Haugh Béla

 
sus

Haugh Béla


Isprăvile lui Háry János (1914)
XII.
Cum i-am dat drumul marelui Napoleon

 

(Povestea precedentă, în numărul 55

Asediul cetății din Cehia a complicat lucrurile. Țarul rus s-a supărat pe regele nostru, l-a acuzat că n-a făcut nimic ca să împiedice cucerirea fortăreței. De ce ne-ar fi oprit cât timp însuși Măria Sa l-a îmboldit dintru început pe căpitanul nostru s-o ia în stăpânire?

Va să zică, afacerea a stârnit mult praf. Penițele a sută de secretari au scârțâit de zor trimițând mesaje de amenințare, lucru care l-a enervat în asemenea hal pe împăratul moscovit încât a dat fuga la Viena și acolo a început să-l ocărească pe Măria Sa. Și-au spus verde în față toate cele câte se pot aminti despre sorgintea fiecăruia și se zvonește că au ajuns chiar să se ia la trântă. Bineînțeles că regele nostru a fost cel care a dat cu muscalul de pământ, dar n-am de unde să știu cu siguranță, pentru că n-am fost acolo.

Vă spun doar ce-am auzit.

În schimb, afirm cu tărie că puțin a lipsit să ne războim cu muscalii. Noroc că a venit Napoleon, așa a trebuit să ne împăcăm ca să ne unim forțele împotriva francezilor.

Ne-am adunat cu toții lângă Lipsca [1]. Ce să zic? Pe cer, strălucesc multe stele, pe câmp, cresc nenumărate fire de iarbă, iar marea cuprinde o puzderie de stropi - dar toate acestea pier ca număr în fața puhoiului de ostași care se adunaseră în Germania.

Până să înceapă bătălia, căpitanul meu a ordonat să mergem cinci oameni ca să cercetăm pozițiile inamice. Am pornit în miez de noapte. Cu toții eram niște veterani viteji, cătane de nădejde, genul care nu se sperie de propria umbră. Dar nici de a altora. Cu toate acestea ne-ar fi putut fi un pic de frică, pentru că în întuneric mișunau bezmetic o droaie de fantome și ne izbeam la fiecare pas de ele. Chiar am dorit să prindem una ca s-o arătăm lumii, dar ne-a scăpat printre degete și n-am mai urmărit-o pentru că aveam treabă de făcut.

Cum ne strecuram tiptil-tiptil înainte, numai ce am prins un zvon cu urechea peticită. Cineva șușotea într-un zăvoi. Am descălecat, m-am furișat cu grijă, ca o pisică și, Doamne Dumnezeule! ce mi-a fost dat să văd? Marele Napoleon stătea la taclale cu țarul rus și se înțelegeau ca muscalul să-i lase în pace pe franțuji, pentru că în continuare ne purta pică din cauza cetății cehești.

Apoi s-au despărțit - am auzit tropotitul bidiviului rusesc. Ei, acum e acum, iată un prilej de a mă remarca! Mi-am scos sabia, m-am repezit către Napoleon și i-am strigat:

- Te-am prins, fi-ți-ar îngerul!

L-am surprins pe francez, dar și el a dat să-și căute sabia, moment în care s-au arătat camarazii mei și a înțeles că n-are scăpare.

- Te-am prins, am repetat sever.

- Se pare că da, a răspuns cu tristețe împăratul.

- Atunci lasă sabia! i-am poruncit. Și-ți întinde mâinile, să ți le leg.

- Așteaptă oleacă, bunul meu viteaz, s-a milogit marele Napoleon. Văd că am ajuns în puterea ta și nu vreau să mă opun. Aș dori doar să te atenționez că te joci cu propria căpățână. Dacă soldații mei vor afla că am căzut prizonier, îți vor sfâșia țara și regele în bucăți, ba chiar și pe tine.

- Fi-ți-ar îngerul! am răcnit. Aș vrea să-l văd pe francezul care ar îndrăzni să se atingă de mine! Viteazul Háry János nu se teme de nimeni în afară de bunul Dumnezeu!

- Isuse Marie! a suspinat acum împăratul. Tu ești celebrul viteaz Háry János? Ți-a mers vestea până departe. De asemenea soldați aș avea nevoie.

- Ai vrea tu! i-am replicat insolent.

Marele Napoleon se întunecă și mai tare, probabil că se gândea că și-a găsit nașul. Totuși a încercat încă o dată să mă determine să-l las liber. A promis că-mi va dărui comori. A zis că-mi va da atât pământ cât nu încape la noi în țară și că mă va face prinț - ori, dacă doresc, chiar rege, pentru că lui îi stă în putere să-l alunge de pe tron pe oricare rege.

Ce-i drept, mai că m-am lăsat amăgit de strălucitoarea perspectivă. Am stat oleacă pe gânduri și i-am mărturisit că mi-aș dori să devin un conte de dragul fetei nobilului Ypsilon, dar un comite maghiar. Altundeva nu-mi trebuie nicio coroană. Nici-o vorbă despre ea!

Atunci m-a lăudat. A amintit iarăși că armata sa ar avea nevoie de asemenea soldați. Dacă a observat că n-am reacționat la măguliri, și-a schimbat tactica și a afirmat că pe el nu l-ar costa nimic și chiar ar avea posibilitatea să-mi confere titlul de conte maghiar.

- Hai că m-ai făcut curios, i-am aruncat într-o doară, pentru că afirmația mi se părea a fi din cale-afară de gogonată. Ci Excelența Sa mi-a explicat degrabă că acesta-i adevărul, doar s-a însurat cu fata regelui nostru, deci îi va scrie un răvaș socrului său și-l va ruga să mă înnobileze.

De data aceasta, aproape că i-am dat drumul și am bătut palma, dar brusc mi-a sărit în minte faptul că nu se cuvine ca omul să-și sacrifice patria de dragul propriului interes. Nicio mamă unguroaică n-a născut încă un asemenea proclet și nu văd de ce-aș fi constituit prima excepție în lungul șir al glorioșilor și distinșilor mei strămoși. Am clătinat din cap cu dezaprobare și i-am spus:

- Nu pot s-o eliberez pe Maiestatea Voastră cât timp n-am încuviințarea căpitanului meu.

- Îți spun cu adevărat, răspunse el, că niciodată n-am întâlnit un om atât de cinstit.

- Noi toți ungurii suntem așa, am afirmat bătându-mă cu pumnul în piept.

- Dar tocmai pentru că dumneata, bunul și viteazul meu Háry János, ești un om atât de onest, a continuat împăratul, trebuie să admiți că nu-i deloc corect ca zece inși să se năpustească asupra unui singur om. Se cuvine ca viteazul Háry János, cel care prinde ghiulele cu mâna, să facă una ca asta?

- Nu se cuvine, așa să-mi ajute Dumnezeu, am admis clătinând din cap.

- Și totuși mă iei prizonier?

- Maiestatea Voastră poate să plece în voia Domnului, am zis și i-am dat drumul împăratului.

Așa că și-a luat rămas bun. Mi-a strâns mâna și a continuat să-mi mulțumească și când s-a văzut urcat în șa. Apoi a pornit în galop.

M-am grăbit și eu să-l văd pe căpitanul meu și să-i povestesc aventura. Nu m-a dojenit, dimpotrivă, m-a lăudat că l-am slobozit pe Napoleon. În ceea ce privește intențiile țarului rus, a raportat cele constatate în cadrul consiliului de război, iar generalii au hotărât să-l împuște pe craiul muscalilor dacă va ezita să-i atace pe francezi.

I-a și atacat, când i-a venit rândul.

 

Traducere de Franciscus Georgius

Note:
1. Vechea denumire a orașului Leipzig din Germania, care a dat numele străzii Lipscani din București. [Sus]

 

Ediția de bază:

Haugh Béla, Vitéz Háry János hõstettei, Budapest, Franklin-Társulat, 1914
Cartea premiată cu mențiune la concursul Szehér de către Societatea literară Kisfaludy
http://mek.oszk.hu/11300/11375/11375.htm

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey