Gala FestCo - 2013
Congresul National de Poezie - Botoșani, 2013
Laureați "Porni Luceafărul..." - 2013
Sculptorul Bogdan Rața în proiectul curatorial internațional „Personal Structures”, Bienala de Artă de la Veneția, a 55-a ediție
Lansare de carte: Săptămânalul Demnitatea – Libertatea pe cont propriu
Salonul Național de Fotografie-Document, a VI-a ediție
SoNoRo Conac
Asalt Banda Desenată
Montreal, Festivalul de Jazz

 
sus

Cornel Mihai Ungureanu

 

Gala FestCo, 2013

 

festcoMi-au făcut o surpriză membrii juriului Concursului de Comedie Românească, ediția a VIII-a. Dramaturgul Adrian Lustig și regizorii Gabriela Dumitru și Vlad Cristache au premiat piesele Visul Domnului Mio, de Georgiana Capuerde (locul I), Infractorii, de Ana-Maria Bamberger (locul al doilea), și mi-au dat și mie locul III pentru Ultimul dans al libelulei.

Așa că am participat pe 23 iunie la Gala celei de-a XI-a ediții a Festivalului Comediei Românești - festCO, de la Teatrul de Comedie din București. Prilej pentru mine să mă plimb pe străduțele din Centrul Vechi, proclamat „Oraș al Comediei Românești“, plăcute, cu aerul lor de lene-turistic-pragheză, dar parcă mai înghesuite și mirosind a “fake”, deși are atuuri de autenticitate mult mai solide decât orașele din Quebec,de exemplu, care încearcă să lase impresii de Europă vetustă. Agreabilă a fost și Gala, în bună parte și datorită celor doi prezentatori, Dragoș Huluba și Jeremy Stockwell, amuzanți, cu o spontaneitate bine regizată, fără morga altor vipuri din domeniu.

sanda manuAm să mai spun doar că a fost onorant să primesc micul meu premiu în compania unor nume grele ale teatrului românesc, chiar dacă nu toți purtătorii acestor nume au fost prezenți la festivitate. Astfel, Silviu Purcărete a primit premiul pentru cel mai bun spectacol și cea mai bună regie pentru reprezentația Conu Leonida față cu reacțiunea, pusă în scenă la Teatrul Național București. Virgil Ogășanu, premiul pentru cel mai bun actor, pentru rolul Zaharia Trahanache din spectacolul Scrisoarea, după Caragiale, montat de Horațiu Mălăele la Teatrul Național București. Cea mai bună actriță a fost desemnată Tania Popa, pentru rolul din spectacolul Fata din curcubeu, text și regie Lia Bugnar, Teatrul Național București. Premiile pentru scenografie au fost împărțite de Helmuth Stürmer (cel mai bun decor) pentru spectacolul Două loturi, de I. L. Caragiale, regia Alexandru Dabija, Teatrul Național București, și de Corina Grămoșteanu (cele mai bune costume) pentru spectacolul D’ale noastre, regia și coregrafia Gigi Căciuleanu, Teatrul Național București. Au mai fost premiați Ion Parhon, cel mai bun selecționer, și actorul Alexandru Bogdan - premiul pentru rebengiuccomedie, singurul care a reușit să spargă monopolul Teatrului Național, care a aluat potul la această ediție a festivalui inițiat și organizat de George Mihăiță, primarul “Orașului comediei românești”. Emoționante au fost momentele în care pe scenă au urcat Sanda Manu, care a primit, împreună cu Valeriu Moisescu, premiul de excelență, și Victor Rebengiuc, care a fost distins, împreună cu Mariana Mihuț, cu marele premiu al juriului. Juriu alcătuit, e bine și necesar să spunem, din reputații oameni de teatru Sanda Manu, Lia Manțoc și Marina Constantinescu.

 

Comentarii cititori
sus

Cornel Mihai Ungureanu

 

 

Congresul Național de Poezie - Botoșani, 2013

 

Gellu Dorian si Ion MuresanFundația Culturală „Hyperion - caiete botoșănene” (Botoșani) și Centrul Cultural „Bucovina” (Suceava) au organizat în zilele de 14-16 iunie, în Botoșani, Ipotești și Suceava, cea de-a V-a ediție a Congresului Național de Poezie. Au participat peste 80 de poeți, critici literari, editori și redactori de reviste de cultură și au avut loc întâlniri cu publicul iubitor de poezie la Joldești, Vorona, Botoșani, Ipotești și Suceava. 


Discuțiile din cadrul congresului au avut loc la Memorialul Ipotești - Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” și au fost deschise de către poetul Gellu Dorian, președintele Fundației „Hyperion - caiete botoșănene” și redactor-șef al revistei Hyperion. Acesta a anunțat inițiativa Congresului Național de Poezie de a organiza în 2015 o întâlnire sub genericul O sută de poeți ai lumii la Eminescu acasă, eveniment de amploare menit să promoveze poezia românească în afara țării și să găsească o cale de contact direct cu poezia lumii. S-a pus problema implicării instituțiilor de cultură abilitate să sprijine această inițiativă a Congresului Național de Poezie și s-a redactat o scrisoare deschisă adresată respectivelor instituții - Președinție, Parlament, Guvern, implicit și Institutului Cultural Român - în care se solicitau și modalități de sprijinire concretă. Acest lucru s-a întâmplat în urma unui dialog animat și a exprimării unor puncte de vedere extrem de variate, gravitând însă în jurul aceluiași pol magnetic: ce e de făcut pentru ca poeții români și, mai ales, creația lor să circule mai mult, să fie cunoscută în străinătate? Toate discuțiile au fost înregistrate și vor fi publicate în revista Hyperion, ne-a asigurat Gellu Dorian, am să reiau însă și în Prăvălie câteva dintre opiniile exprimate.

Parvescu,Stoiciu,Dorian,Abaluta„Ne promovăm la pereți”, a fost una dintre ideile enunțate de Liviu Ioan Stoiciu, care a spus că prozatorii sunt răsfățații traducerilor și a  precizat că s-au cheltuit bani publici în prostie cu traducerile prin politici culturale și că scriitorii ajunși în funcții se autopromovează. „Ce nu e în regulă cu sensibilitatea literară românească?”, a fost una dintre întrebările sale retorice. Liviu Ioan Stoiciu a polemizat, de la distanță, cu mai tânărul Cosmin Perța, care a susținut într-un text că pentru a participa la Târgul de carte de la Londra „trebuie să vorbiți engleză”, că editorii britanici sunt interesați, în proporție de 90 la sută de proză și că preferă autorii tineri, buni vorbitori de engleză, capabili să meargă la lansări de carte în Anglia și să susțină un dialog cu publicul. Liviu Ioan Stoiciu a amintit și despre Vintilă Horia, obligat să refuze Premiul Goncourt, și despre Paul Goma, care este un simbol public moral ignorat și a susținut că în România apar an de an cărți de poezie extraordinare, înghițite însă de „globalizare”.

George Vulturescu l-a felicitat pe Gellu Dorian pentru ideea unei întâlniri de asemenea anvergură „la Eminescu acasă” și a vorbit despre insuficienta difuzare a cărților și a revistelor de poezie. A amintit și că, anul viitor, revista pe care o conduce la Satu-Mare, Poesis, împlinește 25 de ani

AbalutaConstantin Abăluță a vorbit despre posibilitatea de a  atrage fonduri europene pentru promovarea poeziei și a mărturisit că a propus unui for european, prin programul Cultura 2000, traducerea unor texte poetice. A precizat însă și neajunsurile unui atfel de demers: formularele sunt stufoase, iar editorul român trebuie să plătească înainte. Constantin Abăluță a mai spus că nu e suficient să ai un bun traducător și că există stiluri pe care limba franceză, de exemplu, le rejectează.

„Cultura e o problemă de stat. Statul trebuie să apere cultura”, a susținut Cassian Maria Spiridon, care ne-a adus aminte că marii prozatori ruși din secolul al XIX-lea au devenit mari pentru că statul țarist a cheltuit sume importante pentru ca aceștia să fie traduși în străinătate. Acum, statul postsovietic nu mai trebuie să dea bani pentru traducerea acestora. Directorul filialei Iași a ICR a vorbit și despre noile politici ale acestei instituții: „schimburi culturale nu prin excludere, ci prin includere, să nu mergem în străinătate cu două steaguri, ci cu 100, să le dăm voie să aleagă!”. O altă idee pe care a subliniat-o, a fost că „nu luăm premiul Nobel pentru că nu vrem să-l luăm”, cum ajunge un român într-o poziție favorabilă, ceilalți îl carotează, deși dacă orice autor autohton ia Nobelul, crește literatura română în ansamblul ei.

Nicolae Tzone a fost de părere că este foarte bine că ICR a promovat anumiți autori în ultimii ani, „sunt scriitori profesioniști, chiar dacă nu suntem noi ăia”. Amintind ponderea pe care statul român o are în Produsul Intern Brut, 7 la sută, Nicolae Tzone a susținut că „a continua să batem la porțile statului român este o stupiditate”. A vorbit apoi despre ceea ce se poate face pe cont propriu și a dat exemplul cărților traduse în franceză la Editura Vinea, care au fost prezentate la târguri de carte pariziene, dar nu pot fi plasate în librării, așa că au fost aduse înapoi în țară. Nicolae Tzone a încheiat cu un apel surprinzător pentru mine: „Să rugăm statul român să ne ajute să deschidem o librărie în Paris”. Păi, nu e o stupiditate?

 „Nu cred că lumea nu e interesată de poezia românescă, însă trebuie să procedăm eficient. Cum ajunge numele unui poet la un traducător? Cei din instituții oferă niște liste, așa cum cred ei”, a spus Marius Chelaru, care a propus editarea unei antologii cu 50 de poeți - câte 10 poeme ale fiecăruia -, în 10 limbi. A dat exemplul altor țări care au făcut un site, în 40 de limbi: aceștia sunt scriitorii din țara noastră! „Fiecare dacă mergem separat e un lucru foarte bun, dar nu avem puterea de penetrare pe care o are politica concertată” a mai spus poetul, care a vorbit și despre revistele pe care le realizează.

Simona Grazia Dima a subliniat că există poeți foarte buni și că poezia e o forță ascunsă care poate fi oricând surescitată. A susținut politica pașilor mărunți și necesitatea realizării unui site al poeziei românești de la începuturi până în prezent, în care să fie prezentată și poezia noastră veche, să se vadă că avem un trecut, forța tradiției având o mare importanță în alte țări, cum ar fi cele nordice. S-a arătat un suporter al traducerii în mai multe variante și a arătat că e nevoie să fie identificați cât mai mulți traducători, pentru că nu toți traducătorii gustă pe toți autorii. Simona Grazia Dima a mai spus că nu trebuie ignorate contactele cu țările vecine și că instituțiilor trebuie să li se ceară ceva concret, pentru că oamenii de acolo poate nu știu exact ce își doresc poeții, de ce fac un apel.

AluiGheorghePe o poziție diferită de cea a antevorbitorilor s-a plasat Adrian Alui Gheorghe: „Poezia este gratuitate. Aș interzice traducerea poeziei, ea este un bun intern al unei culturi”.

Vasile Tărâțanu a propus redactarea unei scrisori deschise și a spus că apelurile precedente au fost „extraordinar de bune”, cel din 2004, de exemplu, ar fi „valabil și astăzi”. Ceea ce, dacă stau să mă gândesc, înseamnă că n-a avut efect.

Foarte polemic a fost Călin Vlasie care a constatat multe situații adevărate, dar a propus mai puțin și doar la cerere. Îndemnul său a fost către inițiativă particulară și cât mai multe proteste. „Dacă facem o scrisoare către dobitocii ăștia trebuie s-o dăm politic sau literar. Ăștia nu înțeleg”.

Mult mai pragmatic și orientat către soluții a fost prozatorul Dan Lungu. El a recunoscut că editorii mari nu iubesc poezia și că poeții au deschise porți la edituri mici și festivaluri de nișă. „Dacă pentru proză funcționează filiera cititorilor care cumpără cartea, logica promovării poeziei e cu totul alta – Baghiu,Lungupe canale de prieteni, de iubitori de poezie”, a spus Dan Lungu. El a arătat că, în cazul poeților, poate ar fi mai inspirată o politică de stat de deplasare în strănătate a poeților, mai mult decât a cărților lor. A fost de acord cu întocmirea unor liste de scriitori români, spunând că editorii străini vor să publice traduceri, dar nu să le impui autorii. „Nu cred că zona politică sau cea a oamenilor de afaceri e blocată. Există mulți bani pentru cultură, dar trebuie să vorbești pe limba celui care dă banii, să îl faci să parieze pe un fapt de cultură, să vii cu un proiect care să ofere autorităților vizibilitate, imagine, iar pe oamenii de afaceri să îi convingi că le poți promova marfa, că au ceva de câștigat”, a mai spus Dan Lungu, care a amintit că, la Iași, Consiliul Județean investește 500.000 de euro în prima ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere (FILIT) care va avea loc în octombrie. Cred că tot el a spus și că e foarte greoi să miști o instituție mare, să o focalizezi pe proiecte clare și s-o smulgi din inerție, dar s-ar putea să greșesc.

În afara constructivelor discuții, în cadrul Congresului Național de Poezie, a fost organizat și un salon stradal al cărții de poezie la care au fpst prezente editurile Tracus Arte, Paralela 45, Vinea, Charmides, Timpul, Princeps Edit, Convorbiri literare, Axa, Conta, Junimea și altele. Au avut loc, de asemenea, recitaluri ale poeților invitați, la Botoșani și la Suceava, și o întâlnire a acestora cu cititorii voroneni, la Castelul Iurașcu din Joldești, mai degrabă un conac, unde a lucrat și a locuit Vasile Iurașcu, bunicul lui Eminescu. Fostul primar din Vorona, „de profesie tehnocrat”, după cum s-a prezentat, și-a mărturisit, de altfel, pasiunea pentru trecutul familiei lui Eminescu și a povestit invitaților despre Raluca Iurașcu, mama lui Eminescu, și cum a fot pețită și s-a căsătorit cu Gheorghe Eminovici.

Un grup de elevi au oferit un program de cântece pe versuri eminesciene, am remarcat o folkistă, Bianca Popovici, deloc ostentativă, spre deosebire de alte colege, poate prea pătimașe în a transmite emoția cunoscutelor poeme. Popasul la Vorona a fost relaxant și emoționant, iar primarul localității, Aurel Ștefan, o gazdă ospitalieră. Pe drumul spre Mănăstirea Vorona, acesta și-a luat în serios și rolul de ghid, prezentându-și comuna cu bune și rele, cu oameni vrednici, dar și cu unii care, „sub influența sărăciei au căzut sub incidența viciilor”, cu potențial turistic și drumuri pe care poate a trecut Ștefan cel Mare când a mers de la Suceava la Hârlău, dar și pe altele care duc la rezervația de tisă, la izvoarele Bahluiului sau la Masa Tâlharilor. El a dat și explicația pentru tăierile masive de molizi din zonă: ar fi apărut un dăunător extrem de rapace care îmbolnăvește copacii.
Odihnitor a fost și popasul la Mănăstirea Vorona, unde călugării au făcut un scurt istoric al lăcașului, și, desigur, și cina de mai târziu, de la marginea pădurii.


Sîmbătă, 15 iunie, la Memorialul Ipotești, a fost un program încărcat. Constantin Abăluță a primit Premiul pentru traducere din opera eminesciană (Simona Grazia Dima  a rostit un laudatio), iar lui Vasile Tărâțanu i-a fost decernat Premiul pentru promovarea operei eminesciene în străinătate (laudatio prezentat de Adrian Alui Gheorghe).
Alte premii, cele ale Festivalului Național de Poezie și Proză Mihai Eminescu, ediția a II-a, Poesis Litera, adresate tinerilor creatori de poezie, au fost acordate de organizatorii acestui concurs: Asociația Județeană a Profesorilor de Limbă și Literatură Română Botoșani, coordonatori: prof. Diana Damean, prof. Crina Muraru, prof. Mihaela Țicalo.


Poetul Mircea Bârsilă, în calitatea sa de președinte al juriului, a decernat și premiile pe 2013 ale Concursului „Porni Luceafărul...”. Lista completă a câștigătorilor o puteți vedea aici.
Din discursul profesorului Ion Ilie, manager al Centrului Județean pentru conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, am reținut mesajul: „Printre noi sunt și mercenari care pentru un dolar găurit... Fraților, este un moment greu. Să fim uniți în lupta nobilă a afirmării artei, altfel vom fi decapitați. Nu lăsați să moară cultura, nu lăsați acești oameni care au venit și au bani și n-au suflet să facă ce vor în această țară!”

În continuare, doamna profesoară Elena Ciortea a susținut o conferință despre Nichita Stănescu, din a cărui lirică a prezentat un recital actorul Ioan Crețescu, de la Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani.
În sala de expoziții Horia Bernea, aflată lângă un tei ale cărui ramuri atârnau în iarbă, a avut loc vernisajul expoziției de fotografii Nichita Stănescu – 80,  prezentat de Ștefania Coșovei, din partea Muzeului Literaturii Române București.

Spre seară, în Botoșani, poeții invitați au susținut un recital în aer liber pe o scenă amenajată în preajma casei ce se află pe locul celei în care s-a născut Eminescu, lângă Biserica Uspenia.
Au citit din creația proprie peste 40 de poeți, între care: Liviu Ioan Stoiciu, Ion Mureșan, Constantin Abăluță, Nicolae Coande, Mircea Bârsilă, Adrian Alui Gheorghe, George Vulturescu, Simona Grazia Dima, Vlad Zbârciog, Nicolae Popa, Vasile Tărâțanu, Radu Florescu, Nicolae Sava, Vasile Baghiu, Florin Partene, Dan Coman, Teodora Coman, Paul Aretzu, Teodor Dună, George Vidican, Dan Bogdan Hanu, Dumitru Augustin Doman, Constantin Iftime, Marius Chelaru, Cassian Maria Spiridon, Valentin Talpalaru, Radu Ianovi, Alexandru Ovidiu Vintilă, Sterian Vicol, Andrei Alecsa, Viorica Petrovici, Nona Tatiana Ciofu, Nicoleta Onofrei, Lavinai Nechifor, Gellu Dorian, Lucian Alecsa, Nicolae Corlat, Dumitru Necșanu, Vasile Iftime, Petruț Pârvescu, Mircea Oprea.

Cu acest prilej, s-au decernat și Premiul Congresului Național de Poezie, ediția a V-a, care a fost acordat poetului Cassian Maria Spiridon, precum și alte două distincții: Premiul „Hyperion”, poetului Nicolae Coande și Premiul Poeziei pentru Proză, scriitoarei Doina Ruști.

În plimbarea nocturnă de după, am văzut și că în casa unde s-a născut Grigore Antipa este acum „Vegas non stop”.

 

 

Duminică, 16 iunie, scriitorii s-au deplasat la Suceava, unde, la Muzeul Satului Românesc, a avut loc un al doilea recital al poeților invitați la congres și a fost decernat de către Centrul Cultural „Bucovina” Suceava Premiul Congresului Național al Poeziei unui tânăr poet. Acesta i-a revenit Teodorei Coman și a fost înmânat de către Carmen Veronica Steiciuc. A fost prezent și Matei Vișniec, a doua zi urmând să înceapă la Suceava și Rădăuți, prima ediție a Zilelor Matei Vișniec.


Au participat la Congresul Național de Poezie, ediția 2013: Constantin Abăluță, Lucian Alecsa, Andrei Alecsa, Gabriel Alexe, Adrian Alui Gheorghe, Liviu Apetroaie, Paul Aretzu, Dumitru Augustin Doman, Mircea Bârsilă, Marius Chelaru, Nicolae Coande, Dan Coman, Teodora Coman, Nicolae Corlat, Marius Dobrin, Gellu Dorian, Teodor Dună, Sabina Fânaru, Bogdan Federeac, Radu Florescu, Vlad A. Gheorghiu, Paul Gorban, Marius Grama, Simona Gratzia-Dima, Dan Bogdan Hanu, Matei Hutopila, Radu Ianovi, Vasile Iftime, Constantin Iftime, Ciprian Manolache, Emanoil Marcu, Ion Mureșan, Dumitru Necșanu, Nicolaeta Onofrei, Mircea Oprea, Nicolae Oprea, Florin Partene, Petruț Părvescu, Nicolae Popa, Doina Popa, Doina Ruști, Angela Sandu, Nicolae Sava, Vlad Scutelnicu, Cassian Maria Spiridon, Vasile Spiridon, Carmen Veronica Steiciuc, Liviu Ioan Stoiciu, Cristina Șoptelea, Valentin Talpalaru, Vasile Tărâțanu, Vasile Tudor, Nicolae Tzone, Gavril Țărmure, Cornel Mihai Ungureanu, Sterian Vicol, Alesandru Ovidiu Vintilă, Matei Vișniec, Călin Vlasie, George Vulturescu, Vlad Zbârgiog, Horia Zilieru și alții.

Comentarii cititori
sus

Laureații pe 2013 ai Concursului “Porni Luceafărul…”



Juriul celei de a XXXII-a ediții a Concursului Național de Poezie și Interpretare Critică a Operei Eminesciene „Porni Luceafărul…”, format din: Liviu Apetroaie - editura Junimea Iași, Cassian Maria Spiridon -editura revistei Convorbiri literare, editura Timpul, revista Convorbiri literare, Călin Vlasie - editura Paralela 45 Pitești, Nicolae Tzone - editura Vinea, București, Daniel Corbu - editura Princeps Edit, revista Feed back Iași, Liviu Ioan Stoiciu - revista Viața Românească, George Vulturescu - revista Poesis, Satu Mare, Lucian Vasiliu - revista Dacia literară, Iași, Marius Chelaru - revista Poezia, Adrian Alui Gheorghe - revista Conta, Piatra Neamț, Paul Aretzu - revista Ramuri, Craiova, Vasile Spiridon -revista Ateneu, Bacău, Sterian Vicol - revista Porto franco, Galați, Ioan Moldovan - revista Familia, Oradea, Ioan Radu Văcărescu, revista Euphorion, Sibiu, Gavril Țărmure, ed. Charmides, Lucian Alecsa, revista Hyperion, Gellu Dorian, revista Țara de Sus, secretariat - Nicolae Corlat, avându-l ca președinte pe Mircea Bârsilă, în urma lecturării lucrărilor sosite în concurs, a decis acordarea următoarelor premii:


Secțiunea Carte publicată


Premiul „Horațiu Ioan Lașcu” al Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România poetei Nona Tatiana Ciofu, pentru volumul Fiara de hârtie, editura Vinea, 2012;

Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova poetului Bogdan Federeac pentru cartea Dragoste cu acordul părinților, editura Princeps Edis, 2012.

Secțiunea Manuscrise

Premiul Editurii Paralela 45 și premiul revistelor Argeș, Poesis, Euphorion, Viața Românească, Ramuri, Convorbiri literare, Poezia, Feed back, Ateneu, Dacia literară și Familia – poetului Vlad A. Gheorghiu;

Premiul Editurii Junimea și premiul revistelor Convorbiri literare, Dacia literară, Poezia și Hyperion - poetului Marius Grama;

Premiul Editurii Timpul și premiul revistelor Convorbiri literare, Hyperion, Porto franco, Poesis - poetei Nicoleta Onofrei;

Premiul Editurii Vinea și premiul revistelor Hyperion, Poesis, Argeș, Ateneu, Ramuri -  poetei Lavinia Nechifor;

Premiul Editurii Princeps Edit și premiul revistelor Feed back și Poezia - poetei Dorina Balan;

Premiul Editurii Charmides și al revistelor Hyperion și Conta - poetului Gabriel Nicolae Mihăilă;


Mențiuni:
Revistele Porto franco și Poezia - mențiune pentru poeta Otilia Iuliana Oniciuc;

Revistele Țara de Sus și Poezia - mențiune pentru poeta Irina Maria Stoleru



Secțiunea Interpretare critică a operei eminesciene:

Premiul revistei Convorbiri literare - eseistei Cristina Gabriela Nemeș;

Premiul revistei Dacia literară - eseistei Iuliana Clima-Caraghin;

Premiul revistei Poesis și al revistei Hyperion - eseistei Daniela Paula Epurianu

Festivitatea de decernare a premiilor a avut loc în cadrul manifestărilor prilejuite de desfășurarea Congresului Național de Poezie, 2013, despre care puteți citi mai multe aici.

Comentarii cititori
sus

* * *

 

Sculptorul român Bogdan Rața prezentat în proiectul curatorial internațional „Personal Structures”, Bienala de Artă de la Veneția, a 55-a ediție

 

venetiaSculptorul Bogdan Rața este prezent cu lucrarea de mari dimensiuni Trying to keep life în cadrul proiectului curatorial internațional 'Personal Structures', Collateral Event, la Bienala de Artă de la Veneția, a 55-a ediție, care se desfășoară între 1 iunie și 24 noiembrie 2013 la Palazzo Bembo. Artistul Bogdan Rața a fost selectat de către un grup de curatori internaționali dintr-o listă scurtă (short list) de 320 de artiști din toată lumea.

Curatorul Cosmin Năsui a propus și câștigat participarea artistului român Bogdan Rața în cadrul proiectului 'Personal Structures', organizat de Fundația daneză Global Art Affairs și curatoriat de Francesca Crudo, Sarah Gold, Carol Rolla și Valeria Romagnini. Expoziția este propusă în jurul conceptelor Timp/Spațiu/Existență iar lucrările artiștilor se subscriu tuturor artelor vizuale contemporane: video, sculptură, pictură, fotografie, instalație, performance. Printre artiștii selectați sunt prezenți cu lucrări Hermann Nitsch (AUT), Yoko Ono (JPN), Roman Opalka (FRA), Sam Jinks (AUS).

Venice Biennale este cea mai veche bienală din lume și cel mai prestigios eveniment internațional  de artă. Ediția anterioară a proiectului 'Personal Structures', participantă la Bienală, a atras peste 3.000 de jurnaliști și peste 70.000 de vizitatori pe o perioadă de 7 luni.

bogdan rataLucrarea Trying to keep life are dimensiunile 153x36,5x17 cm iar materialele folosite de Rața sunt rășină sintetică, poliester, fibră, metal, vopsea. Lucrarea este umplută cu apă. Apa se evaporă în timpul expunerii, revelând sau ascunzând părți din sculptură, în funcție de nivelul acesteia.

Trying to keep life a fost creată în 2012, cu ocazia participării lui Bogdan Rața la proiectul curatorial 'Colorând griul. Starea Trupului', prezentat în cadrul secțiunii de proiecte speciale a Bienalei de Artă de la Liverpool.

 

 

Organizator: Nasui Colecție & Galerie
Sponsor: Fundația Herczeg
Cu sprijinul: ICR Veneția

Alte detalii:

www.cosminnasui.com
www.personalstructures.org
www.palazzobembo.org

---

Bogdan Rața este artist, cu un doctorat la Universitatea de Vest Timișoara pe tema noilor materiale în sculptură. Rața trăiește și lucrează în București și Timișoara. A expus în cadrul Bienalei Mulhouse Basel 2010, Bienalei de artă contemporană de la Moscova 2011 și în cadrul secțiunii de proiecte speciale Independents Liverpool Biennial 2012. A participat la proiecte curatoriale în Tel Aviv, Budapesta, Paris, New York, Timișoara, București.

http://www.cosminnasui.com/2011/02/bogdan-rata/

 

Cosmin Năsui este licențiat în Istoria Artei și Arte Decorative și Design, lucrează ca istoric de artă, critic de artă, galerist, jurnalist cultural și manager cultural de 13 ani. Este expert în artă contemporană acreditat la Asociația Experților și Evaluatorilor de Artă din România și președintele departamentului de Artă Contemporană al Asociației Comercianților de Opere de Artă din România. Este membru fondator al platformei Modernism.ro, cea mai importantă publicație online de artă contemporană din România.

http://ro.linkedin.com/in/cosminnasui

 

Comentarii cititori
sus

Cornel Mihai Ungureanu

 

Lansare de carte:
Săptămânalul Demnitatea – Libertatea pe cont propriu

 

demnitateaNicolae Marinescu și-a lansat sâmbătă, 29 iunie, la terasa Big Ben din Craiova, volumul Săptămânalul Demnitatea - Libertatea pe cont propriu, apărut la editura Aius Printed. Au fost prezenți numeroși prieteni ai autorului și au lipsit cel puțin tot atâția dintre cei pe care Nucu Marinescu i-a sprijinit, susținut sau publicat în paginile revistei Mozaicul sau la editura pe care o patronează.

Au vorbit cu aplicație despre carte criticul Constantin M. Popa și istoricul Mihai Ghițulescu, iar Ioana Dinulescu, Liliana Hinoveanu, Cezar Roșu, Traian Bărbulescu, Dan Lupescu au fost printre cei care, împreună cu autorul, au evocat amintiri despre anii ’90 și începuturile presei libere la Craiova.

„Multă lume mă întreabă: De ce ai scris chestia asta? Crezi tu că mai interesează pe cineva? Ăia care au trăit atunci au fost acolo, știu, n-au nevoie să le spui tu, ori au uitat, ori nu vor să uite.. Cei care n-au fost, au alte preocupări”, a spus Nicolae Marinescu, în deschidere, iar răspunsul pe care l-a dat în continuare a gravitat în jurul importanței comunității, al rolului pe care individul îl joacă în comunitate, dar și a nevoii de identitate, de a nu-ți uita rădăcinile.

„Traian Bărbulescu a înființat TVR Craiova, Florin Stama a reînființat un studio de radio teritorial a cărui activitate fusese suspendată, Dan Lupescu a încercat o nouă construcție de ziar, Cuvântul libertății, și ne-a primit cu Demnitatea acolo, ne-a dat o cameră, o mașină de scris”, și-a amintit autorul.

cmpConstantin M. Popa a vorbit despre prietenie și a evocat vremurile când Nicolae Marinescu i-a propus să realizeze pagina de cultură din săptămânalul Demnitatea. Criticul a remarcat structura tripartită a cărții, căreia i-a semnat și prefața: studiu analitic, antologie de editoriale și bibliografie și a subliniat că dincolo de valoarea personală, volumul reprezintă un document prețios pentru istorici. „În ipostaza de participant direct la evenimentele ce au urmat lui decembrie 1989, Nicolae Marinescu trăiește «iluzia cortinei», descifrează «complexul sărăciei», exultă în momentul «regăsirii luminii» și al «timpului speranței». Cartea lansată astăzi se înscrie în categoria lucrărilor atât de necesare configurării a ceea ce Ruxandra Cesereanu definea drept «memorie terapeutică», iar supratema volumului este libertatea”, a precizat Constantin M. Popa. 

ghitulescuMihai Ghițulescu a spus, între altele, că probabil ar fi fost de cealaltă parte a baricadei decât Nicolae Marinescu, în 1990. „L-aș fi condamnat, l-aș fi combătut. După 20 de ani, îmi dau seama că aș fi greșit, pentru că Nicolae Marinescu avea un discurs foarte atipic pentru un om care susținea puterea. Deși i-a combătut pe golani, deși a combătut partidele istorice și Piața Universității, deși a încercat să justifice, nu să legitimeze, dar să justifice acțiunile minerilor, a rămas întotdeauna moderat, a combătut fără să înjure, ceea ce e mare lucru pentru o epocă în care realitatea făcea concurență teatrului, după cum spunea regizorul Cristian Hadjiculea: o piesă trebuia să fie foarte vie pentru a putea concura ce se întâmpla în realitatea românească”.

Întâlnirea s-a încheiat cu discuții purtate în grupuri mici și cu autografe oferite de autor care a făcut, pomenind și de cei 28 de oameni morți în evenimentele de la Craiova din decembrie 1989, un apel la pocăință și mărturisire.

Comentarii cititori
sus

Cornel Bălosu Ducan

 

Temporalitate, spații, expresii și atitudini în satul oltenesc tradițional
- a VI-a ediție a Salonului Național de Fotografie-Document-

 

Un salon de fotografie document este o formă de comunicare exemplară, mai ales când este panotat în piața publică. Elementul mobil în acest spectacol cultural este receptorul, pentru că el reconstituie, în/prin imagini o narație cu trimitere la paradigmele ruralității tradiționale. Dar nu este vorba de orice fel de imagini, ci de mărturii, de segmente grăitoare culturale, de trăiri, de dorințe.

balosuÎn cinci ani consecutivi, în agora (Piața Prefecturii din Craiova), începând din 2007, au avut loc cele cinci ediții care au narat coerent, sperăm, despre „tradițiunile”, modelele, despre obiceiurile și felul de a fi al Olteniei. O narație construită grație celor cinci sute de fotografii-document. Am gândit mereu că fotografia nu are doar înțelesuri și trimiteri conjuncturale, ci are, ea însăși, un potențial intrinsec; prin urmare, își este suficientă în orice context.

Cele cinci discursuri reificate în/prin imagini (cu temporalitate de 60 de ani: 1890-1950), au fost susținute de arhivele fotografice ale Muzeului Național al Satului 'Dimitrie Gusti' din București, ale Institutului de Etnografie și Folclor 'Constantin Brăiloiu' din București, ale Complexului Muzeal Județean Bistrița-Năsăud, Muzeului de Artă și Etnografie Calafat - Palatul Marincu, Muzeului Județean Vâlcea, Muzeului Județean Gorj și ale Muzeului Olteniei Craiova; câteva zeci de fotografii au provenit din colecții particulare (colecțiile familiilor Gâscan, Motoi, Gâltan, Nicoliță și colecția C. Câșlaru.

Impactul saloanelor asupra publicului a fost însemnat și asta pentru că „întâmplarea” a fost percepută ca o fereastră deschisă spre o lume nostalgică, spre o lume a etosului țărănesc, poate spre identitate, chiar mai clară decât cea de azi, spre un univers construit, este adevărat, dar ordonat și, implicit, relevant.

Cea de-a VI-a ediție, una retrospectivă, mizează pe toate coordonatele enumerate mai sus, dar și pe o scenografie fără precedent. Sperăm, pe baza întregului sistem sincretic de punere în fapt, că publicul va aprecia și această deschidere bogată și plurivocă.

Prezentarea satului tradițional oltenesc și, desigur, a olteanului, prin intermediul spațio-temporalității, dar și unor atitudini în relație cu cotidianul, socialul, naturalul, divinitatea etc., nu este o încercare nouă, cel puțin științific. Cităm în acest sens memorabila lucrare a lui Ernest Bernea - Cadre ale gândirii populare românești. Contribuții la reprezentarea spațiului, timpului și cauzalității, 1984. În aceeași ordine bibliografică, menționăm încă trei autori și merituoasele lor lucrări: Paul Drogeanu - Practica fericirii, 1985, Radu Drăgan -Lumile răsturnate. Reprezentarea spațiului în societatea tradițională, 2000, Vlad Gaivoronski - Matricele spațiului tradițional, 2002.

Nouă ar fi, însă, tocmai ipostazierea narativă a satului prin intermediul spațio-temporalității. În această ordine, prezentarea acestei ediții a salonului printr-o axă bicategorială, am crezut și credem, că este una cât se poate de sugestivă; mai bine și mai precis, definitorie și revelatoare. Grație acestei aparent schematice axe, putem să marcăm simbolic, mai ales, întregul ethos țărănesc, începând de la ontosul cotidian și până la receptările și trăirile sacre. Ori, această cruce spațio-temporală nu face decât să înlesnească interpretarea și semantizarea unui sumum cultural dens și pertinent, de multe ori cu nuanțe meditative și filozofice.

Fotografia, „citită” cu atenție, și cu mintea, și cu sufletul, poate să ne dezvăluie și să deceleze ceea ce putem numi ethosul țărănesc. Și totul este imediat, și la nivelul ochiului. Sau așa s-ar părea. Considerăm, oricum, că „lectura” și receptarea unui asemenea discurs poate să permită lesne conturarea și perceperea mesajelor tradiției și tradiționalul în întregirea ceea ce înseamnă modernitate.

vernisajOrganizatorii Salonului:

  • Consiliul Județean Dolj
  • Muzeul Olteniei Craiova, Secția de etnografie

 

Parteneri:

  • Muzeul Național al Satului 'Dimitrie Gusti' București
  • Institutul de Etnografie și Folclor 'Constantin Brăiloiu' București
  • Complexul Muzeal Județean Bistrița-Năsăud
  • Muzeul de Artă și Etnografie Calafat – Palatul Marincu
  • Muzeul Județean Vâlcea
  • Muzeul Județean Gorj
  • Primăria Municipiului Craiova

Expoziția a fost organizată în Piața 'William Shakespeare' din Craiova, între 27 iunie și 3 iulie 2013.

 

Tematica generală a expoziției

 

Timpul

1a. Timpul sărbătoresc (sacru) al satului

nuntaÎn general, timpul sărbătoresc se integrează mitic, adică, în Marele timp (după formularea lui Mircea Eliade). Cuprinderile lui simbolice și semantice trimit la veșnic, la repetabil, la sacru, la magico-religios sau hierofanic în funcție de context, transistoric pentru că se află dincolo de obișnuit. După o altă formulare timpul sărbătoresc este dincolo de profan și dincoace de sacru (Paul Drogeanu, Practica fericirii, 1985). Timpul mitic este cel dintâi (timpul cosmogonic), al facerii lumii (așa cum se regăsește în colindul românesc și în alte texte tradiționale).

În societățile rural-tradiționale timpul sărbătoresc este rațiune de viață și formă de …înălțare, este comuniunea deplină cu sinele, cu aproapele, cu Dumnezeu; este o izbândă a idealității față de starea timpului comun.

1b. Timpul laic (profan); ocupațiile oltenilor

Este timpul din afara festivului, timpul muncii, timpul individual, liniar și searbăd. În această conjunctură temporală, sacralitatea este estompată (poate fi doar accidentală) pentru a face loc stereotipiilor cotidiene. Timpul laic este lipsit de ritualuri, ceremonii sau alte forme de manifestare care implică, sub o formă sau alta, sacralitatea sau duhul sărbătorii (formularea lui Vasile Băncilă).

 

Spații

În Oltenia, nunta a fost și încă este un eveniment preeminent, un prag existențial, o trecere la un alt statut social. Această trecere este și ea marcată de multiple fapte, narații ritualice și, implicit, simbolice.

Nunta olteanului, așa cum o prezentăm noi, grație documentelor fotografice din Colecția Muzeului Național al Satului 'Dimitrie Gusti' București, este un „spectacol” reprezentativ jucat de actori ritualici: mirele, mireasa, cumnatul de mână, colăcarul, nașul, nașa, socrii mari, socrii mici etc.

Înmormântarea este ilustrată și ea exemplar grație aceleiași colecții. Sunt surprinse aici, în această narație, segmente ale ritualului referitoare la Cântecul bradului,  la Cântecul Zorilor, la pomana mortului și la alte elemente simbolice și actanțiale ale ritualului.

2 a. Spațiile ordonate între aici și dincolo

Totdeauna țăranul român și olteanul, desigur, și-au gândit satul ca pentru un spațiu delimitat, propriu, unul civilizat și civilizator (inițiator). Gospodăria reprezenta și reprezintă încă centrul ontic tradițional; miezul sacru al acestui topos era reprezentat de vatră. De aici, în cercuri concentrice, urmau celelalte treceri: poarta, ulița, răscruciul, pârâul, câmpul, pădurea.

2b. Pragurile spre dincolo

nuntaDacă în cultura tradițională spațiile ordonate aparțin, cel puțin ca interes comun, femeii, ieșirile spre dincolo au fost ale bărbatului. Femininul subordonează casa, masculinul încearcă să cuprindă și să îmblânzească exteriorul: pădurea, summum al tuturor posibilităților (și bune, și rele, mai ales) și orice vecinătate neclară și, implicit, necivilizată.

 

Atitudini

Capitolul acesta foto-narativ se referă la relațiile dintre trăitorii satului, la dialogurile dintre ei în contextul condiției lor sociale.

În aceste ipostaze, contează gestul, privirea, apoi diferențele sugerate, nuanțele culturale ale unei lumi care, altfel, ar părea…. monotonă.

Comentarii cititori
sus

* * *

 

SoNoRo Conac readuce muzica de cameră în clădirile de patrimoniu

 

sonoroSeria de concerte de muzică de cameră SoNoRo Conac se desfășoară din iunie până în septembrie 2013 în clădiri de patrimoniu restaurate din mai multe regiuni ale României,  în scopul revitalizării și promovării moștenirii arhitecturale și culturale românești.

Primul concert a avut loc pe 24 iunie 2013, în Casa arhitectului Ion Mincu din București, părintele arhitecturii moderne romanești și al învățământului superior de arhitectură. Concertul de încheiere va avea loc în luna septembrie, la Palatul Bánffy - Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, clădire reprezentativă pentru stilul baroc, opera arhitectului german Johann Eberhard Blaumann.

SoNoRo Conac este titulatura generică a întregului proiect, redusă, în mod asumat, la numele unui singur obiect arhitectural - conacul - chiar dacă seria de concerte va fi gazduită și de edificii precum castele sau biserici.  Asocierea muzicii cu aceste opere arhitecturale emblematice sugerează nevoia de respect și atentie, de sprijinire și recuperare, inclusiv din partea lumii muzicale, a patrimoniului și a resurselor culturale extraordinare ale României.

Printre edificiile de patrimoniu care vor găzdui concertele SoNoRo Conac se numără  Castelul Cantacuzino (Bușteni, jud. Prahova), Vila Golescu (Câmpulung-Muscel, jud. Argeș), Domeniul Vila Dobrușa. Crama Avincis (Drăgășani, jud. Vâlcea), Port Cultural Cetate (Cetate, jud. Dolj), Conacul Carp (Țibănești, jud. Iași), Muzeul Memorial Nicolae Bălcescu (Valea Bălcească, Vâlcea), Conacul Udriște-Năsturel (Herești, jud. Giurgiu).

În cadrul seriei de concerte, publicul se va putea bucura atât de interpretările unor muzicieni de renume, precum Diana Ketler (pian), Corinne Chapelle (vioară), Erik Schumann (vioară), Stian Carstensen (acordeon), Răzvan Popovici (violă), Christian Naș (violă), cât și de cele ale unora dintre cei mai talentați tineri muzicieni români, bursierii SoNoRo Interferențe.

Repertoriul muzical va cuprinde piese ale compozitorilor Béla Bartók, György Ligeti, George Enescu, Wolfgang Amadeus Mozart, Antonín Dvoűák, Bohuslav Martinù, Franz Liszt sau Leos Janacék.

SoNoRo Conac a pornit de la ideea de a reda muzicii de cameră spațiul originar, de natură intimă, propice dialogului cultural și ascultării active din partea unui public restrâns. Acest proiect își propune să sensibilizeze opinia publică în ceea ce privește multitudinea clădirilor de patrimoniu reabilitate - clădiri fabuloase, spectaculoase, elegante,  care trebuie reintroduse în circuitul cultural.” – Răzvan Popovici, inițiatorul SoNoRo Conac și directorul Festivalului Sonoro.

„Mai demult casele căutau să aducă muzica. Palatele și conacele erau cutii de rezonanță ale rafinamentului. Lumea s-a schimbat, casele dispar sau sunt date uitării pentru noile case, dar muzica mare a fost ținută minte. E acum rândul muzicii să caute casele, palatele și conacele și să le facă să rezoneze, să ne facă și pe noi să rezonăm, în ritmurile ei și ale arhitecturii. Mai multe definiții relevă arhitectura ca fiind muzică solidificată, împietrită. De data aceasta e vremea ca muzica să-și folosescă puterile și să fie arhitectură topită, să ne facă să fim mai atenți cu casele minunate. Să nu uităm conacele.” - Șerban Țigănaș, președintele Ordinului Arhitecților din România

Produsul rezultat în urma seriei de concerte SoNoRo Conac va fi un album de fotografie editat de Igloo Media, care va cuprinde lucrările fotografului Șerban Mestecăneanu și texte scrise de Luiza Zamora, iar conceptul grafic va fi semnat de Corina Duma. Lansarea albumului SoNoRo Conac se va face în cadrul celei de-a opta ediții a Festivalului SoNoRo, în luna noiembrie a acestui an.

SoNoNo Conac este un proiect inițiat de Asociația Sonoro, cu sprijinul partenerului principal - BRD – Groupe Société Générale și al Ordinului Arhitecților din România.

Accesul la concertele SoNoRo Conac se face numai pe baza de invitație sau rezervare.

Pentru mai multe detalii despre SoNoRo Conac, vă rugăm să urmăriți: conac.sonoro.ro

---

Sponsor principal: BRD – Groupe Société Générale

Parteneri principali: Ordinului Arhitecților din România, Institutului Francez din România

Mașina oficială oferită de: BMW

Parteneri: Evian, Mouton Cadet, Nespresso, Violeta’s Vintage Kitchen, moNUmenteUITATE, Asociatia 37, Primăria Municipiului Cluj-Napoca, Palatul Bánffy – Muzeul de Artă (Cluj-Napoca), Muzeul Țăranului Român, Castelul Cantacuzino (Bușteni, jud. Prahova), Vila Golescu (Câmpulung-Muscel, jud. Argeș), Domeniul Vila Dobrușa. Crama Avincis (Drăgășani, jud. Vâlcea), Port Cultural Cetate (Cetate, jud. Dolj), Conacul Carp (Țibănești, jud. Iași), Muzeul Memorial Nicolae Bălcescu (Valea Bălcească, Vâlcea), Conacul Udriște-Năsturel (Herești, jud. Giurgiu)

Parteneri media principali: Adevărul, Dilema Veche, GQ, DigiCult, Igloo, Zeppelin, RFI România, Radio România Cultural, Radio România Muzical

---

Contact:

Oana Dobre
oana@sonoro.ro
0730 709 482

 

Comentarii cititori
sus

Viorel Pîrligras

 

Banda Desenată ia cu asalt breasla artiștilor tradiționali din Craiova

 

UBD1n important eveniment a avut loc la începutul lunii iunie în urbea Banilor. Este vorba de o expoziție de grafică și bandă desenată găzduită de Galeria Arta, o expoziție ce a cuprins lucrările elevilor Bogdan Marcu, Felicia Popescu, Radu Roșca, Raluca Simion și Ana Alexandra Mihai, de la Liceul de Artă „Marin Sorescu“ din Craiova. Benzile desenate expuse respectă canoanele acestui gen, prezentând o narațiune grafică bine concepută și, deși tributare pe alocuri genului urban-fantasy sau manga, au meritul de a prețui elemente psihologice caracteristice vârstei adolescentine. Bine realizate tehnic, melanjând și prelucrarea electronică specifică trendului actual internațional, lucrările s-au ridicat la nivelul artistic menținut de UAP filiala Craiova și și-au găsit cu succes locul în contextul Salonului artiștilor plastici profesioniști craioveni realizat de Zilele municipiului.

BD2În istoria benzii desenate craiovene, expoziția este importantă din două puncte de vedere. În primul rând, că este vorba de elevi ai Liceului de Artă care, în istoria existenței sale n-a dat mare importanță genului BD (și dau dovadă de diplomație când spun „mare importanță”) până acum. Faptul că dascălii sunt cei care au propus și încurajat acest exercițiu este o premieră absolută în Craiova și salutăm cu entuziasm gestul profesorilor Florin Stelian Preda și Lucian Irimescu. A doua premieră este expunerea acestor lucrări pe simezele Galeriei Arta a UAP, iar gestul conducerii filialei, în mod special al președintelui ei, Marcel Voinea, de a accepta cu drepturi depline lucrările elevilor lângă cele ale artiștilor consacrați este salutar în egală măsură.

BD3Cu titlul de a ne simți solidari în acțiune, și noi, Banda Desenată Craioveană, considerăm că prin manifestările expoziționale de anul trecut, precum și prin revista lunară BDC, am dat idei sau sugestii sau pur și simplu am atras atenția asupra acestui gen artistic.

Așadar, o expoziție sub auspicii de neimaginat acum 40 de ani este un semn bun că societatea și arta plastică evoluează în mentalitate și forme de expresie și nu ne rămâne decât să sperăm că, dacă exercițiul ludic nu se va dizolva, în timp, din pasiunea tinerilor expozanți, vom vorbi în viitor de noi performanțe BD craiovene.

Comentarii cititori
sus

Luminița Stănescu

 

Joi, 4 iulie 2013, seara pe la orele 21 fix, Montreal, Festivalul de Jazz

 

Strada Jeanne Mance, mai precis porțiunea cuprinsă între bulevardele Maisonneuve și Sainte Catherine are ceva mai mult de 200 metri lungime. Adaugați vă rog o lățime de 40-50 metri - strada împreună cu spațiile laterale largi. Acum că avem  imaginea a 800-1000 metri pătrați , o umplem cu lume. Așa a fost joi seară la concertul fanfarei Ciocârlia. Nu mă așteptam la nimic în mod special, nefiind tocmai fan al fanfarei ( Smile îmi place cum sună) dar nici nu m-a mirat mulțimea sosită - în definitiv era ora potrivită pentru o ieșire și dacă mai spunem că fanfara a cântat pe cea mai mare scenă în aer liber a festivalului, ei bine da, mă așteptam să se adune ceva lume. Aici se termină logica așteptărilor mele, pentru că Fanfara Ciocârlia sau FANFARE CIOCARLIA (exact, dar exact asa Smile) cum se recomandă artiștii, nu ne-a cântat și nici nu ne-a încântat ci ne-a ciocârlit de ne-au mers fulgii!

Să vezi oameni de toate rasele, vârstele, culorile, etniile, vorbind limbi si dialecte diverse, dansând, aplaudând pe ritmurile care te aruncau nebunește de la duios și tânguitor la un dinamism infernal, cu prelucrări uluitoare, linii melodice lucrate ca o bijuterie, trăind muzica pe loc, vizibil, arătându-și pasiunea pentru ritmurile fanfarei, ei bine asta a fost o experiență uimitoare.

De multe ori nu ne vedem tradițiile ca făcând parte din cultura europeană, universală, dar joi seara, pe cea mai mare scenă în aer liber a Festivalului de Jazz de la Montreal, membrii Fanfarei Ciocârlia nu și-au reprezentat numai etnia ci au reprezentat cu extraordinar succes ROMÂNIA, dovedind cu prisosință faptul că locul lor este pe scena unui festival de jazz! iar eu, în mijlocul mulțimii am simțit că tradițiile noastre, vii, colorate, autentice, amestecate, dacă vreți, își au locul bine așezat și bine meritat în cultura universală.

Fanfara Ciocârlia a cîntat impecabil, a dat o excepțională probă de măiestrie artistică, trecînd cu ușurință peste granițele de limbă și cultură. Au fost ascultați, apladați,  apreciați de publicul canadian pentru că românii au fost doar o mică parte a publicului prezent acolo!

Dar mai este ceva ce m-a pus pe gînduri - în toate prezentările făcute de soliștii fanfarei (atenție, prezentări minime, e drept, dar făcute în română, engleză și franceză!!!) aceștia au repetat permanent o formulă magică: FANFARE CIOCARLIA - ROMÂNIA! iar bucuria lor rostind aceste cuvinte magice era autentică. Știu că nu este de bon ton să vorbești despre patriotism dar Fanfara Ciocârlia a reprezentat România și trebuie să vă spun că este mult, foarte mult timp de când nu am mai văzut un artist, om politic, om de afaceri, persoană publică etc rostind ROMÂNIA cu bucurie și cu litere mari!

Joi seară, 4 iulie 2013, la Festivalul de Jazz din Montreal am învățat doua lecții: una de muzică și una de patriotism. Mulțumim FANFARE CIOCARLIA Smile

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey