Bienala de Arhitectură Veneția 2012
Concursul Velivolantis - laureați
Atelierul de creație Sociologia Culturii
Terapia Luminoasă - vernisaj

 
sus


Ioana Ionescu


Bienala de Arhitectură Veneția 2012, Common Ground
Pavilionul României: Play Mincu!


BienalaArhitectul David Chipperfield a propus Common Ground  ca temă pentru Bienala de Arhitectură de la Veneția, 2012. Acest teren/ spațiu  comun a dat naștere unui spațiu efervescent și surprinzător de diferit în interpretări. Evenimentul în sine este accessibil publicului, arhitectura își prezintă atât colțurile cât și colții într-un sistem pavilionar tip iarmaroc. Printre țările participante, România este localizată în zona Giardini, într-un colț îndepărtat al hărții necesare pentru a parcurge acest eveniment. Chiar și așa, a primit sute de vizitatori pe zi. Poate la fel de mulți ca și pavilionul Rusiei, cel mai scump și criticat pavilion, dotat cu tablete grafice Apple, leduri și arhive electronice.

Pavilionul României poartă numele celebrului arhitect Ion Mincu, cel ce a înființat școala de arhitectură acum 150 ani. Feedbackul din partea arhitecților, studenților, vizitatorilor în pavilionul Play Mincu a fost sumar și plăcut: „Loved IT!”

To be honest I loved it too! Am păzit și ghidonat mersul lucrurilor în pavilion pentru opt zile. Opt zile în care m-am atașat nu de un spațiu, ci de un mic ecosistem ideologic. Lucrurile au fost puse pe roate de echipa formată din Emil Ivănescu, Irina Bogdan, Ana Constantinescu, Laura Iosub, Paul Popescu. Proiectul și-a propus să vorbească despre arhitectura din România. Anul 2012 a fost anul Ion Mincu. Puțini știu că Ion Mincu a fost un mare politician și că a făcut parte din parlamentul României. În școală, ca student, am învațat că Ion Mincu a fost, poate, cel mai marePlay Mincu arhitect român, a creat stilul național, dar nimic despre legătura lui cu politica. Firul conceptului scoate în evidență importanța legăturii între putere/politică și arhitectură. Latura birocratică vine pe același fundal cu ecourile evlavioase sau acide ale laturii artistice în arhitectură. Instalația interactivă din pavilion este deopotrivă captivantă, ironică, sugestivă. Este vorba de o sumă mare de tuburi negre/ stativi pe care zac: texte, ștampile și vitrine cu timbre arhitecturale. Timbrul de colecție înfățișează cu acuratețe fascinante clădiri. Timbrul legalizează acte, oficializează. Timbrul uscat, embosat, este ștampila notarului. Pragul către proiectare, pragul către procesul de realizare a unui proiect de arhitectură, este același timbru. 150 de stativi cară câte o ștampilă cu timbru uscat. Vizitatorul poate colecta sau pune pe hârtie oricâte ștampile, reprezentând clădiri sau cuvinte rostite despre arhitectură. Această etapă, post etapei colecției vechilor timbre, este etapa judecății terenului comun între arhitectură / artă / concept vs birocrație / politică. Punem ștampile cu clădiri frumoase, colectăm citate incredibile, ștampilăm, ștampilăm, așteptam cu febrilitate să deținem puterea de a avea drept de ștampilă, așteptăm cu febrilitate să ștampilăm proiectele pe care le facem, stăm sub puterea aceleiași ștampile ca poștașul, notarul, să construim visele clădite cu ajutorul citatelor. La extrema cealaltă a sălii, opus colecției vechi, după ce ne plimbăm haotic printre tuburi și ștampilăm cuprinși de curiozitate, zâmbet, sarcasm și bucurie, sunt proiectate pe un perete, diametral opus timbrelor vechi, câteva dintre timbrele de colecție. Pe un stativ sunt niște căști. Fiecare ștampilă executată produce un Common groundsunet. Sunetul s-a obținut prin scanarea termică a timbrelor vechi. Fiecare nou timbru este ecoul unui timbru vechi. Se propune un alt tip de timbru, nu o imagine și un timbru sonor. De porți căștile și te plimbi printre pilonii cu ștampile, vei putea auzi sunetele fără să ștampilezi. Pe fundal este o muzică încontinuu. Mix-ul a fost realizat de artistul român Silent Strike. Nu este un simplu mix, ci un sunet în perfect acord cu sunetele timbrelor. Este o linie sonoră reușită, este un cor de imagini, o utopie îmbucurătoare, ce transformă întregul pavilion într-un mare aparat muzical. Bineînțeles, nu trebuie să ne așteptăm să ne transformăm într-o trompetă, dar cele spuse au avut acești pași de impact pentru cei ce au parcurs pavilionul. La ieșire, două mașini vechi de făcut timbre. Vizitatorilor li se arată cum se folosesc acestea. Cu cerneală proaspăt unsă pe tiparniță, își fac propriul timbru. Timbrele pot fi agățate la uscat și trimise drept cărți poștale. Cei care s-au jucat de-a Ion Mincu, care au pus astăzi ștampile peste ștampile, pleacă plini de abțibilduri, hârtii embosate, cataloage cu citatele din ștampile și cu zâmbet. Nu e un zâmbet copilăros, e un zâmbet declanșat de semne de întrebare, satisfacție și joacă. Pavilionul găsește și scoate în parada Common Ground un subiect important, real, care la rândul său se confruntă cu întrebari și deschide probleme pe întreg globul. Timbrul este idee și artă, dar deopotrivă îmbibat în cerneală, birocrație, putere politică.

Bienala s-a încheiat. Carnetul de impresii s-a închis. Concluziile dinăuntru au transmis, celor ce am citit carnetul, zâmbetul vizitatorilor. Tind să afirm că România a participat la bienală cu un pavilion reușit. Mi-a plăcut să Play Mincu. Un joc care nu rezolvă probleme ci deschide culoare, spații de reflecție și semne de întrebare. Deși bienala s-a încheiat, pe ecran nu apalearningre Game Over. Pavilionul Play Mincu trece la un alt nivel prin surprinzătoarea întoarcere la unelte intelectuale clasice, fără a se folosi de teren virtual sau mijloace moderne. Tehnologia, în acest caz, în contrast cu cele două tiparnițe vechi de la 1930, te trimit cu gândul la miracole posibile numai pentru a servi ideilor propuse în joc. Vă urez să acceptați, să vă deschideți ideilor, să le păstrați la rumegat. Pavilionul a propus direcții de întrebări. E minunat!

We all could declare that: „Yet I am learning” (Michaelangello).

Comentarii cititori
sus



Liceeni premiați la Concursul Velivolantis


Concurs VelivolantisAsociația Taberna a premiat pe 17 decembrie 2012 liceenii din Oltenia câștigători ai primei ediții a Concursului de creație literară Velivolantis. Festivitatea a avut loc în Sala „Nicolae Romanescu” a Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, premiile fiind înmânate, din partea asociației, de Cornel Mihai Ungureanu și Marius Dobrin.

„Ne bucurăm că avem laureați din toate județele Olteniei. Jurizarea a fost dificilă, la proză pentru că am primit neașteptat de multe fragmente de roman, unele chiar de peste 50 de pagini, așa că am fost nevoiți să citim într-un ritm susținut pentru că am vrut să respectăm termenul anunțat pentru festivitatea de premiere, iar la poezie din cauza nivelului ridicat al unora dintre tinerii înscriși în concurs. Ne-a fost foarte greu să alegem, am apelat și la poeți și critici: Nicolae Coande, Ionel Ciupureanu, Gabriela Gheorghișor și Xenia Karo, care să ne ajute să-i departajăm pe primii clasați, dar, în cele din urmă, tot am fost nevoiți să dăm câte două premii I și, respectiv, II”, a spus Cornel Mihai Ungureanu, președintele Asociației Taberna.

„Nu prea-mi plac clișeele, minuni nu știu să vă spun, de altfel nici măcar nu le scriu (încă?). Premiul îmi dă încredere să continui. Mă bucur că am ocazia să fiu citită. Asta este ceea ce contează, de fapt. Mulțumesc!", a declarat Roxana Știubei, elevă la Colegiul Național „Ștefan Velovan” din Craiova, una dintre câștigătoarele locului I la poezie.

Concurs VelivolantisCealaltă autoare clasată pe primul loc la poezie, Maria Camelia Niță, de la Colegiul Național "Gib Mihăescu" Drăgășani, care a obținut o mențiune și la secțiunea proză, ne-a împărtășit gândurile sale:
„Scriu ce-mi trece prin cap și, bine-nțeles, când îmi trece. De un timp încoace, am scris doar frânturi rupte direct din suflet. Fără ajutor, fără dicționar, fără înflorituri. Și mai ales fără să-mi pese de ce s-a mai scris, de ce gândesc cititorii, dacă or exista. Doar așa am putut fi liberă.
De câte ori nu m-am lăsat de scris!? După fiecare rând am avut o senzație de sfârșeală când universul tuturor posibilităților se limita la spațiul finit, alb, al paginilor nescrise.
Și, cu toate acestea, niciodată nu am simțit vreo neliniște, vreun regret. Mă gândeam că Dumnezeu mă va supune altor încercări, cărora le voi răspunde pe măsura mea necondiționat, așa cum am făcut-o de când ne-am cunoscut.
Uneori, în acele momente binecuvântate, am simțit palma lui caldă pe fruntea mea rece. Și, ca într-o explozie epileptică, sub ochii uimiți, alte pete albe, alte pagini, se umpleau cu litere și cuvinte noi, în parte necunoscute.
De aceea, bag seama, niciodată de atunci încoace, nu avut putința de a reține ori, mai mult decât atât, de a recita din ceea ce am scris. M-am gândit că nu sunt eu singurul om, alesul, care din fericire sau din păcate, este doar un instrument prin care murmurul magicului trece nefiltrat.
Nu știu cum gândesc ceilalți, dar pentru mine poezia este doar muzică pusă în cuvinte. Cuvinte care uneori nu îmi aparțin.
Eu, vrând-nevrând, mă aflu în acest punct unde toate acestea sunt o entitate. Împreună suntem un străjer care încă mai are tăria să înfrunte știința și banalitatea cotidiană”.

Concurs VelivolantisXenia Negrescu, de la Liceul Teoretic "Traian Lalescu" Orșova, a ocupat locul II la secținea poezie și ne-a răspuns cu un poem din volumul său La est... de timp, apărut la Editura Doxologia, Iași, 2011: „M-ai întrebat/ de ce poezia mea/ e atât de tristă/ și n-am știut să răspund/ mi-am întrebat cuvintele de ce tac/ dar ele și-au plecat fruntea în petecul de hârtie/ mi-am întrebat mâna de ce plânge/ dar ea a continuat să scrie, grăbită, fără a mă privi/ Te-am întrebat, Doamne,/ de ce soarele/ nu vrea să mă privească în ochi.../ Și-am pus atâtea întrebări/ până a-nceput să plouă”.

Tot pe locul II s-a clasat și Diana Maria Boghiu, de la Liceul Teoretic "Mihai Viteazul" Caracal, care ne-a spus: „De ce scriu poezie? Pentru că îmi place, pentru că îmi dă o satisfacție intelectuală și, cred că cel mai important, pentru că pot. Inițial, (îl voi cita pe scriitorul Ion Catrina) „Mi se părea că poezia s-a spus, s-a scris de către alții și că a adauga ceva era foarte dificil.” Părerea mi s-a schimbat treptat, după fiecare poezie scrisă observam întocmai contrariul. Poezia este rodul unei orgii între artă, literatură și talent, fie el nativ ori dobândit. De fapt, poezia este ce vreți voi să fie…”

Câștigător la secțiunea proză a fost Alexandru Dumitru, de asemenea de la Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” din Caracal, cu un fragment de roman. „Când vine vorba de motivul sau dorința pentru care scriu, consider că o metodă mai adecvată de a aborda subiectul e tot printr-o poveste, decât prin explicații.
Totul începe cu o idee. Poate fi o amintire închegată sub forma unei scene sau câteva personaje unice conectate printr-un fir narativ aparte, toate contribuie la un singur lucru, și anume, să acumuleze presiune. În sine, poate nu sună tocmai logic, dar această presiune este rezultatul gândirii mele și ea se manifestă în principal prin faptul că nu îmi permite să mai fac altceva. Până și mâncatul sau dormitul devin lucruri pasive sau opționale atunci când las prea mult din acea presiune să se acumuleze. Cu alte cuvinte, scriu ca să mă eliberez de presiune. Scriu ca să scap de o mână grea care îmi apasă mintea și care mă împinge către frustrare. Nu este un sentiment plăcut, dar cumva, de fiecare dată îl primesc cu brațele deschise doar pentru ca la puțină vreme după, să mă descotorosesc de el, încătușându-l pe o foaie. Pot spune că masochismul are o definiție similară cu ceea ce are loc în mine de fiecare dată când mă apuc de scris. Sună dubios, dar are și sens.
Poate și din cauza aceasta, scrisul nu poate fi explicat, ci doar povestit. Tind să cred că orice are o poveste a sa, iar pentru mine scrisul are propria lui istorie piperată cu un soi rar de plăcere crudă. Fiecare viciu îți aduce plăcere, și de ce nu, câte o poveste bună din când în când”, a mărturisit Alexandru Dumitru.

„Aș vrea să mulțumesc câtorva cadre didactice, în afara celor care i-au îndrumat pe câștigători: Mihai Boșogea-Tudor și Sorina Tiugan de la Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” din Caracal, Cristina Goanță de la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu, Ica Emilia Udriște, Otilia Giurcă și Iuliana Firu de la Liceul Teoretic Novaci, de unde, de altfel, am primit cele mai multe lucrări. Îi felicităm pe câștigători și îi așteptăm și pe ei și pe alți liceeni la ediția de anul viitor a Concursului Velivolantis”, a declarat Marius Dobrin, vicepreședintele Asociației Taberna.

Iată lista completă a câștigătorilor Concursului Velivolantis, ediția I, la cele două secțiuni:

Poezie

locul 1: Roxana Știubei, Colegiul Național "Ștefan Velovan" Craiova, clasa a X-a C - Profesor îndrumător Claudia Drăghici

și

Maria Camelia Niță - Colegiul Național "Gib Mihăescu" Drăgășani, clasa a X-a, profesor îndrumător Alina Drăgușin.

locul 2: Xenia Negrescu, Liceul Teoretic "Traian Lalescu" Orșova, clasa a XII-a B

și

Diana Maria Boghiu, Liceul Teoretic "Mihai Viteazul" Caracal, clasa a X-a E - Profesor îndrumător Carmen Laibăr

locul 3: Violeta Voicu, Colegiul Național "Ștefan Velovan" Craiova, clasa a X-a H - Profesor îndrumător Mariana Didu.

Mențiuni:

Mihaela Alexandra Constantinescu, Colegiul Național "George Coșbuc" Motru, clasa a X-a

Gabriela Mihaela Mitoaica, Colegiul Național "Carol I" Craiova, clasa a X-a A

Proză

1. Alexandru Dumitru, Liceul Teoretic "Mihai Viteazul" Caracal, clasa a X-a. Profesor îndrumător Mihaela Neacșu.

2. Ioana Claudia Soos, Grupul Școlar "Brătianu" Drăgășani. Profesor îndrumător Ecaterina Bălan.

3. Mălina Dinu, Colegiul Național "Gib Mihăescu" Drăgășani, clasa a X-a. Profesor îndumător Alina Drăgușin.

și

Baică Diana Alexandra, Colegiul Național “Elena Cuza”, Craiova, clasa a X-a. Profesor îndrumător Ileana Trincă.

Mențiuni:

Elena Flondor și Diana Dafinescu de la Liceul Teoretic Novaci, ambele eleve în clasa a IX-a. Profesor îndrumător Mădălina Popica

Simona Tutunea și Cristina Violeta Bogdan, ambele de la Colegiul Național "Radu Greceanu" din Slatina – Profesor îndrumător Mirela Moraru.

Bettina Plescha, Liceul Teoretic "Traian Lalescu" Orșova, clasa a XII-a D

Maria Camelia Niță, Colegiul Național "Gib Mihăescu" Drăgășani, clasa a X-a, câștigătoare și la poezie. Profesor îndrumător Alina Drăgușin.

Primii trei clasați la fiecare secțiune au primit câte 300, 200 și, respectiv, 100 de lei, iar tinerele care au fost pe primul loc la poezie vor petrece, în vacanța de iarnă, o zi cu Simona Popescu, în timp ce liceanul câștigător la proză îl va întâlni pe T. O. Bobe.

Comentarii cititori
sus


Tiberiu Alexandru Brîndușoiu

 


Atelier de creație:
„așa“ învață studenții de la Sociologie să comunice

 
Universitatea din Craiova: specializarea Sociologie, anul II
Se ia o mână de voluntari. Se împarte în echipe și fiecare pregătește un număr artistic. Se alcătuiește un juriu de specialitate. Se adaugă publicul - profesorimea și studențimea. Și presa, ca să guste evenimentul. Gazdele se gătesc de spectacol. Decor și muzică, pictură și fotografie, poezie și teatru, istorie și prezentare de carte. Cultură și mesaje sociale. Așa arată un atelier de creație pentru studenții de la Sociologie ai Universității din Craiova. Miroase a sărbătoare. „Vrem să aducem spiritul Crăciunului înapoi în dumneavoastră“, se încurajează viitorii sociologi. Pe 14 decembrie 2012, anul II al Sociologiei a susținut atelierul de creație Sociologia Culturii. Evenimentul-concurs a fost o practică de învățare informală.

Vineri, aproximativ ora 14. Sala 464A din Universitate. Pe tabla de scris atârnă desene de Crăciun și beteală roșie. Pe catedră stă un brăduț artificial, neîmpodobit încă. Lângă geam, un ecran TV mare cât fereastra. Locurile din clasă, ocupate. Genți și haine la grămadă. Foială, șușoteli - ca înainte de începerea unui examen. „Să nu râdeți!“, ne previne o participantă. O studentă este pictată pe față - are mustață și cioc de personaj pe nume Mitică. Domnișoara Simona Mihaiu, asist. univ. dr. și coordonator al evenimentului, își încurajează studenții: „Eu nu am emoții. Apoi, prezintă juriul: lect. univ. dr. Xenia Negrea, actorul Dragoș Măceșanu și lect. univ. dr. Constantin Crăițoiu.

Manifest, artă și caritate. Intimidați de efort, în fața unui public destins
Teen SpiritPrimii concurenți se numesc Teen Spirit (Spirit Tânăr). Vreo patru fete și un băiat ne avertizează că „ar fi cazul să nu ne mai ascundem în spatele lui nu am timp și îndeamnă să ne bucurăm mai mult de spiritul sărbătorilor de iarnă. Elena Bucur este autoarea desenelor de pe tablă: zăpadă, brazi, cadouri. Creațiile sunt vândute publicului, urmând ca banii să fie oferiți lui Iulian Alexandru Știucă (24) din Filiași, bolnav de SIDA. Juriul cumpără primele desene.


Pe ecranul TV rulează fotografii cu peisaje de iarnă. Echipa Teen Spirit împarte decorațiuni de Crăciun publicului, ca să împodobească bradul de pe catedră. Studenta Mădălina Dinu cântă O, Brad Frumos. O... dar uită versurile. Domnul Crăițoiu îi dă curaj să încerce „din nou!“. Sala râde a destindere. Mădălina închide ochii și își balansează genunchii, intimidată. Se căznește să reia melodia. Andreea Chirițescu începe să recite o poezie proprie: „A nins și totul pare adormit.“ Adormită e și memoria ei, de emoție - nu mai știe ce urmează. Citește de pe foaie, la sugestia lui Dragoș Măceșanu. Acesta spune că poezia a fost banală. Iar „tu ai cântat fals“, arată cu degetul spre Mădălina. Însă le felicită pentru efort.

O altă echipă ne arată și ea câteva desene de Crăciun, pe coli A4. Desene ca ale unui copil de grădiniță. Dar important e mesajul: retrăirea Crăciunului din copilărie - alături de cadourile lui Moșu’, derdelușul sau omul de zăpadă de pe hârtie.
În a treia echipă, o studentă e așa-zisa Elena Scândurică; iar alta, Mitică. Joacă o scenetă-pamflet. Surprind tachinările dintre bărbat și femeie. Se apropie și se privesc ochi în ochi: „Eu sunt femeie, cea mai rea ființă“. Juratul Xenia Negrea râde: „Excepțional!“ Iubirea trebuie acceptată cu bune și rele, e mesajul celor două studente: „Ar fi ideal să gândim cu iubire și să iubim cu inteligență, dar așa ceva nu se poate.“

„Eu vă dau 10 și punct.“ Dispută între concurenți și juriu
FlyFly sunt următorii pe listă. Ei au pregătit un număr de pantomimă. Protagonista este o tânără ce cade pradă anturajului: bani murdari, țigări, alcool, droguri. Un băiat e îmbrăcat în alb, iar altul în negru - binele și răul. O tipă are tricou cu Moartea, pe care e scris numele trupei rock Avenged Sevenfold. Protagonista este salvată de băiatul în alb, printr-un dans. Pe fundal se aude melodia Everything, cântată de Lifehouse - e despre prietenie și speranță. „Pentru orice problemă există o soluție; când totul s-a sfârșit, totul abia începe“, vrea să transmită echipa Fly. Ana Ganță e purtătorul de cuvânt. Vocea și bărbia îi tremură. Buzele îi sunt învinețite de emoție și își freacă mâinile la piept. Domnul Crăițoiu le apreciază expresivitatea. Actorul Dragoș Măceșanu exclamă: „Eu vă dau 10 și punct. Se vede că ați muncit!“ Publicul aplaudă.


Echipa Seven stârnește controverse. Se numesc Șapte, dar sunt nouă. Vorbesc despre inegalități sociale. Bogați vs. săraci sau moft vs. necesitate. Îl citează pe Caragiale: „Vrei să cunoști lumea? Privește-o de aproape. Vrei să-ți placă? Privește-o de departe.“ Sociologul Crăițoiu intervine: „Mesajul pe care-l transmiteți voi nu este OK deloc.“ Căci bogații nu trebuie judecați pentru că au mai mult decât alții. Studenții ripostează. Ei au vrut să arate că există atât o lume veselă, cât și una tristă. Domnișoara Simona Mihaiu îi susține. Se aprinde o dispută. O ghirlandă din decor se desprinde.

Urmează un istoric în PowerPoint al celor mai importante clădiri din Craiova: Catedrala Sf. Dumitru, Muzeul Olteniei etc.

Descoperind juriul, studenții se descoperă pe sine
Tinerii din clasă șușotesc, își butonează telefoanele, chicotesc. Ori dau din picioare, de frig sau de plictiseală. Juratul Măceșanu le atrage atenția. Spune că e „prieten“ al studenților, dar că e nevoie de respect reciproc. Trebuie „să învățăm ceva din aceste întâlniri“, continuă el. Studenții îl privesc cu ochi mari. Alții, lasă capul în pământ. (Din când în când, tiptil mai intră întârziați. Apare și echipa Tele U Craiova. Cameramanul aprinde luminile din sală. Se filmează.)


XYZUltimii concurenți sunt XYZ. Vreo cinci fete prezintă cartea Ferma Animalelor de George Orwell. Cartea este o satiră politică. „E o carte care se potrivește foarte bine societății noastre actuale.“ Studenta Anda Pîrva stă dreaptă, vorbește cursiv și privește publicul. Se uită uneori peste niște hârtii, ca un prezentator TV. Juriul remarcă dicția ei și îi spune că ar fi bună pentru Jurnalism. Anda mărturisește că nu era conștientă de asemenea calități. A dat peste un juriu care a făcut-o să-și descopere o nouă latură. Interacțiunea e constructivă.

„așa învățăm să comunicăm“
Locul 3 a fost câștigat de echipa Teen Spirit. Premiul 2, de XYZ. Marea câștigătoare: Fly. Xenia Negrea felicită concurenții pentru curaj. „Curajul vine prin practică“, spune „prietenul“ Dragoș Măceșanu. Profu’ Constantin Crăițoiu e de părere că întâlnirile non-formale sunt „cele mai consistente“. Organizatorul Simona Mihaiu afirmă că „așa învățăm să comunicăm“. Mulțumește studenților pentru implicare. Este mândră de atelierul de creație Sociologia Culturii.


Concurenții n-au fost niște profesioniști, ci artiști amatori. Dar vor să se culturalizeze. Să iasă în față, să se implice. Să primească un feedback sincer. Să-și exerseze vorbitul în public. Să învețe să comunice, ca viitori sociologi. Pe o scară de la 1 la 10, studenta Anda Pîrva acordă evenimentului nota 9. N-a decurs totul perfect, dar prin munca de echipă și-a cunoscut mai bine colegii. Asemenea manifestări oferă studenților de la Sociologie posibilitatea să se autodepășească, prin exercițiul comunicării sociale. Prin reacțiile publicului și-ale unui juriu avizat.

Comentarii cititori
sus


Cristina Isal

Terapia Luminoasă



Terapia Luminoasa
Pe 14 decembrie  am cumpărat trandafiri albi, mari, mi-am luat copiii și prietena și am plecat să descoperim un spațiu care se relansa, un laborator de artă, populat cu un colaj suflet & corp & sora mea:vernisaj Ana Asavei Pietraru,Terapia Luminoasă. Mi-am redescoperit sora. Și-am descoperit un București tânăr și vesel în Saint Ink / Sfântul Tuș, un laborator de artă, inedit.


Pentru că începutul lui decembrie pulsează fantezii și speranțe, pentru că se înserează mai devreme iar zăpada schimbă ritmul orașului și scârțâie sub bocanci, nu sub pantofiori, pentru că Sfântul Tuș ne-a întâmpinat cu o pictură murală în culorile Crăciunului și-ntr-un singur ochi, mare și vigilent, ca de sfârșit de civilizații (zic unii), am intrat intensiv sub terapie. O Terapie Luminoasă!

O seară în alb-negru ne-a expulzat, ca o mizanscenă, dintr-un trafic încetinit de zăpadă într-un zid cu un graffiti  jucăuș, un monstru verde cocoțat pe o tencuială crăpată. Din alb-negru în culori tari. În interiorul laboratorului ne-au întâmpinat glasuri de copii și ne-au însoțit, au insistat până i-am băgat în seamă și am început să ne jucăm cu ei. Într-o poză imensă, alb-negru, ne-am așezat la geamul mansardei, în lumină, și-am iscodit o realitate colorată, provocatoare. Până la imagini, ne-au însoțit sunetele străzii și pulberea unui reflector. Expoziția e puternic susținută de sunet, de imaginea proiectată dar și de lumina din reflectoare. Lucrările au contururi cinematografice, atmosfera e câștigată.

Terapia LuminoasaParcurgem calea dictată, urmărim transformările, nașterea culorilor, viața. Exteriorul schimbă interiorul și invers. Înăuntru e afară, fără protecție, cu bucurie și în întâmpinare. Prin culoare e asimilat afară, prin anotimpuri, vârste.

În lucrările Anei interioarele se repetă, lumea e aceeași, unele imagini sunt din expozițiile anterioare, imagini definitorii dar care nu mai aparțin memoriei, nostalgiilor, clarobscurului. Lumea e aceeași, dar altfel, liberă, matură; tema copilăriei e copleșitoare, totuși atinsă autoironic. Tema terapiei e îmbrățișarea vieții, bucuria, „afară e lumina verde, aprobarea, într-un final“, spune artista. 

Ana Asavei Pietraru și Sfântul Tuș și-au chemat prietenii la o întâlnire emoționantă. Am avut o seară sinceră, parcă-am plutit peste București, totuși în centrul Bucureștiului, în ritmul propriu. Am refăcut camere uitate, prin care-am trecut și am stat la fereastră. Eu m-am întâlnit cu trecătorii, mi-am imaginat situații, dialoguri, suflete vesele ori melancolice, nervi sau prostie. Nu știu alții ce-au urmărit pe fereastra Anei Asavei Pietraru, dar eu  am tras în piept aer rece, proaspăt. E mare lucru.

Terapia LuminoasaPrintre aburi de cafea și joaca amețitoare a băiatului cel mic, nu pot să nu mă întreb ce fac ceilalți, care sunt întâlnirile care-i scot din cotidian, cum își asumă frumusețea orașului. Un concert, un teatru, prieteni. Prin colțuri de București și discursul vizual își face loc tot mai des în spații neconvenționale, trebuie doar să le descoperim. O mare bucurie trebuie împărtășită!

http://raco.ro/ana.asavei/index.html

Trandafirii albi au un aer de sărbătoare. A fost o seară de sărbătoare, o adevărată seară în familie, chiar ne-am văzut, ne-am auzit. Sper ca în serile cu muzică bună, cafea și cocteiluri de la Saint Ink/ Sfântul Tuș, picturile să-și mai depene povestea, să trăiască.
                          
 

Recomandare GrowArt:                            
Ana Asavei Pietraru
(n.1978, Piatra Neamț)

Este licențiată a secției Pictură din cadrul Universității Naționale de Arte București, în 2004, iar în 2008 și-a finalizat studiile masterale în cadrul aceleiași instituții, cu aceeași specializare, ambele etape de studiu desfășurându-se sub coordonarea maestrului Marin Gherasim.
Din această interferență artista preia sobrietatea și profunzimea viziunii profesorului, păstrându-și totodată propria identitate artistică și dezvoltându-și preferința către culoare, picturalitate, plină-pastă. Atât pe durata studiilor cât și ulterior, artista își creează un univers pictural caracterizat de culori calde și pline, tonuri saturate, tușă energică. Subiectele abordate, mai degrabă clasice, se structurează în jurul motivelor tipice școlii românești de artă: naturi statice, interioare, grădini, peisaje rurale - o realitate imediată, tratată cu sinceritate, sensibilitate și grijă.
http://www.growart.ro

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey