Alex Ștefănescu: "Scopul meu este să îi conving pe oameni că merită să citească"
Între doi elefanți care vor să facă iubire
Scriitori la Tradem: Vasile Baghiu
Norman Manea vine în România
Cain, de Saramago, lansat în București
World Press Photo revine în București
D-ale Carnavalului la Naționalul craiovean
Bienala Internațională de Grafică Experimentală, la Cafeneaua critică

 
sus

 
Cornel Mihai Ungureanu

 

Alex Ștefănescu: "Scopul meu este să îi conving pe oameni că merită să citească"

Alex StefanescuCriticul literar Alex Ștefănescu a susținut pe 16 martie 2012, la Casa Studenților din Craiova, o prelegere intitulată Ce trebuie să știm despre literatura română de azi, menită să atragă tinerii, elevii în special, către acest domeniu. Evenimentul a fost organizat de Gheorghe Duduială, om de afaceri și candidat la Primăria Craiova din partea unui partid politic. Redau mai jos cuvântul de prezentare al gazdei și prima parte a conferinței lui Alex Ștefănescu, păstrând cu fidelitate oralitatea dialogului. (Invitatul special al acestui număr al Prăvăliei culturale, Daniel Cristea-Enache, spunea, la un moment dat, în Cinematograful gol, despre Alex Ștefănescu: "În pofida tuturor acuzațiilor care i se aduc, nici el nu este cu totul lipsit de umor"). 

 

Gheorghe Duduială:
Stimate doamne, stimate domnișoare, stimați domni!

Dați-mi voie să vă spun bună ziua și să vă mulțumesc că ați făcut un efort să veniți astăzi în Casa Studenților pentru a purta un dialog cu istoricul, scriitorul și criticul literar Alex Ștefănescu. Pentru cei ce nu mă cunosc, numele meu este Gheorghe Duduială.

M-am implicat cu mulți ani în urmă în viața acestor minunați tineri la sesizarea căci pe timp ce trece le lipsesc modelele. Și m-a preocupat în mod deosebit să oprim distrugerea acestei tinere generații, să o recuperăm, să încercăm să ne regăsim tradiția, obiceiurile românești și să încercăm să ne regăsim pe noi. Lucrul acesta nu putem să-l facem decât cu eforturi colective și comune și cu ceea ce tinerilor azi le lipesc cu desăvârșire: modelele.

Și dumneavoastră, ca și mine, vedeți mai pregnant pe sticlă cum un mare segment din presă ne prezintă antimodele, oameni de la care efectiv nu pot să-și croiască niciun pas pe vreun drum în viață. Am mers mult în perioada interbelică și am constatat cu mare satisfacție și cu mare regret pentru ceea ce trăiesc azi și ce păcat că acea perioadă nu poate să renască azi. V-aș spune că l-am găsit pe Țuțea, v-aș spune că l-am găsit pe Cioran, pe Vulcănescu, și am citit câte ceva, și puțin, din păcate, pentru că atât am găsit, și despre Petre Carp și îi îndemn pe tineri să caute, pentru că în biblioteci găsim o adevărată colecție de valoare spirituală, morală și valoare românească, de ce nu?

Deși această obsesie a mea de a ne reîntâlni în săli de educație, în săli de cultură, în teatre, la operă, la operetă, cu tinerii, se pare că uneori cei maturi, care n-au înțeles nici azi că e nevoie mai mult ca oricând să ne recuperăm generația tânără, ne mai pun din când în când piedici.

Și pentru că n-aș vrea să-l țin prea mult pe domnul Alex Ștefănescu și n-aș vrea să vă răpesc privilegiul de a-l bombarda cu cât mai multe întrebări, pentru că așa cum eu am avut multe de învățat de la domnia sa, și dumneavoastră, în scurtul timp pe care îl va petrece cu noi la Craiova, veți avea la fel de multe de învățat. Și aș vrea să vă spun că acest pariu al meu cu dumneavoastră, generația tânără, m-a determinat ca în timpul iernii, având puțin mai mult timp liber, să vă culeg între paginile unei cărți mici, de câteva zeci de pagini, câteva scrisori dedicate dumneavoastră. Se cheamă Scrisori către tânăra generație. La final, am să vă fac cadou și am să vă rog să citiți, pentru că veți găsi mult suflet pus aici, pentru că eu astăzi am venit în fața dumneavoastră cu inima, adică de la inimă la inimă, și v-aș ruga și pe dumneavoastră să lăsați inima să vorbească și să aveți curaj. Vă mulțumesc!

Îl rog pe domnul Alex Ștefănescu să vă povestească câte ceva despre tema pe care, împreună cu staff-ul meu de organizare de la Craiova, am denumit-o: Ce trebuie să știm despre literatura română de azi. Vă rog, domnule Alex Ștefănescu, și vă mulțumesc pentru că ați venit la Craiova.

 

Alex Ștefănescu:
Bine v-am găsit!

Apreciez foarte mult faptul că ați venit la o întâlnire pe teme culturale, care, aparent, nu este atrăgătoare. Nu știu de ce, s-a răspândit ideea că literatura este o disciplină pentru examene și s-a uitat că literatura a fost inventată de oameni ca să se bucure de ea. Literatura este o plăcere, nu este o corvoadă, nu este un chin, nu este o obligație școlară. Este o plăcere.

În manualele școlare ea este prezentată într-un limbaj fals științific rebarbativ, care te înstrăinează de ea, dar literatura are puterea de a atrage, este o seducătoare, și scopul meu este să îi conving pe oameni că merită să citească. Nu am niciun interes ca să fac asta, mă gândesc numai la faptul că fiecare om are o singură viață, este irepetabilă - asta trebuie să își amintească fiecare în orice clipă - , are o singură viață la dispoziție și nimeni nu-i va mai da alta, și e păcat să o trăiască greșit, să o trăiască fără a ajunge la ceea ce e mai frumos în această lume: să vezi pomii înfloriți, să trăiești o mare dragoste, să vezi alte țări, să citești cărți bune, să asculți muzică bună. Nu ești obligat să faci toate astea, dar e păcat să nu le faci. Și mă simt dator ca despre domeniul meu să vorbesc unui număr cât mai mare de tineri ca să știe că există literatura și ce-i poate oferi literatura. Dacă nu vrea să citească, e dreptul lui, dar să o facă în cunoștință de cauză, nu din cauză că nu știe ce e cu literatura.

Am explicat o dată, ca să conving niște tineri că merită să citească fiindcă literatura îi face mai frumoși (și chiar îi face mai frumoși, dar nu în sensul că plasticitatea feței lor se schimbă, ci le dă, așa, o anumită noblețe, o anumită luminiscență spirituală care se cunoaște). Am și pus pariu odată cu niște tineri că putem ieși pe stradă să ne uităm la cei care trec, necunoscuți, și eu le spun, de la prima vedere, cine dintre ei citește și cine nu. După aceea să-l oprim și să-l întrebăm să ne spună dacă citește sau nu. Și tinerii s-au amuzat și au venit chiar ei, fiecare venea și spunea: "Eu citesc sau nu citesc?" (Râde) și aproape fiecăruia îi spuneam: "Nu citești", pentru că aproape toți nu citeau, decât în măsura în care era obligatoriu. Și, în sfârșit, m-am jucat puțin cu ideea asta, am explicat că produsele cosmetice sunt atât de scumpe încât e preferabil să se înfrumusețeze citind literatură, care este mai ieftină.

Eu sunt de profesie critic literar. A fi critic literar înseamnă a fi cititor profesionist. Deci, sunt un cititor care și-a făcut o profesie din citit. Mulți oameni citesc, dar puțini fac din asta o preofesie.

Am publicat numeroase cărți de critică literară și de literatură. Cea mai importantă carte a mea este Istoria literaturii române contemporane, o carte care are 1.200 de pagini, format mare, 1.500 de ilustrații, este și o carte foarte scumpă. Am adus un exemplar pe care îl dau drept premiu aceluia dintre dumneavoastră care îmi va pune la sfârșit întrebarea cea mai interesantă. Dacă vă amuză chestia asta, vă previn însă că volumul cântărește 2 kilograme și 950 de grame. De unde știu? Fiindcă adversarii mei literari, care au scris numeroase articole împotriva mea, au spus, printre altele: "A venit și Alex Ștefănescu cu cartea lui de 3 kilograme jumate". Și m-am dus și am cântărit-o și am zis: "Nu are trei kilograme jumate, are două kilograme și 950 de grame".

Am lucrat 10 ani la ea și reprezintă rezultatul lecturii a mii și mii de cărți. Dacă veniți dumneavostră la mine, la București, mi-am făcut o casă la țară, lângă București, am peste 100 de pomi, dacă veniți când sunt cireșele coapte vă dau câte o lădiță și dreptul de a culege câte cireșe vreți și să le luați acasă, dar nu ca să le vindeți, că am mai chemat așa niște tineri din București și au cules un portbagaj de mașină și s-au dus să le vândă. Dacă veniți la mine, vă primesc cu drag și o să vă arăt biblioteca mea. Am scris într-o carte, Jurnal secret se numește, am povestit că atunci când sunt cireșii înfloriți, deci nu când sunt cireșele coapte, este o splendoare, te simți ca în paradis, și aproape că am sentimentul de vinovăție că nu merit ceva atât de frumos, deși totul este făcut cu mâna mea: cireșii sunt plantați de mine, udați de mine, săpați de mine. Și că cel mai frumos este, când înfloresc cireșii, o fată să stea sub un cireș și să scuturi cireșul. Este un fel de ninsoare de petale și fata se transformă într-o mireasă. Eu am și uitat că am scris chestia asta și, anul trecut, când erau cireșii înfloriți, mi-au sunat la poartă două eleve de liceu. Le-am deschis. "Dumneavoastră sunteți Alex Ștefănescu? V-am căutat foarte mult până v-am găsit". Zic: "Da, eu sunt. Ce doriți?"; "Am venit să ne ningeți!"

Am înțeles la ce se refereau, le-am dus sub un cireș, s-au acoperit cu petale și s-au fotografiat. A fost foarte frumos.

Deci, dacă vreți să veniți, fie când sunt cireșii înfloriți, ca să vă fotografiați, fie când sunt cireșele coapte, ca să mâncați, vă aștept cu drag pe oricare dintre dumneavoastră. Îmi dați un telefon înainte sau un e-mail, ca să fiu acasă, și vă primesc cu drag.

Voce din public:
E valabil numai pentru fete?


Alex Ștefănescu:
Nu. E valabil pentru toată lumea, dar pentru fete invitația este mai entuziastă, cu mai mult entuziasm. Fetele vin ele cu băieți, așa mi s-a întâmplat o dată, când mi se cereau autografe, chiar se făcuse coadă la autografe și venea câte-o fată și o întrebam: "Pentru cine să scriu?". Ea zicea numele: "Mariana", dar, de obicei, zicea: "Pentru Nelu", "Pentru Gigi". De fapt, băieții stăteau la o bere și le trimiseseră pe ele la coadă să ia câte-un autograf și mă enervau foarte tare. Îi simpatizez și pe băieți, dar altfel.

Bine, nu mai spun că sunt un om în vârstă, am fost odată la o întâlnire cu elevii de la Deva, acum câțiva ani, am împlinit 60 de ani acolo și m-au sărbătorit, și am spus cu umor la microfon: "Vreau să vă anunț cu acest prilej că împlinind vârsta de 60 de ani mă retrag în mod oficial din viața amoroasă". Și un băiat a venit după mine la microfon și a spus: "Vă mulțumim foarte mult că v-ați retras din viața amoroasă pentru că erați un concurent foarte primejdios". Bine, a zis așa, cu simpatie.

Vă zic și o chestie mai deocheată, dacă vreți. Tot acolo, altul mai obraznic, obraznic dar simpatic, a zis: "Dumneavoastră nu sunteți deloc complexat față de tineri". Zic: "De ce să fiu complexat? Să fie ei complexați față de mine, că sunt tineri". " Păi, nu", zice, "De ce? Păi, noi suntem cei care acum dominăm prin toate posibilitățile noastre". Și zic: "Nu-i adevărat! Eu vă întrec la orice!". Au rămas mirați. Zic: "Uite, dacă vreți, jucăm o partidă de șah aici, în fața dumneavoastră și eu vă bat. Alegeți pe cel mai bun șahist dintre voi și în fața voastră îl bat. Facem un concurs de umor! Alegeți pe tânărul cu cel mai mult umor, facem aici un schimb de replici și vă arăt că sunt mai bun decât el. Chiar dumneavoastră, prin aplauze, o să arbitrați în favoarea mea. Și mai facem un concurs de literatură". "Nu, că asta e specialitatea dumneavoastră". Și unul, cel care era așa, mai impertinent, zice: "Domnul Alex Ștefănescu, dar dacă facem un concurs de sex, cine e mai bun?".

Și atunci am avut mari emoții, m-am gândit că, dacă nu găsesc un răspuns, mă voi prăbuși cu totul în ochii elevilor și am zis așa: "Da, sunt de acord și cu un concurs de sex. Să vină cineva dintre dumneavoastră, un băiat, aici pe scenă, facem aici concursul, în fața dumneavoastră, dar eu cu o tânără din generația dumneavoastră și el cu o femeie din generația mea". Și atunci am reușit să ies din momentul de impas.

(Continuarea în numărul viitor)

 

Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

Între doi elefanți care vor să facă iubire

 

wattsCotidianul Cuvântul Libertății, în parteneriat cu Universitatea din Craiova, Biblioteca Județeană "Alexandru și Aristia Aman", Baroul Dolj și Editura RAO au organizat, pe 11 aprilie 2012, lansarea în Bănie a volumului Ferește-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România, al istoricului american Larry L. Watts.

Citisem despre lansarea cărții în alte orașe, în ultimul an, parcursesem, cu întârzire, și un articol al lui Gabriel Andreescu, publicat în Timpul, numărul pe ianuarie 2012, cu titlul: Jurnal din campania de reabilitare a Securității, în care găsisem și pasajul următor: "La mijlocul lunii decembrie 2011, floarea conducătorilor de altădată ai Securității a revenit în București. În cadrul sugestiv al Băncii Naționale, guvernatorul Mugur Isărescu s-a alăturat oamenilor din breaslă, Ioan Talpeș, șeful SIE între 1992-1997, și Cristian Troncotă, naratorul oficial al serviciilor de informații, pentru a da greutate elogiilor. De această dată, rolul de purtător de ștafetă a fost preluat de istoricul cu fețe multiple, dl. Larry L. Watts. Cartea acestuia de peste 700 de pagini, Ferește-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al Blocului sovietic cu România este dedicată "geniului" diplomatic al lui Nicolae Ceaușescu. Deși Larry Watts separă activitatea externă de cea internă a regimului, el asigură, prin interpretările sale inventive amestecate cu câteva fapte, o piesă fecundă în beneficiul ultimului exces revizionist."

Am hotărât să merg în Sala Albastră a Universității nu pentru a încerca să deslușesc pe unde ar fi adevărul, ci doar pentru a asista la prezentarea lucrării și dezbaterea anunțată. Cu greu am găsit un loc, și am avut noroc, căci au fost destui care au stat în picioare. Nu mai văzusem atâtea oficialități locale la o lansare de carte de pe vremea când primar al Craiovei era Vasile Bulucea, iar Adrian Păunescu își prezenta vreun volum în urbe.

Ion Prioteasa, președintele Consiliului Județean Dolj, a ținut să ureze bun venit istoricului american, a cărui carte o citise "cu voluptate", sfătuit de Mircea Canțăr ("responsabil cu multe dintre lecturile mele"), redactor-șef la Cuvântul libertății, artizanul prezenței lui Watts la Craiova. Prioteasa a rememorat ziua de 21 august 1968, când împlinea 18 ani, iar trupele sovietice și ale altor țări din tratatul de la Varșovia, mai puțin cele românești, intrau în Praga. Și-a amintit și întrebarea pe care i-o pusese un jurnalist lui Ceaușescu, atunci, într-o conferință transmisă la radio: Ce reacție ar avea dacă un caricaturist i-ar face o caricatură și ar expune-o într-un muzeu?

Moderatorul întâlnirii a fost Lucian Dindirică, directorul Bibliotecii "Alexandru și Aristia Aman", iar printre cei care au luat cuvântul s-a numărat și viceprimarul Craiovei, Mărinică Dincă. Acesta a citat într-un mod original proverbul care a inspirat titlul cărții: "Ferește-mă, Doamne, de prieteni, că pe dușmani îi cunosc eu" și a conchis că "Marea Neagră este singurul nostru aliat, cum o dovedește și această carte".

Ovidiu Ianculescu, directorul editurii RAO, ne-a spus o istorie ce părea romanțată (dar lucrurile pasionante par romanțate, când le povestești) a apariției volumului, pe care îl primise în toamna lui 2010, în versiunea în limba engleză, cu titlul With Friends Like This. Câteva zile și nopți nu a putut lăsa cartea din mână și și-a promis că va face "tot ce e omenește posibil să apară la editura noastră". În mai anul trecut, varianta în limba română, cu titlul de acum bine cunoscut, a avut lansarea în Biblioteca Centrală Universitară din București, "în prezența cremei istoricilor din România".

Mircea Canțăr a avut un discurs concis, arătând că Watts spune despre țara noastră lucruri care nu s-au spus și că istoricul american a fost frapat de nivelul de ostilitate a țărilor din Tratatul de la Varșovia împotriva României. Experimentatul jurnalist craiovean a precizat că Watts a studiat o impresionantă arhivă Stassi, pusă la dispoziție de Institutul Gauck, arhiva Departamentului de Stat American, pe cea de la Europa liberă și documente CIA clasificate. Canțăr a susținut și că "Larry Watts nu poate fi bănuit de niciun partipris".

Sorin Liviu Damean, directorul Departamentului de Istorie și Relații Internaționale din cadrul Univesității din Craiova, a remarcat tenta de roman de spionaj a lucrării, cu servicii secrete în deplinătatea manifestării lor, a trecut în revistă câteva linii structurale și impresii, aducând și o critică: istoricul american nu a reușit să vadă toate lucrările care prezintă perioada, nefiind citați specialiști precum Gheorghe Buzatu sau Florin Constantiniu, ultimul, autor, alături de Ioan Chiper și Adrian Pop, al cărții "Sovietizarea României. Percepții anglo-americane".

Damean a mărturisit că, în studenție, îl ura pe Ceaușescu, dar că, în cartea lui Watts, fostul președinte al României socialiste dovedește, în unele momente, "o abilitate extremă, o șiretenie care se pare că e specifică mediului rural din țara noastră, o ironie caustică și suficient curaj, aș spune chiar un curaj fără limite", arătându-se chiar dispus să iasă din Tratatul de la Varșovia.

Profesorul craiovean a arătat că a citit cartea lui Watts cu ochi de cunoscător, a amintit că încă din 1963, pe vremea lui Gheorghe Gheorghi Dej și a crizei rachetelor din Cuba, România făcea opinie separată și a menționat rolul de mediator al lui Ceaușescu între SUA și China. A vorbit despre serviciile noastre bine garnisite cu agenți KGB, despre Brejnev, "măcelarul Moldovei", care a deportat peste 250.000 de români, "de aceea structura etnică nu mai este așa cum ne-am dori să fie", despre problema Transilvaniei, factor de presiune exercitat cu ajutorul serviciilor maghiare și cehoslovace, despre rotirea cadrelor, făcută de Ceaușescu pentru a preveni constituirea unor fracțiuni pro-sovietice care să ducă la răsturnarea conducerii.

O prezentare pertinentă a ideilor expuse în volumul său a făcut, în cele din urmă, autorul. M-am alăturat pentru un minut domnilor Mihai Firică și Dan Lupescu, exercitându-mi și eu îndemânarea de fotograf. "Un istoric de ținută, care iubește România și e convins că țara noastră ar fi meritat un alt tratament", cum îl caracterizase unul dintre vorbitori, Larry Watts a spus atunci o glumă, în felul acela tipic al autorilor occidentali: "Dacă ești între doi elefanți care vor să facă iubire, trebuie să fii atent să nu cazi sub iubirea lor". Am zâmbit și am plecat.

 

Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

Scriitori la Tradem: Vasile Baghiu

 

Vasile-Baghiu-2011-foto-Andreas-PfarrwallerPoezia ca stil de viață s-a intitulat conferința pe care Vasile Baghiu a susținut-o la Tradem (Casa de Cultură "Traian Demetrescu" din Craiova), la sfârșit de februarie. De fapt, ca și în alte rânduri, întâlnirea a curs liber, după cuvintele de prezentare rostite de amfitrion, poetul Nicolae Coande. Acesta  a precizat că Vasile Baghiu (n. 5 decembrie 1965, Borlești, Neamț) a publicat mai multe volume de poeme, o culegere de proză scurtă, un roman, precum și numeroase articole, cronici literare și eseuri în periodice, că este inventatorul “himerismului", concept și manifest care teoretizeazã o direcție nouă în poezie, laureat al câtorva premii literare în Romania și că a primit mai multe burse writers-in-residence în Germania, Austria, Scoția și Elveția. Unele din creațiile sale au apărut în traduceri germane, spaniole, italiene, rusești, franceze, maghiare, slovace și cehe, a mai spus Coande, iar numeroase poeme pe care le-a scris in engleză pot fi citite în reviste și antologii din SUA, Marea Britanie, Canada și Noua Zeelandă. Psiholog în Serviciul de Promovarea Sănătății din Piatra Neamț, membru al Uniunii Scriitorilor și al PEN-Club, Vasile Baghiu este căsătorit și are doi copii. De puțin timp, poetul s-a reîntors în țară de la bursa literară oferită de Fundația Sulzberg, unde a fost oaspete al centrului cultural Villa Straeuli din orașul elvețian Winterthur.

"Poezia înseamnă pentru mine ceva mai mult decât arta, mai mult decât capacitatea de a aduna cuvinte pe hârtie. Poezia mi-a schimbat viața în mod radical", a spus Vasile Baghiu, în deschiderea cuvântului său, evocând vremurile în care, adolescent fiind, avea mereu asupră-i un manuscris al tatălui său ("o emoție pe care am purtat-o cu mine"), prizonier în gulagul siberian de pe 23 august 1944 până în 1951. Acesta a supraviețuit, s-a întors acasă, și-a făcut o familie, a avut patru copii (Vasile mai are trei surori). "În timp ce scriitorii scriau despre realismul socialist, forțați de împrejurări, tatăl meu s-a apucat să scrie o carte despre gulag", a povestit poetul, precizând că editorii mari, care susțin că se ocupă de "recuperarea memoriei", au refuzat să îl publice. În context, Vasile Baghiu a adăugat că Guvernului nu-i pasă de ce s-a întâmplat în ultimii 50 de ani la noi, că Memorialul Sighet este doar rezultatul unui efort individual al cuplului Ana Blandiana-Romulus Rusan și a amintit și numele lui Paul Goma ("scriitorii nu sunt alături de el, din păcate").

În continuare, poetul a prezentat propriul concept: himerismul, bazat pe patru elemente: boala, călătoria, știința și transfigurarea. A povestit despre scris - "modul meu de a fi liber într-o perioadă în care nu puteai să fii liber", despre hotărârea de a-și căuta propriul drum, după ce a fost desființat la un cenaclu, despre întâmplarea ca prima sa ieșire în Occident să se datoreze unei invitații la Casa Heinrich Boll, unul dintre scriitorii săi preferați, despre Ane Marie Boll, care avea 92 de ani "în 2002, când am fost eu acolo". Lui Boll îi plăcea să muncească, a mai spus, iar un scriitor trebuie să scrie în fiecare zi, o condiție necesară "celor care aleg să își trăiască viața în jurul acestei tensiuni". L-a evocat și pe Thomas Mann, care a scris cel puțin două pagini pe zi  toată viața, chiar și de ziua lui.

Nicolae Coande a povestit și el câteva dintre propriile aventuri de bursier la Casa Boll din Langenbroich - casă pe care scriitorul german și-o cumpărase pentru a scăpa de zgomotoșii fani ai fotbaliștilor de la FC Koln. Și cum exigența și vigilența unei doamne nemțoaice, exprimate la un tardiv mic-dejun: "Am bătut la ușa dumitale la 10 și nu ai răspns. Nu ai auzit" le aducea "la ritmul nostru balcanic": "Dar azi-noapte, la 3, ai văzut că era lumină la mine? Scriam". Coande a mărturisit și că a avut surpriza: "Asta parcă ar fi o traducere!", citind pentru prima dată poemele lui Vasile Baghiu ("Apoi altul a și scris: "Poemele bune ți se par întotdeauna de parcă ar fi traduceri""). Cei doi și-au amintit prietenia epistolară ce i-a legat, momentele de început, când li s-au întâlnit pe drum scrisorile în care se felicitau reciproc: Baghiu pe Coande pentru poezii publicate în Timpul, Coande pe Baghiu pentru poeme apărute în România literară.

Vasile Baghiu m-a surprins cu "Familia în primul rând, apoi scrisul", a povestit cum a pus pe hârtie Cât de departe am mers în Scoția, "un loc ca de pe o altă planetă", și că a terminat un roman în Elveția, lucrând de la 7 până la 15, în fiecare zi. A menționat și că a fost ultimul care a publicat la Editura Eminescu, Rătăcirile doamnei Bovary, în 1996, dar și mirarea unui critic care îl știa la sanatoriul de tuberculoși: "Dar acum ești mai bine!", apoi dezamăgirea aceluia, înșelat în așteptări că Vasile nu fusese internat, ci acolo lucra. A vorbit și despre Occidentul cu sute, mii de autori care încearcă să își facă auzită vocea, priveliște ce i-a vindecat suferințele legate de dorința de a avea succes. "Străinii apreciază modestia, umorul", a mai spus cu ton molcolm, moldovenesc, Coande însă i-a amintit că se află în Oltenia: "Noi suntem gasconii României, noi nu suntem modești" și a notat delicatețea și introspecția, ca trăsături de bază ale liricii lui Vasile Baghiu, care ne-a și citit câteva poeme din volumul Depresie, apărut în acest an la Editura Limes. Nu am avut bani să cumpăr cartea, dar m-a dus cu gândul la o frumoasă carte de debut în proză: Dispoziție depresivă, de Florin Oncescu.

 

Comentarii cititori
sus

 

Cornel Mihai Ungureanu

 

Norman Manea vine în România

 

Norman ManeaNorman Manea se va afla în România în perioada 13-20 mai 2012, ne informează, într-un comunicat, Claudia Fitcoschi, director de promovare și relații cu presa la Polirom și Cartea Românească

Cunoscutul scriitor va susține luni, 14 mai, de la ora 19.00, la Librăria Bastilia din București (Piața Romană, nr. 5), o lectură publică din cele mai recente volume ale sale apărute la Polirom, în seria de autor pe care editura i-a dedicat-o. Lectura va fi urmată de un dialog cu cititorii, la care vor lua parte, alături de autor, Carmen Mușat, Ovidiu Șimonca, Paul Cernat, Bianca Burța-Cernat, Daniel Cristea-Enache și Claudiu Turcuș. Evenimentul este organizat de revista Observator cultural și Editura Polirom, în colaborare cu Bastilia Librarium.
Marți, 15 mai, la ora 12.00, Norman Manea se va întâlni cu studenții Facultății de Limbi și Literaturi Străine din Universitatea București, în sala de Consiliu a facultății (etajul 1, Str. Edgar Quinet 5-7, sector 1).

În aceeași zi, de la ora 18.00, la Librăria Cărturești Verona din București (str. Arthur Verona, nr 13-15), va fi lansată prima monografie din România despre Norman Manea, lucrare semnată de Claudiu Turcuș și apărută recent la editura Cartea Românească. Volumul, intitulat Estetica lui Norman Manea, va fi prezentat de Carmen Mușat și Paul Cornea, iar Norman Manea va fi invitat special. Discuțiile vor fi moderate de Bianca Burța-Cernat.

Joi, 17 mai, începând cu ora 12.00, lui Norman Manea i se va decerna titlul de Doctor Honoris Causa al Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, în Aula Magna "Mihai Eminescu" a instituției ieșene. Comisia d edecernare va fi formată din Andrei Hoisie (președinte), Codrin Liviu Cuțitaru, Lăcrămioara Petrescu, Ion Bogdan Lefter, Corin Braga, Antonio Patraș, Bogdan Crețu. Alături de membrii comisiei, la eveniment vor participa: Vaslie Isan, rectorul Universității "Alexandru Ioan Cuza", și Silviu Lupescu, directorul editurii Polirom.

Norman Manea este nominalizat la Premiul Național pentru Literatură al Uniunii Scriitorilor din românia, ediția 2012, alături de Paul Cornea și Basarab Nicolescu. Juriul de decernare va hotărî în ziua ceremoniei, în iunie, cine este laureatul.

Norman Manea (n. 1936) este profesor de literatură europeană și "writer in residence" la Bard College, New York. În 1992 a primit Bursa Guggenheim și prestigiosul Premiu MacArthur. În 2002 i s-a atribuit Premiul internațional de literatură Nonino pentru "Opera omnia", iar în 2006, Premiul Medicis Etranger pentru Întoarcerea huliganului. Tot în 2006 a fost ales membru al Academiei de Arte din Berlin. În 2010 a primit din partea guvernului francez distincția "Commandeur dans l’Ordre des Arts et des Lettres", iar în 2011 i s-a decernat prestigiosul Premiu literar Nelly Sachs și a fost ales membru în Royal Society of Literature din Marea Britanie.

Norman Manea a publicat le editura Polirom: Întoarcerea huliganului (ed. I, 2003; ed. a II-a, 2006, 2008), Plicuri și portrete (2004), Fericirea obligatorie (ed. a II-a, 2005, 2011), Despre Clovni: Dictatorul și Artistul (2005), Anii de ucenicie ai lui August Prostul (ed. a II-a, 2005; ed. a III-a, 2010), Plicul negru (ed. a V-a, 2007, 2010), Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici (2008), Înaintea despărțirii. Convorbire cu Saul Bellow (2008), Vorbind pietrei (2008), Atrium (ed. a II-a, 2008), Variante la un autoportret (2008), Vizuina (2009; ed. a II-a, 2010), Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian (2010), Cuvinte din exil (în colaborare cu Hannes Stein, 2011), Captivi (2011).
În pregătire, în seria de autor: Cartea Fiului și Zilele și jocul (2004).

 

Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

Cain, de Saramago, lansat în București

 

coperta Cain, de Jose SaramagoUltimul roman al lui Jose Saramago, Cain, apărut recent la editura Polirom, va fi lansat pe 8 mai 2012, de la ora 18.00, la Cinema Eforie din București (str. Eforie, nr.2), informează un comunicat el editurii ieșene. Evenimentul, organizat de Institutul Cultural Român și ambasada Portugaliei la București, în cadrul Festivalului Filmului European, va avea loc în deschiderea proiecției peliculei Jose și Pilar, regizată de Miguel Goncalves Mendes, și îi va avea ca invitați pe Cristian Teodorescu și Bogdan-Alexandru Stănescu.

Cain, romanul lui Jose Saramago (laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în 1998) reia într-o perspectivă modernă povestea biblică a lui Cain și Abel. După ce își ucide fratele într-un moment de frustrare, Cain ajunge la o înțelegere cu Dumnezeu și scapă de moarte, dar este condamnat la pribegie veșnică, cu un sac de merinde și având drept tovarăș un măgar. Cutreierând lumea și timpurile, călătorul perturbă poveștile unor alte personaje familiare: Noe, Moise, Isac, alterând pentru totdeauna cursul legendelor. Cu un caracter nevolnic și cu desăvârșire uman, Cain se străduiește să înțeleagă socotelile și faptele Divinității.

"La fel ca Faulkner, Saramago este un scriitor atât de încrezător în resursele și finalitatea operei sale, încât poate aduce la viață orice improbabilitate." (John Updike)

"Ca și în romanul său Evanghelia după Isus Cristos, Saramago recreează în Cain povești cunoscute de toată lumea, dar o face tot timpul atent la puterea lor și la puterea misterioasă a povestitului. Departe de a le răstălmăci ori de a le trunchia, le schimbă la nesfârșit perspectiva, ca în lumina iluzorie și tot timpul schimbătoare a unei prisme." (The New York Times)

Jose Saramago s-a născut la 16 noiembrie 1922 în Azinhaga (Ribatejo), într-o familie modestă. După debutul din 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, urmat de o tăcere de aproape două decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare și politice, nuvele, piese de teatru, nenumărate traduceri, revenind la roman abia în 1977 cu Manual de pictură și caligrafie (Polirom, 2010).

Ridicat de la pamânt (1980) îi aduce recunoașterea în spațiul lusitan și impune fraza și punctuația care vor constitui de acum înainte marca inconfundabilă a stilului său.
Jose Saramago și-a petrecut ultimii ani în Lanzarote, Insulele Canare, continuînd să scrie și să publice. S-a stins din viață în iunie, 2010.
În 2008, la Editura Polirom a fost inaugurată seria de autor "Jose Saramago".

Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

World Press Photo revine în București

afis expo fotografie de presaWorld Press Photo, cea mai importantă expoziție internațională de fotojurnalism, va putea fi vizitată la București, în perioada 17 mai - 10 iunie, în noul sediu al Bibliotecii Naționale a României, ne informează Mădălina Mezdrea, account manager la Borțun-Olteanu.

World Press Photo revine în România după 17 ani de absență, la inițiativa Fundației Culturale EIDOS, fondată de fotograful Cristian Movilă - cunoscut și pentru colaborările cu publicații internaționale precum Newsweek, The New York Times Magazine sau National Geographic.

"Pe lângă faptul că World Press Photo stabilește an de an standardele fotojurnalismului mondial, cel mai important lucru mi se pare că sunt declicurile interioare și revelațiile pe care le ai după ce intri în expoziție. Înțelegi lumea mai bine, înțelegi mai adânc problemele ei. Înțelegi și cu sufletul, nu doar cu mintea. E acel gen de cunoaștere care riscă să te schimbe pe dinăuntru. În plus, am readus această expoziție în România și pentru că vrem să încurajăm fotojurnalismul românesc executat la standarde internaționale - dar pentru asta trebuie să facem cât mai cunoscute aceste standarde", a declarat Cristian Movilă.

Vizitatorii vor putea admira peste 170 de lucrări premiate în cadrul competiției internaționale World Press Photo, care vor fi prezentate în peste 100 de expoziții, în 45 de țări. Biletul de intrare va costa 7 lei.

Despre World Press Photo

Fundația World Press Photo a fost fondată în 1955, în Olanda,  activează ca organizație independentă, non-profit, cu sediul în Amsterdam și are ca scop stabilirea unor standarde ridicate în fotojurnalism și fotografie documentară la nivel mondial.

Competiția World Press Photo a debutat chiar în 1955, când 42 de fotografi din 11 țări au înscris în concurs peste 300 de fotografii. În 2012, concursul a atras 5.247 de participanți din 124 de țări, care au înscris 101.254 de fotografii. Toate lucrările înscrise în concurs sunt disponibile publicului prin intermediul expoziției anuale, vizitată de peste 2,5 milioane de oameni la fiecare din ultimele ediții.


Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu



D-ale Carnavalului la Naționalul craiovean

 

Alexandru BerceanuUn mesaj de la Nicolae Coande, secretarul literar al Teatrului Național "Marin Sorescu" din Craiova, ne informează că joi, 10 mai, ora 19.00, va avea loc în sala "Amza Pellea" a instituției premiera spectacolului D-ale Carnavalului, de I.L. Caragiale, în regia lui Alexandru Berceanu (foto). Decorurile sunt semnate de Viorel Penișoară Stegaru, costumele de Adriana Dinulescu, iar muzica aparține Adei Milea.

Din distribuție fac parte George Albert Costea, Constantin Cicort, Adrian Andone, Nicolae Poghirc, Cătălin Băicuș, Dan Cornescu, Ștefan Mirea, Iulia Colan, Romanița Ionescu, Corina Druc, Geni Macsim, Ana Rusu, Simona Călin, Tudorel Petrescu, Sara Ciuciulete, Alin Călinescu, Mircea Tudosă, Bruno Noferi, Mihaela Nicolae, Carmen Ciocionică și Andrei Dunaev.

În repertoriul teatrului craiovean se joacă în acest moment O noapte furtunoasă, regia Mircea Cornișteanu, Conu Leonida față cu reacțiunea, în regia Dianei Dragoș, Năpasta, în regia lui Kincses Elemer, iar în scurt timp vor începe repetițiile la O scrisoare pierdută, în regia lui Mircea Cornișteanu.

În luna septembrie, TNC va organiza "Săptămâna Caragiale", în cadrul căreia va fi prezentată integrala pieselor acestuia, pusă în scenă la Naționalul craiovean. Cu acest prilej, directorul instituției, Mircea Cornișteanu, va invita și alte spectacole Caragiale ale unor teatre din țară.


Comentarii cititori
sus


Cornel Mihai Ungureanu

 

Bienala Internațională de Grafică Experimentală, la Cafeneaua critică

Cafeneaua-critica-66-BienalaCafeneaua critică propune joi, 10 mai 2012, în Club A din București, o prezentare a proiectului celei de-a 5-a ediții a Bienalei Internaționale de Grafică Experimentală - International Experimental Engraving Biennial (IEEB), care se va desfășura în perioada 8 decembrie 2012 - 28 februarie 2013 la Mogoșoaia, București și Sibiu, în organizarea Asociației Experimental Project (AEP). Invitatul principal al serii, după cum aflăm dintr-un mesaj primit de la Ion Bogdan Lefter, este curatorul expoziției principale a Bienalei, criticul britanic Richard Noyce, specializat în artele contemporane, cu accent pe gravură. Întregul program al ediției va fi prezentat de echipa Bienalei: Ciprian Ciuclea, directorul IEEB și președinte AEP, Olivia Nițiș, curatoare și vice-președintă AEP, Andreea Micu, projects manager & communication IEEB, membră fondatoare AEP. Invitați speciali: Adrian Guță, curatorul expoziției de artă românească din cadrul Bienalei, și Doina Mândru, reprezentantă a Centrului Cultural Palatele Brâncovenești, Mogoșoaia (partener co-organizator al Bienalei). Sponsorul principal al ediției este OMV. La Cafeneaua critică va fi discutat proiectul de ansamblu al IEEB, unul dintre cele mai importante evenimente europene de artă vizuală (detalii: http://www.experimentalproject.ro/).
Amfitrionul întâlnirii este Ion Bogdan Lefter.

Cafeneaua critică este un proiect de dezbateri culturale pe teme de actualitate. Prima serie s-a desfășurat în anii '90, la Cafeneaua Facultății de Litere a Universității București. De la reluarea sa în noiembrie 2008, Cafeneaua critică a fost găzduită de cluburile bucureștene The Silver Church, Club A și Club Control. De la debutul "stagiunii" 2011-2012, Cafeneaua critică a revenit la Club A și se desfășoară joia seara. Pe 10 mai, întâlnirea este programată între orele 19.00 și 21.00, pe strada Blănari, nr. 14 (între Universitate și Piața Unirii, vizavi de Sfîntul Gheorghe).
Contact: 0721-280.259 (Paul Radu)
www.cluba.ro

Câteva date despre invitatul special de joi seară

Richard Noyce (n. 1944 în Anglia, rezident în Țara Galilor) este un binecunoscut critic de artă britanic, specializat în artele contemporane, cu accent pe gravură, autor a două volume consacrate genului: Printmaking at the Edge (2006, 2008) și Critical Mass-Printmaking Beyond the Edge (2010). De asemenea, a coeditat Anuarul Grapheion 2008 și pregătește pentru publicare în 2013 volumul Printmaking Off the Beaten Track. Semnatar a numeroase cronici de expoziții și studii în reviste britanice și europene, ca și al altor două volume, Contemporary Painting in Poland (1995) și Contemporary Graphic Art in Poland (1997), Richard Noyce a fost curator al unor expoziții de gravură contemporană, membru în juriile unor importante concursuri de gravură și desen din Marea Britanie, Polonia, Republica Cehă, Grecia și Spania, conferențiar în universități, colegii și centre de gravură din Marea Britanie, America de Nord, Europa și Asia de Sud-Est, precum și în cadrul unor reuniuni internaționale consacrate gravurii în Europa și în America de Nord. În 2011 a fost curatorul Wrexham Print International, Țara Galilor, curator invitat la BITE, Londra, și curator al celei de-a 4-a ediții a International Print Exhibition de la Istanbul. Nu în ultimul rînd, Richard Noyce a expus desene și fotografii proprii, lucrînd în prezent printuri digitale.

Invitații stagiunii 2011-2012 a Cafenelei critice

Nichita Danilov (ediția a 50-a); Alice Georgescu, Aura Corbeanu, Doina Lupu (organizatori ai Festivalului Național de Teatru 2011), Victor Ioan Frunză, Adriana Grand, George Costin, Mihaela Michailov (participanți la Festival), Mircea M. Ionescu (dramaturg), Ileana Lucaciu, Nicolae Prelipceanu (critici de teatru) (ediția a 51-a); Florin Iaru (ediția a 52-a); Mira Nedelciu, Georgeta Nedelciu, Emil Buruiană, Vladimir Epstein, Anca Dumitrescu, Cătălin Țîrlea, Sorin Preda, Cristian Teodorescu, Petre Răileanu (evocare Mircea Nedelciu) (ediția a 53-a); Mihai Măniuțiu (ediția a 54-a); din nou Florin Iaru (ediția a 55-a); Eugen Negrici (ediția a 56-a); Ileana Dimov-Moise, Dorina Simionescu, Diana Simionescu, Emil Buruiană, Anca Mateescu, Maria-Elena Negoescu, Gilda Rădulescu, Horia Pop, Mircea Cărtărescu, Denisa Comănescu, Dinu Flămând, Nicolae Prelipceanu, Anca Dumitrescu, Mircea Florian, Mona Antohi, Sorin Antohi (evocare Leonid Dimov și Mircea Horia Simionescu) (ediția a 57-a); Nicolae Manolescu  (ediția a 58-a); Cosmin Manolescu, Catrinel Catană, Ștefania Ferchedău (despre dansul contemporan) (ediția a 59-a); Victor Ioan Frunză, Adriana Grand, Ioana Ieronim, Virginia Mirea, George Ivașcu, George Costin, Sorin Miron, Adrian Nicolae, Alexandru Ion, Nicoleta Hâncu (despre Îngeri în America după Tony Kushner, montare a Teatrului Metropolis) (ediția a 60-a); Mihai Dinu (ediția a 61-a); Bogdan Ghiu (ediția a 62-a); Magda Cârneci, Adrian Guță, Petru Lucaci (ediția a 63-a); Constantin Abăluță și invitații săi: Nora Iuga, Simona și Barbu Cioculescu, Eugen Negrici, Silvia Codreanu, Valeriu Mircea Popa, Nicolae Tzone (ediția a 64-a); Nicolae Constantinescu (ediția a 65-a).

 

Comentarii cititori
sus

 


modern modernism postmodern postmodernism poesie realism realistic fantastic essay critique chronique poete dictionnaire prose theĂątre lyrique lyrisme vers lettre voyage hyperbole libre interwie revue metaphore philosophie sens film movie event translation relation cinema nick hornby simona popescu ana blandiana t.o. bobe liviu antonesei cornel mihai ungureanu corina ungureanu mircea cartarescu gabriel liiceanu paul goma andrei plesu bogdan suceava nina simone neil young high fidelity ghost world eternal sunshine jim jarmusch bill murray steve buscemi mircea martin matei calinescu norman manea virgil duda tolstoi dostoievski puskin cehov suskind inoue kawabata mishima berberova bulgakov quignard yourcenar leif panduro paulo coelho andrei makine alessandro baricco peter esterhazy hubert lampo par lagerkvist richard bach durrenmatt boll adolfo bioy casares llosa daniel keyes carlos fuentes botton modiano tennesee williams frabetti mccullers walser doxiadis page golding lindgren musil mann hemingway lenz kertesz capek ulitkaia sebastian eliade cioran noica bernanos werfel duras joyce nabokov soseki atxaga krausser guimard cusack scarlett johansson breban papillon empire falls tismaneanu pfeiffer bridges mircea ivanescu twain jessica fletcher james stewart katherine hepburn spencer tracy angelina jolie steven segal will smith rossini lucescu lone star felini antonioni barnaby seinfeld humanitas polirom zeus amelie russel crowe charlotte gainsbourg iben hjejle peter pan dickens bronte bruel hitchcock burroughs dinu flamand woody allen johnny depp andie mcdowell john ford pietje bell jules et jim almost famous chaplin john voight sommersturm travolta uma thurman friends ally mcbeal daphne du maurier steve martin liv ullman mumford john fante fitzgerald manet monet degas che guevara renoir hugo virginia woolf ed harris marta petreu gabriel andreescu burt reynolds pacino de niro monroe dean martin elvis mathieu madison county clint eastwood meryl streep blow up zatoichi mihalkov miller james stewart thora birch terry zwigoff thornton montesquieu cassanova closer julia roberts hugh grant modigliani verdi bloody sunday chain reaction before sunset ethan hawke julie delpy faulkner bukowski sartoris gombrowicz montherlant marquez proust sabato saint-exupery steinbeck ishiguro tuca dominguez julia kristeva dan brown lincoln jeffrey archer robin cook agatha christie poirot colin forbes john grisham bill clinton bush ioan paul tolkien umberto eco leonardo da vinci van gogh roald dahl manolescu paleologu iron maiden sharon stone madonna sarah hall kurt vonnegut anthony burgess salman rushdie isabel allende henry miller anais nin martin heidegger blochmann hannah arendt jose ortega y gasset julius evola celine camus cohen beatles lovinescu maiorescu eminescu calinescu plotin purcarete nietzsche montaigne lossky evdokimov aristotel shakespeare hamlet blaga ionesco djuvara yoga olimp bloom medeea oscar wilde coen paraskevopoulos macbeth american beauty harold pinter stoiciu john cusack amedeus marivaux dumas iglesias titanic mena suvari kevin spacey