Eliza Macadan
Alina Naiu

 
sus

Eliza Macadan

 

###

se duc la vale zilele
până la sfârșitul anului
până la pământ
nimic nu le oprește
se duc în jos
pentru toți la fel
unii mai îndrăzneți spun
că nu sunt egale
că pot fi pline sau goale
mai lungi sau mai scurte
după cum lumina și întunericul
și le împart între ele
eu spun sunt la fel pentru toți
împărați sau supuși
astronomi sau poeți
trec și cad pe pământ
în pământ odată cu zilele
se duc la vale

 

###

am mințit de dragul celorlalți
am plîns de mila lor
am iubit minciuna pentru că mă ducea invariabil la adevăr
pe drumul cel mai scurt

n-am urît nimic și de aceea n-am știut cînd iubesc
am trecut pe-acolo
odată cu timpul
uitați-vă la pielea mea scadentă la cuvinte
și veți auzi

 

###

străzile mi-au uitat pașii
demisolurile stau baricadate
cu drugi de fier
rugina la vedere
îmi descurajează imaginația
acolo jos zace
sub mucegaiuri groase
o eră pe nume gutttenberg
din ea au fost salvate
cîteva povești greu muritoare
cîteva teorii bune de actualizat
la nevoie cu un minim efort
nu va mai fi foc
și nici fum
nu se va mai vorbi despre vreo alexandrie
cu durere mereu reînnoită
se vor face glume condescendente
pe seama noastră
vor modifica tot
alfabet scriere centrul gîndirii
simțurile vor face legea
în paralumea care e deja aici
arde ceva chiar acum
dinspre om înspre zeu
dar nu e sacrificiu
e revoltă

 

###

lumânări ard
vinul curge la mese
alcooluri alcovuri
adăpostesc patimi neostoite
ale originilor
spre care urcăm
târând după noi
țărâna
ne-nghite o gură căscată
jumătate spre pământ
jumătate spre cer
lumânările ard sâmbăta
de la un capăt al ei
la celălalt

 

###

stăm în urna zilei
cu nervii întinși mai mai să pleznească
ideile și ele
ne apasă pe ochi
și buzele-s crăpate din pământ
cresc fire de lumină și se fac verzi
pământul și el albastru
văzut printr-un ochi concurent al divinității
ceilalți au coborât urnele
sub capace sigure
forjate în întuneric noptatic
au eliberat locuri pentru șarje noi
punem lumânări aprinse
să semnalizăm câți au ieșit din joc
previzionăm câți intră
noi suntem următorii
cu puțin noroc
putem da statisticile peste cap
peste lumea asta
în ea stăm
în urna fixă a timpului

 

###

pescărușii țipă răgușiți
peste colțul acesta de faleză
gâtuiți de noaptea care se ridică
până la ei
scările își împrăștie betonul
de o parte și de alta a gropii
unde cad surpate
se aud ca o muzică
ieșind în surdină din bord
eu cad la fundul vieții
încet acum
ca un zaț greu
ca o boabă săltăreață pe paviment cândva
împiedic catastrofele tot mai eficient
cu rugăciunile mele
pun la presat tristeți suferințe reale
provenite din dureri imaginare 

 

Comentarii cititori
sus

Alina Naiu

 

 

Convenție între mine și mine

dorința de a mângâia obrazul propriilor mele halucinații -
aici este nebunia nesfârșită.

chiar și vulturii au puțină milă
la vederea trupurilor muribunde ale prăzii.

mamă și tată,
toate astea nu înseamnă nimic!

am învins atât de mult,
încât am început să privesc lumea
cu aceeași dragoste cu care victima sărută lama cuțitului.

ce repede curg cuvintele.
- e durerea mea, aceea care nu se simte -

ce-o să se aleagă de mine
după ce noaptea aceasta se va sfârși?
când, iată,
aș putea cu adevărat
să pierd răsăritul soarelui,
să ratez lovitura pe care-o primește retina
la fiecare zbatere a pleoapei.

mă așez în fața geamului
și îmi aprind o țigară.
e și asta o convenție între mine și mine,
un teatru.
mă judec singură cât se poate de bine.

 

Să te privești în ochi

să te privești în ochi
când asfaltul tremură fragil ca un întuneric de sticlă

să te privești în ochi
prin lama cuțitului ascuțindu-se în tine

câinii își plimbă bătrânii în lesă
și lesa strânge din dinți
scrâșnesc maxilarele fricii
care tot ar vrea să te uite,
să te ierte, să te regrete

dar nu,
nu murim.
nicicând nu a fost vorba de moarte.

avem ochii triști
vorbim despre fericire
ca despre o picătură de plumb lăsată pe genunchi
de fantoma naufragiatului într-o amintire

ne așteptăm rândul cuminți
și ne înconjoară un zid de tăcere
în oasele noastre de aer și lut
se vorbește de o foarte mare iertare

 

Materie de studiu
am mai multe boli psihice.
multe dintre ele nici n-au fost descoperite încă.
atunci când mă gândesc la ce-o să las posterității
mă bucur că voi constitui într-o zi
materie de studiu pentru seminariile de psihiatrie.

acum trei ani i-am spus unui bărbat că îl iubesc atât de mult încât
dacă i-ar ceda inima când ar face dragoste cu altă femeie
mi-aș scoate-o pe-a mea din piept fără niciun regret.
peste un an, când el chiar a murit, i-au găsit-o printre roțile unei mașini,
mi-am dat seama că, de fapt, n-avem nevoie niciunul de inimi.

poate că ar trebui să interzică cineva cuvântul dragoste
din vocabularul oricărei femei.

oamenii mor și același lucru se întâmplă și cu poemele lor.
singurele morți superficiale sunt ale insomniilor cele mai negre
când vorbesc atât de mult gândindu-mă că va tăcea
vocea cuvântului nescris de alții în nopțile lor de veghe.
de aceea, strig mai tare decât poți tu să auzi.

altfel,
singurele păcate de neiertat
sunt păcatele pe care nu le pot ierta eu.

aștept de milenii ca Fiul Dumnezeului meu și-al Dumnezeului tău
să mă binecuvânteze cu sperma Lui.

 

Iertările de sine
sunt un lup singuratic
și urlă lumina în mine
haotic
de câteva ierni
fac poteci prin zăpadă
mă împiedic și cad
ca pe un drum al iertărilor de sine
de câteva ierni
stau în genunchi în fața zăpezii
dacă n-ar fi nins atâta
aș fi visat foarte multă ninsoare
și o mare tăcere

 

Somnul cel mare și tăcut 

ți-am vorbit într-o limbă fără limbă.
n-ai înțeles nimic.

îmi iau poemele în brațe noaptea,
le leagăn și parcă mă leagăn pe mine,
copilul care încă nu s-a născut.

ce rămâne
când cresc odată cu amintirile
și corpul meu e un jgheab?

morților și viilor,
beți din apa mea neagră
faceți-mă albă și mică de tot!

fiare îmblânzite la sânul meu
mușcă flămânde.

eu sunt așa cum trebuie să fiu.
nu sunt.

aștept să dorm odată somnul cel mare și tăcut        

 

Obsesivă cruditate
cuvintele mele nu mai sunt decât niște întinderi de uscat
și marea insulă –
o iluzie
a lacrimilor ce cad ca laptele de pe mustățile pisicilor.

oriunde aș privi
văd:
nu trăiește nimeni
dincolo de nemărginita iluzie,
dincolo de fantasticele aparențe.

cu toții au murit
îmbrăcându-și hainele de magicieni

plătesc în argint cele spuse de mine
la fiecare întâlnire neprevăzută
când ne așezăm la masă
și alții se ating cu mâinile noastre,
beau vin
și dorm în noi cu o foarte mare greutate.

de parcă am fi niște cepe
și iuțeala cu care ne dezbrăcăm de haine
se întâmplă prea devreme.

miezul nostru se usucă
necopt, tremurând de neștiință
și obsesivă cruditate.

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey