor petrece Revelionul: Brazilia.
Năvălesc soldați cu puști mitraliere; pleacă o cursă spre Israel.

De la fereastra avionului ce coboară spre Gardemoen, Norvegia îmi pare un nesfârșit Predeal. Munți acoperiți de brazi cât vezi cu ochii, ici-colo lacuri, unele înghețate, altele nu. Este ceață jos, ca de obicei în zonă, amplasarea aeroportului fiind, din acest motiv, controversată, aveam să aflu în mașina prietenilor care ne conduc în oraș. Dar interese sunt peste tot. Și politicieni. „La fel de stupizi, dar mai puțin corupți decât în România“, zice unul dintre nordicii care ne-au vizitat de mai multe ori țara, aducând ambulanțe reciclate, ca donație pentru spitale. Ne întreabă dacă s-au schimbat lucrurile, dă detalii despre birocrație, drumuri proaste, căruțe nesemnalizate, vameși care cer bani și alte întâmplări românești. Altul susține că am fost prea politicoși cu ocupanții (germani sau ruși) în Al Doilea Război Mondial: „Luați-ne! Faceți ce vreți cu noi!“ și că ultima dată când s-a oprit circulația trenurilor în Oslo a fost atunci când doi români au furat niște cabluri de cupru, provocând pagube de milioane de euro.

Ingeborg nu e acasă, schiază, la munte, nu știa că venim acum. Ne trimite însă cheia, prin mecanicul locomotivei. Mergem la gară, să o luăm. Câțiva indivizi dubioși își fac veacul lângă Turnul Trafikanten. Ne întoarcem pe străzile înghețate (sunt minus 15 grade Celsius), cu pietricele aruncate pe trotuare și pe carosabil. Corina vorbește cu vreun câine.
În sfârșit, căldură. Urc pe scara de lemn spre patul în care voi dormi.

***

Fără îndoială, există capitale europene mai spectaculoase decât Oslo (Oșlo, cum zic norvegienii în melodiosul lor grai). Ilsa din Casablanca era de aici. Ilsa Lund. Soțul ei o pupa doar pe obraz, numai Bogart își permitea mai mult.

OsloZilele curg și înțeleg de ce nevoile de rigoare și ordine ale Corinei sunt acoperite aici. Ne plimbăm pe Karl Johans gate, de la Palatul Regal - unde vara, pe spațiile verzi, gagici în bikini fac plajă și citesc - până dincolo de Parlament. „Dacă vreți să fiți citiți de gagici în bikini la Palatul Regelui, trebuie să vă apucați de scris”. Intrăm la Casa artiștilor și Literaturhuset, bem cafea în Aker Brygge, lenevim curioși în Centrul Nobel pentru Pace, admirăm statuile lui Gustav din Parcul Vigeland, mă impresionează însă mai mult mausoleul fratelui său, Emanuel. Și ecoul acela fantastic!

Opera House, Oslo Domkirke, Frogner Parken. Au arhitecți și designeri buni, clădirile lor arată stil, sobrietate, forță. Programul magazinelor e scris astfel încât să se vadă și de pe trotuarul celălalt, un bar este deschis dacă în fața lui arde o candelă sau o lumânare, deasupra unei uși două schelete fac dragoste.

Cartiere bogate, suburbii în care 90% din oameni votează cu extrema dreaptă - „Vreți benzină mai ieftină, bere gratis și să nu mai avem imigranți?“; „Da, vrem toate astea!“. Unora nu le convine ca odrasla lor să fie singurul norvegian într-o clasă de musulmani, altora nu le plac refugiații somalezi, prostituatele nigeriene și mafia care le aduce.
Trecem prin redacții ale ziarelor care ne par neasemănătoare cu ale noastre: Klassekampen, (Lupta de clasă) și Gateavisa, ziarul anarhiștilor. Ascult povești despre vremurile când norvegienii, de sărăcie, emigrau pe capete în America, dar și despre efectele planului Marshall și descoperirea în anii ’70 a petrolului din Marea Nordului. „Duc o viață bună aici“, spun, la unison, neinteresați de aderarea la Uniunea Europeană, mulțumiți de raportul salarii/prețuri (ambele printre cele mai ridicate din Europa. Pentru norvegieni să plece în vacanță este mai ieftin decât să rămână acasă).

OsloSeri în vizite, în clubul Blå sau în fața televizorului. Ingrid Betancourt, pe BBC World News, un comentariu despre atacul Israelului asupra palestinienilor din Gaza. Rune a făcut o expoziție cu fotografii despre suferința palestenienilor și-au zis: „Ești antisemit!”. „Dacă îi atragi atenția soției ori fiului tău asupra a ceva ce nu îți place, nu înseamnă că ești împotriva soției tale sau a copilului tău. Dacă spui ceva despre Israel, ești antisemit. Unii sunt supărați și chiar dacă nu se văd contondențele, ele există, ca și sentimentele antiamericane”, zice un localnic.
Corina gătește supă. Mai devreme a pregătit spaghete.

***

Autobuzul străbate în viteză șoselele bune, printre munți împăduriți, intră în tuneluri kilometrice construite nu de deținuți politici, ci de niște oameni bine plătiți, mi se spune, și încetinește puțin doar în localitățile întinse. Lacuri înghețate, sere luminate și ziua, cai care pasc, unul are și păturică pe spate și om în spinare. Un oraș mai mare: Drammen. Soarele blând al amiezii, o apariție prețioasă, mângâie zonele plate, cu spice de păioase, și chipurile celor 10 pasageri răsfirați pe 50 de locuri. Patru dintre ei citesc. Cărți. Nu văd decât coperta din mâinile unei puștoaice blonde: „The Book Thief”, de Markus Zusak. Temperatura e optimă, reglajele merg.

Căpitanul ne așteaptă în Seljord, așezare din Telemark, o regiune unde tradițiile sunt mai puternice decât în alte părți ale țării. Muzică și costume populare, dialect dificil, oameni care locuiesc în case vechi de 200 de ani, povești despre primul norvegian care a sărit cu schiurile de la trambulină, prin 1800, dar și despre danezii sau olandezii ce își cumpără case de vacanță ori își deschid localuri aici.
Drumuri cu Toyota pe serpentine, unele înghețate, altele nu. Aer puternic, curat, Liertoppen, un fel de Metro, vizite în redacțiile ziarelor regionale, dau din mirare în mirare: folosesc aceleași semne la corectură ca și noi, au acces la toate scrisorile primite de primar pe adresa de serviciu.

Telemark„Cele mai bune articole nu le poți scrie, sunt despre prieteni”, spune zâmbind, la o cafea, un coleg jurnalist care speră să scape de patronatul britanic și publicația la care lucrează să fie preluată de o companie mai mică, dar norvegiană. Privesc pe fereastră copiii ieșiți la joacă. Unii au patine pe umeri, alții crose de hochei. O bătrână se plimbă pe bicicletă, alta merge sprijinindu-se în bețe de schiuri.
Ieșim. Ne răsare în cale o vacă și îndrăznesc să o iau de coarne. Nu pot s-o clintesc, căci e statuie, dar încercarea le place, îmi fac poze. Pe drumul spre casă, unde Valborg ne așteaptă cu masa, Căpitanul îmi găsește o poreclă, mai ușor de pronunțat pentru ei decât numele meu: Cornel Mihai Orighinalu.


(Va urma)

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey