Györfi-Deák György
Victor Martin

 
sus

Györfi-Deák György

Un cititor deconspirat


De vreo lună, în urma unei declarații prezidențiale, mass-media urmărește cu sufletul la gură cazul „ofițerului acoperit” tupilat printre cei 14 candidați dornici să devină conducătorul celei de-a Treia Republici (republica pur și simplu republică). Pe fondul vânzolelilor provocate de identificarea „mascatului”, un realizator de emisiuni TV, acum proaspăt însurățel, și-a deconspirat calitatea de agent de influență în solda armatei române, lucru oricum știut de toată lumea, de vreme ce decretul de înaintare a lui în grad apăruse în Monitorul Oficial. Cum discuțiile legate de acest caz au fost purtate în intervalul orar când nimeni nu doarme, isteria conspiraționistă a cuprins și categorii considerate cultivate și sobre, precum publicul educat.

Iată un astfel de ecou neobișnuit.

salaj1Am participat la cele mai multe dintre edițiile manifestării „Sălăjeni la ei acasă”, organizate de Biblioteca Județeană Sălaj, cu începere din 2005, în prima joi din luna octombrie, la inițiativa doamnei directoare Florica Pop. La acest nivel, de centru județean, orice instituție de profil are un serviciu bibliografic, a cărui sarcină este urmărirea activității editoriale din regiune, consemnarea aparițiilor și actualizarea bazei de date care reflectă efervescența creatoare a locuitorilor din regiune. În Zalău, bibliotecarele Lucia Bălaș și Bódis Ottilia, ajutate de colegii din teritoriu, au trimis un chestionar tuturor celor care au scos o carte sau un CD, au realizat clădiri, sculpturi sau picturi amplasate în spații publice. Unii n-au răspuns și totuși au fost fost uimiți să descopere că bibliografele știu o mulțime de amănunte despre activitatea lor - informații culese cu răbdare din presă, cataloage de editură, prefețe și postfețe, note de subsol, curriculum-uri postate pe internet etc.

La ediția a X-a, jubiliară, din 2 octombrie 2014, doamna Florica Pop s-a amuzat pe seama uimirii celor care au împlinit 50, 60, 65, 70, 75, 80 de ani sau chiar mai mult. Ei au fost identificați, sunați la numerele din cartea de telefon și chemați să participe la aniversarea colectivă a tuturor celor care vor lăsa ceva în urma lor. Inițiativa sălăjeană este bine venită, în contextul în care un poet foarte cunoscut, participant la „Revoluția Română în direct” („Mircea, fă-te că lucrezi!”) mărturisea la ședința de lectură publică din 11 iunie 2011 de la Zalău, că, deși cu un an înainte împlinise o vârstă rotundă, nimeni din București nu l-a băgat în seamă. Ehehei, dacă Dinescu s-ar fi născut la Surduc sau Halmășd, atunci sigur n-ar fi avut motive să se întristeze.

salaj2Există patru categorii profesionale care lucrează cu informația: serviciile secrete,  calculatoriștii, ziariștii și bibliotecarii. Am văzut în comedia License to Wed (cu regretatul Robin Williams) cum un preot planta un microfon în camera de hotel a tinerilor dornici să se căsătorească și îi urmărea în stil CIA. Ei bine, să nu vă așteptați ca serviciile bibliografice să procedeze la fel, cultura nu dispune de prea mulți bani, iar gadgeturile miniaturizate costă. În schimb, ori ce câte ori numele unui creator va apare în spațiul public, respectivul va fi consemnat și, după adunarea mai multor date, va deveni un articol într-o lucrare de referință precum Dicționarul biobibliografic Sălaj - Oameni și opere (Cluj, Editura Dacia XXI,2011)[de găsit aici]

Bineînțeles, cine nu dorește să atragă atenția asupra sa poate să folosească un pseudonim, dar vă asigur că nu va scăpa de vigilența următoarei generații de bibliotecari. Când a publicat primele sale traduceri maghiare din poezia lui Eminescu la Șimleu Silvaniei în 1889, preotul sălăjean Laurențiu Bran le-a semnat Szamosújvári, pentru că era seminarist la Gherla. Douăzeci de ani mai târziu, misteriosul traducător a fost identificat cu precizie, deoarece și-a republicat lucrările în volumul Román költőkből (Din poeții români), în colaborare cu Révay Károly (Baia Mare, 1909).
Sunt familiarizat cu toate acestea, deoarece eu însumi sunt un bibliotecar. Cel din Jibou. Un bibliotecar dornic acum să mărturisească, să se deconspire, să spună lumii că, în ciuda titulaturii pretențioase de „lucrător în cultură” și a studiilor de specialitate, nu este de fapt decât un simplu cititor.
Da, recunosc că și la serviciu, și acasă, citesc ori de câte ori timpul și vremurile îmi permit „dulcea zăbavă a cărților”.
Cui nu mă crede pe cuvânt îi prezint permisul de intrare la biblioteca județeană. Mărturisesc public că nu este singura instituție de profil pe care o frecventez. Iar atunci când egulamentele de funcționare nu-mi permit să mă înscriu la alte biblioteci, recurg la tot felul de trocuri și aranjamente cu foștii cititori, deveniți studenți în centrele universitare din vecinătate, ca să mă ajute să găsesc cărțile ce n-au intrat la noi în județ.
salaj3Pentru că asta am fost, sunt și nu cred să mă schimb tocmai acum, la 50 de ani: un cititor. Cum am găsit lucruri interesante în maghiară,  limba mea maternă, le-am tradus, le-am corelat, le-am adăugat un pic de sare și piper ca să le servesc în formă de curiozități publicului român. Așa am devenit scriitor. Apoi, am ieșit din cabinetul de documentare și am căutat pe teren extraordinarul de lângă noi. A techergheli înseamnă a hoinări, a umbla teleleu fără voia celor de acasă, a pierde timp pentru a descoperi ceea ce părinții ocupați cu treburile zilnice ignoră și nu prețuiesc. Datorită ignoranței, riscăm să pierdem elemente definitorii, valori spirituale, lucruri imposibil de înlocuit, precum melodia pe care se cânta balada Meșterului Manole ori locația zonei bântuite de duhul codrenesc a Babei Cele Moarte dintre Var și Borza. Am adunat, am consemnat și am transmis spre păstrare poveștile oamenilor. Acum m-am apucat de o carte dedicată episoadelor anecdotice din trecutul oamenilor de seamă sălăjeni. Dacă mă ajută Dumnezeu, în câțiva ani voi rotunji o trilogie menită să prezinte lumii Țara Silvaniei: regiunea dintre râurile Crișul Repede, Almaș, Someș și câmpia ungurească.
Asta numai și numai ca să vă preschimb și pe Dumneavoastră.
În ce?
Cum adică în ce?
Evident: în niște cititori. Și nu orice fel de cititori, ci în cei mai bine informați cititori.
Pentru că asta e menirea bibliotecarilor, cu toții cititori sub acoperire. Fie că deservesc direct publicul la sala de împrumut, secția de periodice sau sala de lectură, fie că lucrează nevăzuți la achiziții, catalogare sau bibliografie, ei sunt chemați să conserve producția scrisă sau audio-video dintr-un spatiu comunitar și, prin strădanii continue, să ușureze accesul tuturor la informație.

Comentarii cititori
sus

Victor Martin

 

Rebranduirea de jazz

 

Ca mulți alții, stai și te întrebi ce rost mai are să scrii cărți în România de azi?! Așa cum tinerii se îndreaptă spre medicină pentru că nu mai au nici un avantaj să devină economiști, avocați sau ingineri, prin compararea unui rău cu un rău și mai mare, tot așa unii dintre ei se îndreaptă, dinspre citirea cărților, spre scrierea lor. Venit la oraș cu tăgârța pe umăr, ca Adrian Păunescu, cel chemat de muze la o cafea sau la cină se înfige în vreo redacție, la vreun inefabil marketing sau promotion, unde nu știe nimeni ce faci de fapt; nimeni nu vrea să îmbrățișeze meseria fraților lui Marin Preda, ci chiar pe aceea a marelui prozator. Unii mai frecventează câte o facultate, alții, mai practici, pozează în chelneri sau frizeri dedicați. Până la ciocnirea cu muzele aleg varianta economică a participării la vreun cenaclu, societate, asociație sau adunare literară duminicală.

Cu timpul, se plombează pe lângă vreo revistă, editură, librărie virtuală, ceva, corectori, specialiști în marketing, promotion, sau chiar redactori. Trăim o perioadă de tranziție asemănătoare celei a anilor '50 ai secolului trecut, perioadă de asimilare a tineretului plecat de la țară.

Scriitorii mai în vârstă frecventează cenaclurile, asociațiile, târgurile sau lansările de carte pentru a avea cu cine să stea la o tacla cu iz pseudointelectual sau să bea un pahar pe banii altora. Sunt cei care erau foarte puțin bagați în seamă de cei solid așezați pe felia de șunci comuniste. Trăind clipe de glorie iluzorie, aceștia au avut impresia că a venit libertatea la putere după 1989; libertatea de a scrie, chiar și libertatea de a spune lucruri grave; mai puțin libertatea moralei, luată mai mult ca o obligație.

Constrângerile economice au înlocuit constrângerile morale. Mulți și-au înființat edituri, site-uri, librării reale sau on line, reviste sponsorizate sau nu, O.N.G.-uri etc.

În 2012 s-a dat un semnal că nu vor mai fi nici libertăți morale, așa că nu-și mai bate nimeni capul cu libertățile economice. Sau își bate?! Cine stie?           

Indiferent dacă sunt tineri sau bătrâni, scriitorii îi dau înainte cu scrisul. Indiferent dacă sunt sponsorizați de Uniune, Ministerul Culturii, vreo fabrică de ascuțit pile sau nu sunt, nu prea mai au ce face cu laptele muncii lor și îl varsă, ostentativ, din câmpul muncii, în câmpul culturii. Editurile și tipografiile mici și mijlocii se susțin foarte greu din punct de vedere economic. Ele îi pun autorului cartea în brațe, să se descurce cu vânzarea. Și să vrea să dea dările pentru vânzarea tirajului, nu pot.

În condițiile „proprietății intelectuale” actuale, nu prea ai vreo șansă să vinzi ceva. Și nici vreun interes; din cauza asta. Cureaua de transmisie dintre producător și beneficiar n-a mai fost schimbată; e putredă de dări.

Îți faci publicitate, mai ales pe Internet, unde nu costă nimic, faci lansări de carte, pe la târguri sau rebranduiri la cașcaval, cu țuici și sărățele, te bați pe burtă cu recenzorii sau criticii cu  pretenții, te lauzi cu prietenii pe facebook și cam atât.

Indiferent dacă ai scos cartea în regie proprie sau ai fost sponsorizat, trebuie să te descurci. Dacă nu te descurci, nu te descurci; cui ce-i pasă? Nimeni nu vrea să îngrașe Fisc-ul pentru tine.

Oricât ți-ar plăcea să fii citit prin funduri de țară, acolo nu ajungi. Și e cu dus-întors. Rămâi ilustru necunoscut. Nu te știe nimeni.

Fiind necunoscut, ești ignorat de critica adevărată și prăpastia se lărgește și mai mult. Nici tradus nu ești. Dacă nu ești tradus, nu ești vândut în străinătate, unde se vinde orice.

Editurile mari ajung în funduri de țară, prin hipermerket-uri sau biblioteci. Cinci mii de exemplare sunt spulberate în o mie de târguri, indiferent dacă ești arhicunoscut sau celebru anonim, indiferent dacă avem de-a face cu romanul secolului sau vreo lucrare despre paranormal. Din cauza asta și au editurile mari o paletă așa de largă de colecții, să se autosusțină prin metoda compensației, ca la C.A.P., unde, când se vinde brânza, nu se vând legumele, când se vând  legumele, nu se vând cerealele, când se vând cerealele, nu se vând fructele etc.

Editurile mici și mijlocii, care n-au prins momentul prielnic postdecembrist, devin din ce în ce mai greu edituri mari. Cele ajunse în top par a nu mai da niciodată faliment. Atâta timp cât critica literară ține ștacheta foarte jos, le dă mâna să publice orice prostie. Menținerea calității cărților la cota de avarie le e favorabilă.

Cei care nu vor să se facă „scriitori de casă” rămân cu cartea în brațe, să se descurce singuri cu fiscalitatea exagerată și arbitrară a ultimilor zece ani.

Editurile mari nu se deosebesc între ele decât prin criteriile absconse de editare și tipărire. Acestea rămân necunoscute doar pentru scriitorul cel rău, care se încăpățânează să-și depășească limitele, să treacă dincolo de meterezele mediocrității și să strice jucăriile editorilor „de treabă”.

În lumea de apoi a spațiului Schengen, autorul rămâne cu mai puțini bani la exemplar de carte vândut decât cel din societatea noastră multilateral dezvoltată, dar acolo cartea se vinde; din cauza civilizației și culturii nesimțite promovate. În țările civilizate, cartea e vândută de editură, pe contract ferm cu toate lanțurile de librării și biblioteci. Autorul discută numai cu editurile. Nu există edituri mari și mici; toate sunt tratate la fel. Toate au traducători, graficieni, corectori, specialiști în marketing sau PR angajați.

PR-iștii și marketing-iștii editurilor mari din țara noastră sunt studenți la relații cu cine știe ce public, economiști cu două-trei facultăți, fete de patroni, profesori fără de catedră, toți pripășiți la oraș. Specialiștii în marketing nu au habar de piața cărților. Ei se ocupă cu orice altceva: organizări de standuri pe la târguri, organizări de sesiuni de lectură din autori români sau străini,  transporturi sau intoxicări cu spam-uri. Specialiștii în PR nu au nici o treabă cu promovarea unor scriitori noi sau de valoare, ocupându-se mai mult de rebranduiri sau lansări de carți și reviste.

Nu poți să nu râzi cu lacrimi la lansarea unei reviste rebranduite, publicație care mergea înainte de 1989, când nu prea aveai ce citi, unde cântă o tânără la vioară și un grup de jazz.  Deși par a nu da niciodată faliment, după un timp, editurile mari devin caduce, ca orice C.A.P. 

Nu literatura română e subțire, ci abordarea, subțire, superficială, a problemei. Cele câteva edituri mai răsărite de la noi aleargă singure și ies pe locul doi. Nu au prea mare concurență, iar lipsa concurenței generează faliment, indiferent dacă material sau moral. Lipsa unei concurențe reale creează feed-back. Tocmai din cauza acestei lipse, literatura e subțire sau prost reprezentată.

Cititorii se vor sătura de re-re-re-reeditări sau de romanele „scriitorilor de casă”, extrem de măguliți când nu merge copyright-ul și sunt băgați și ei în seamă. Publicarea lor e un pic de reclamă și atât.      

O clipă, toată lumea a avut impresia că vine un taifun de libertate, dar n-a fost decât un fâs. Ca reacție firească la rebranduirea practicată de editurile de pe val, scriitorii de valoare se vor rebrandui și ei, încercând să vândă vopsele, componente electronice sau salamuri de cal.

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey